11,260 matches
-
au descoperit nimic e cu totul surprinzător. Hazardul, acest mare stăpân al evenimentelor, a dat totul la iveală, și iată cum: unul dintre prietenii noștri, invitat să facă o plimbare la periferie, la culesul viilor, a găsit o fabrică pe aburi cu o înfățișare destul de bună. Ceru să o viziteze. Era o moară cu patru roți, având forța a douăzeci și cinci, treizeci de cai, bine utilată și condusă de un mecanic experimentat. Morarul, om cu înfățișare venerabilă și inteligent (aflarăm mai târziu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
valabilă pentru toate aparițiile ulterioare ale cuvântului căruță (n. tr.). Ibraïla în original și Ibraila în limba turcă a secolului al XIX-lea (n. tr.). Rusawa (Rouchava) în original, Orșova de astăzi (n. tr.). Denumire veche pentru nave acționate cu aburi, cf. DEX (n. tr.). 66 Aceste lucruri se petreceau în noiembrie 1860; ne face plăcere să constatăm că s-au făcut progrese de atunci. 67 A fost ridicat un monument în amintirea acestei victorii; este vorba de un frumos monolit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
generatoare de credință. De aici vedea căzând sămânța luminoasă a vieții de sus din Calea Lactee. Atrasă de efemere lăcașuri și în temnițe de foc infame, scânteia divină se volatilizează ca un fum. Carcasa efemeră șterge amintirea sublimelor lumi diafane. Sub aburi deși dispar sferele divine diafane, apărând spectre ce scot urlete și gemete însoțite de blesteme. Acesta este destinul sufletelor josnice, fane de rău, care pentru faptele lor au primit chinul focului veșnic. Supliciul încetează, când totul se distruge și pierde
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sar scântei, parcă ar fi niște steluțe căzătoare. - Haide să ne spălăm cu zăpadă, Înainte de a ne Înfrupta din bunătăți! - De acord, Îmi șoptești tandru, la ureche. Ieșim. Albul zăpezii ne orbește. În liniștea care ne Înconjoară, se simte doar aburul cald care iese odată cu respirația noastră pe care Îl taie ca un cuțit, gerul. Încă mai ninge molcom, cu fulgi mari și deși. Mă uit În sus. Dansul lor parcă seamănă cu niște Îngeri minusculi care vin spre pământ, Însoțiți
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Despre holera morbus, un comentariu al "Gazetei de Petersburg" (Journal de St. Petersburg) asupra părerii unui doctor din Berlin că, "spre stingerea holerei, [trebuie] să se întrebuințeze focul". Foaia rusească observa că "molipsirea se pare a se face și prin aburul atmosferei locului smerduit" și că, în acest caz, ar fi de oarecare folos aprinderea de "focuri mari prin ulițe"; dar molipsirea se producea în primul rând "prin călătorii pe apă și pe uscat, venind din părți molipsite". În consecință, cele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și anumite metode empirice practicate de către neprofesioniști, metode care au dat unele rezultate pozitive, ce au fost, astfel, popularizate. De pildă, un preot din Tisza-Bábolna (Ungaria), anume Morvai János, a urmărit vindecarea cu ajutorul căldurii uscate (pat cald) și umede (băi, abur), proces combinat și cu acțiunea unor ceaiuri diaforetice și calmante ale colicilor prezente la holerici. Metoda, fiind aplicată cu succes și recomandată de protomedicul Jozsef Ferentzi, a fost numaidecât însușită de autorități, care au dat dispoziții să fie difuzată pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
alte locuri, băile frecvente sau spălarea zilnică a corpului cu apă călduță sau amestecată cu oțet; apoi ținerea camerii de locuit în cea mai desăvârșită curățenie, aerisirea ei mai ales înainte de ora mesei sau aburirea atmosferei ei cu substanțe purificatoare (aburi de oțet, rădăcini de ienupăr arse în cameră sau vapori ai acizilor minerali); evitarea, de asemenea, a locuirii în locuri mlăștinoase, în camere scunde și îndeosebi aglomerate și în nici un caz împreună cu animalele; primenirea deasă a lenjeriei de corp și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
atacat și miliția ostășească cantonată acolo. Ostașii suferinzi au fost internați în Spitalul militar din localitate, ca și în alte două case amenajate în acest scop. Spitalele și cazarma se dezinfectau prin afumatul odăilor, de trei ori pe zi, cu aburi de oțet vărsat pe cărămizi fierbinți; în plus, se efectuau fumigații cu pucioasă, silitră, iarbă mare, rășină ș.a. Se schimbau la fiecare bolnav pernele și păturile, iar cele utilizate de holerici erau arse. Căruțele în care erau transportați bolnavii se
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aflau totuși internați soldați suferind de holeră, friguri intermitente, diaree și dizenterie. Holera bântuia, dar nu într-o formă prea gravă, majoritatea fiind cazuri curabile. Organizarea spitalelor era bună, iar medicii și infirmierii, pricepuți; spitalele erau prevăzute cu băi de abur, iar alimentația, bazată pe carne și pâine, se dovedea a fi consistentă. Majoritatea bolnavilor se aflau internați la Iași, Focșani, București și Craiova; în schimb, în mijlocul trupelor turcești postate la sud de Dunăre și în Dobrogea se întîlneau ca maladii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
000 de oameni, se afla sub comanda mareșalului Achille Leroy de Saint Arnaud, iar cel englez, având 19 000 de participanți, era pus sub ordinele lordului Fitzroy Somerset Raglan; flota franceză compusă din vase de război, cu pânze și cu aburi, era condusă de viceamiralul Ferdinand Hamelin, iar cea engleză, alcătuită, mai ales, din vase cu aburi, de viceamiralul Sir James Dundas 391. După ridicarea asediului Silistrei, trupele ruse, în număr de 80 - 100 000 de oameni, s-au repliat pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
având 19 000 de participanți, era pus sub ordinele lordului Fitzroy Somerset Raglan; flota franceză compusă din vase de război, cu pânze și cu aburi, era condusă de viceamiralul Ferdinand Hamelin, iar cea engleză, alcătuită, mai ales, din vase cu aburi, de viceamiralul Sir James Dundas 391. După ridicarea asediului Silistrei, trupele ruse, în număr de 80 - 100 000 de oameni, s-au repliat pe Dunăre, între Giurgiu și Turtucaia, spre a asigura retragerea armatei țariste din Țara Românească, dar aliații
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
război, munițiile și proviziile. Mareșalul Saint-Arnaud s-a îmbarcat la 2 septembrie la Varna, spre a se strămuta în aceeași zi la Balcic, pe vasul amiral "Ville de Paris". Armata aliată, alcătuită din 386 de vase de diferite mărimi, cu aburi și pânze, număra 57 000 de soldați combatanți (30 000 francezi și 27 000 englezi), cărora li s-a alăturat o divizie turcă de 7 000 de oameni, comandată de Ahmed Pașa. La 2 septembrie, flota franceză a părăsit Balcicul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
boale de felul acesta, subintitulată: Originea, tratarea și vindecare [lor] fără medicamente. Ni se spune despre bolnavul de holeră că "are prea mare căldură corporală și prea mare presiune înăuntrul lui", ceea ce-l face să semene cu "un cazan cu abur care are ventilele închise". Răcorirea salutară se realizează prin băi cu durata de la un sfert de oră până la o oră, urmate de fricțiuni; după fiecare scaun trebuie făcută câte o asemenea baie506. Menționăm și faptul că, în literatura noastră medicală
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
busuioc ...calomfir ...lămâiță. Nu cunoștea ceva mai frumos. În acel an se hotărâse să tocmească el lăutarii. Strânsese arvuna de la băieții din sat și se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de vin fiert. Muzicanții suflau în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
trecut de roțile tractorului nostru. A scos o sticlă cu apă și, dintr-un ungher la tractorului, un șâp cu vin. A gustat, apoi mi-a întins vinul din care m-am împărtășit. Mâncam. Mestecam încet fiecare clipă, sorbeam fiecare abur al pământului. Nu mai era nimeni în jur. Mariana, soția lui Florin, m-a primit în casa ei cu brațele deschise. Ageră, mereu sigură pe gândurile ei, femeia înfruntase lumea și dădea glas întâmplărilor din sat. Reușise să adune de la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu era cale de întoarcere. Pierduse primele două suflete. În cealaltă parte a satului carnea de porc mai făcuse o victimă. Fără ca nimeni să știe, fără ca nimeni să afle. țața Tinca stătea la masă cu badea Vasile. Mămăliga era cladă, aburii se înălțau ca rugăciunile spre cer, iar în străchinile smălțuite, pomana porcului era rumenă și răcorită de varza murată, rozalie ca poama văratecă. Bătrânii își făcuseră o cruce își înfipseră degetele în bucatele de frupt. Mecanic, Andrei le urma gesturile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Intră, ia loc, îndată ce răstorn mămăliguța. Cu mișcări controlate, aproape mecanice, Polixenia luă melesteul, scutură de marginile ceaunului, îl apucă de sârmă și de o margine, se întoarse și răsuci mămăliga pe fundul de lemn ce trona în mijlocul mesei. Printre aburi îl zări preț de câteva secunde. Îmbătrânise. Părul lui în culori schimbătoare era acum alb, barba neagră și deasă avea fire de zăpadă. Nu-l văzuse niciodată cu barbă. Se împuținase la trup, iar hainele îi erau zdrențe; degetele ca
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
perfecte. La picioarele ei era orașul arab, cu terasele albastre și albe îngrămădite unele într-altele, însângerate de petele de un roșu întunecat ale ardeilor ce se uscau la soare. Nu se vedea țipenie, dar din curțile interioare urcau, o dată cu aburul aromat al boabelor de'cafea puse la prăjit, voci vesele sau tropăieli nedeslușite. Ceva mai încolo, pădurea de palmieri, împărțită, prin ziduri de argilă, în pătrate inegale, foșnea în bătaia unui vânt care nu mai ajungea până la ea. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înălțată pe povârnișul colinei. Se chinuiau din greu, înaintând cu mare încetineală prin zăpadă, printre pietre, pe întinderea nesfârșită a podișului înalt și pustiu. Din când în când, calul se poticnea. Nu se auzea încă, dar se zăreau șuvițele de abur care-i țâșneau atunci pe nări. Era limpede că măcar unul din cei doi bărbați cunoștea bine locurile. Țineau drumul cel bun, deși de câteva ore era ascuns cu totul sub un strat de zăpadă murdară. Învățătorul socoti că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Când ajunse pe colină, era lac de sudoare. Urcă povârnișul aproape în fugă și se opri gâfâind, în vârf. La miazăzi, întinderile de piatră se desenau limpede sub cerul albastru, dar la răsărit, peste câmpie, începea să se înalțe un abur cald. Și în această ceață ușoară, Daru, cu inima strânsă, îl descoperi pe arab, care înainta încet pe drumul închisorii. Puțin mai târziu, stând în fața ferestrei din sala de clasă, învățătorul privea, fără să vadă, lumina proaspătă zvâcnind din înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bărbat intră după el în grotă, încovoindu-și spinarea. D'Arrast se întoarse și privi. În jurul lui pelerinii așteptau, fără să-l vadă, neclintiți sub ploaia care curgea din copaci în văluri subțiri. Aștepta ca și ei, în fața grotei, în aburul ploii, și nu știa ce. De o lună, de când venise în această țară, aștepta întruna ceva. Aștepta, în căldura roșie a zilelor umede, sub stelele mărunte ale nopții, în ciuda meseriei lui, în ciuda șoselelor și a digurilor ce trebuiau construite, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că în ochii mei se topesc ninsori și ard, se scurg peste trupul meu. Evadez din iarna care abia acum începe și mă scurg ca o apă, peste focul din suflet, ce arde-n pustiu. Stare 3 Mi-e sufletul abur de căldură; fluturi se scaldă tremurând, zboară descătușați către lumină și aerul de neiertat al iernii îi transformă-n țurțuri, curgând doruri la streașina ochilor mei, neîncetat... Stare 4 timpul se scurge siluit de clipa singurătății... bogația clipei o simt
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
privească personajul despre care se tot întind la vorbă. Deși se află aproape și se tot apropie : un cap sârmos și puternic, obturat de bandajul negru al lentilelor. Îi văd, prin paharul roșu, buzele pline, uscate, fruntea lată pe care aburii roșii ai vinului joacă umbre înguste. Se apropie, iar se depărtează ; dar au și început din nou vocile, imaginea se rupe, sub arsura încă unei clipe, se pierde. — Și eu am cunoscut un fel de rudă a doamnei, își amintește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer. Râsete, mingi și copii și femei maiestuoase, provocatoare. — Ce faci, bolnavule ? Asta ți-e astenia, la mare ? — Să zicem... Manole întinse mâna, vru să-l bată pe umăr, își aminti
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]