5,887 matches
-
de atâta drum, seara cădea frânt, nu s-ar mai fi sculat din pat.” (E.Barbu, 151) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantive: „Am crezut că am să leșin așa, de exasperare.” (C. Petrescu, Procust, 303) • adjective: „Și cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică nu mai sta locului... Și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era.” (I. Creangă, 167) • forme verbal-nominale: „Necunoscând că jertfa i-a fost în cer primită, Își
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitatea sintactică a circumstanțialului de cauză rămâne implicită în planul semantic al locuțiunii: „Nu e ciudat? Să strigi după ajutor și, tocmai de aceea să vină lupii?” (O. Paler, Galilei, 66) Când circumstanțialul cauzal se realizează prin substantiv, pronume sau adjectiv, relația de dependență se desfășoară în planul expresiei prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care cer diferite cazuri: • genitivul: din cauza, din pricina: „A întors spre mine ochii mari, verzoși, care nu spun, din pricina gurii de manechin, nimic.” (C. Petrescu, Procust, 94), „Exasperat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu spun, din pricina gurii de manechin, nimic.” (C. Petrescu, Procust, 94), „Exasperat, însă, a trebuit să amân din nou, din cauza unui accident stupid.” (C. Petrescu, Procust, 303) Observații: Când circumstanțialul de cauză se realizează prin constituent dezvoltat pe baza unor adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ: „Nae Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese remaniat.” (C.Petrescu, Procust, 192) Când circumstanțialul de cauză se realizează prin adjectivul relativ care, substantivul din locuțiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituent dezvoltat pe baza unor adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ: „Nae Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese remaniat.” (C.Petrescu, Procust, 192) Când circumstanțialul de cauză se realizează prin adjectivul relativ care, substantivul din locuțiune rămâne nearticulat. Ambii termeni stau în cazul acuzativ: „Recunoștea cu multă ușurință meritele altora și nemeritele sale din care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator...” (M. Eminescu, P.L., 269) • dativul: datorită (improprie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lecția, ar trebui zece mii de lecții să facă un milion.” (M. Eliade, 15) • sintagme constituite dintr-un substantiv care exprimă, prin planul său semantic, eventualitatea, condiția, ipoteza: caz, condiție, eventualitate, ipoteză și un atribut, realizat prin substantiv în genitiv sau adjectiv demonstrativ în acuzativ: „Tribunalele și judecătoriile judecă cererile celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative, putând să se pronunțe, în condițiile legii, și asupra legalității acestor acte.” c. propozițional (circumstanțiala de condiție): „Dacă tu știai problema astei vieți cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Petrescu, Procust, 319), • expresii impersonale: Îi era foarte frig în continuare, deși își pusese un pulovăr gros., • sintagma predicatului analitic: „De altfel, oricât ne-am zbate, orice gânduri am avea, în fața morții toți cei vii sunt artificiali.” (A. Holban, 48), • adjective: S-a întors acasă obosit, deși nu făcuse cine știe ce., • adverbe: Mergea foarte repede, cu toate că piciorul continua să-l doară. Observații: Când determină adjective sau adverbe, în sfera regentului se cuprinde și verbul-predicat (s-a întors obosit, mergea foarte repede). Tipuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ne-am zbate, orice gânduri am avea, în fața morții toți cei vii sunt artificiali.” (A. Holban, 48), • adjective: S-a întors acasă obosit, deși nu făcuse cine știe ce., • adverbe: Mergea foarte repede, cu toate că piciorul continua să-l doară. Observații: Când determină adjective sau adverbe, în sfera regentului se cuprinde și verbul-predicat (s-a întors obosit, mergea foarte repede). Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul concesiv este expresia sintactică a unui factor care ar putea (sau ar fi putut) determina sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu toate acestea-i părea că nu doarme.” (M. Eminescu, P.L., 20), „Și, oricum, victoria mea asupra lui n-ar fi putut fi decât efemeră.” (O. Paler, Galilei, 128) b. dezvoltat; realizat prin sintagme formate dintr-un substantiv și un adjectiv nehotărât-atribut: „Deodată, ca și cum se hotărâse să spună ce avea de spus, cu orice risc, a început să vorbească.” (O. Paler, Viața..., 110) c. analitic: Chiar bolnav fiind, el tot se duce pe stadion. d. complex: Chiar ajungând ceea ce speri tu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Făr-a te ști decât din presimțire, Din mărturii și nemărturisire M-am pomenit gândindu-mă la tine Și - m-am simțit cu sufletul mai bine.” (T. Arghezi, 366) Când se realizează prin alte forme verbal-nominale (gerunziu sau participiu) sau prin adjective, identitatea specifică a circumstanțialului concesiv se marchează prin adverbele chiar, și, nici, chiar și: Nici bolnav nu voi rămâne în casă. Observații: Când se realizează prin gerunziu, circumstanțialul se poate lipsi de adverb: „Cine ești tu, acel de care gândul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a mai venit în număr mare, având aerul că s-a păcălit o dată...” (C. Petrescu, Procust, 303) Uneori deși are valoare de prepoziție, fiind marcă a unui circumstanțial concesiv simplu: „Ea răsuflă adânc, deși încet...” (M. Eminescu, P.L., 84) • pronume (adjective) relative (nehotărâte): orice, oricine, oricare, oricâți: „Temeliile veciei, orice-ați face-s ale noastre.” (T. Arghezi, 74) • adverbe relative: cât, oricum, oricât, oriunde, oricând: „Cât de mult ar îmbătrâni ochii, în privirea lor licăresc câteodată scânteietoare rămășițe de tinerețe.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțial de relație. Determină: • verbe (locuțiuni verbale): Nu-și mai făcea iluzii în privința caracterului ei.”, • expresii impersonale: „Nu-i vorbă, că de greu, greu îi era, pentru că în lipsa lui n-avea cine să-i îngrijească de casă...” (I. Creangă, 167), • adjective: „Ei se arătaseră lacomi de învățătură, plăcuți la vorbă și meșteri în condei, isteți și destoinici, dar fără șir în ce făceau, cu trăsneli toți și cu toane...” (M.Caragiale, 110), • adverbe (locuțiuni adverbiale) (prin intermediul unui verb): „Astfel mie îmi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Despre cultură, 163) sau al întregii sintagme, dacă se întemeiază pe verbul a vorbi: „Ceea ce pot spune despre ei, în general vorbind, este că își făceau mulțumitor datoria.” (I. Iordan, Memorii, II, 128) Când circumstanțialul se realizează prin substantive, pronume (adjective), relația de dependență se exprimă prin prepoziții: asupra, despre, de, din, la, în, pentru și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o zi.” (O. Paler, Galilei, 26) Observații: Locuțiunea prepozițională în ceea ce privește poate avea și o variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să știi ce cântă sclavii care ridică în calea ta acest zid?” (O. Paler, Galilei, 81), „Curta crezu că turismul are să depășească sanatoriul, era chiar curios dacă are să se întâmple așa, dar mașina opri la poartă...” (P. Sălcudeanu, 211) • pronume (adjective) relative (precedate sau nu de prepoziții): „Pe urmă l-a ispitit cui vinde, ce câștig scoate pe zi”. (E. Barbu, 93), „Rămâne numai să ne înțelegem în ce consistă, în ce poate consista acea influență morală a lucrărilor de artă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îi omorâse pe toți bolșevicii...” (M. Preda, Delirul, 377), „Dacă ești în stare, nu cere de la ei altceva decât să freamăte și să strălucească în lumină.” (O.Paler, Galilei, 107) • restrângerea sferei semantice a determinantului direct (sau a subiectului) prin adjectivele singur, unic: „Afară de romani, despre care va fi vorba îndată, mai era un singur popor care a fost tovarăș nedespărțit al geților de la Dunărea de jos: besii.” (V.Pârvan, 146) • absența indicilor suplimentari care marchează identitatea sintactică a complementului cumulativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dimpotrivă, o liniște senină, un soi de cerească beatitudine îmi cuprinse ființa mea întreagă.” (C. Hogaș, 249) RELAȚIA DE DEPENDENȚĂ NOMINALĂTC "RELA}IA DE DEPENDEN}| NOMINAL|" Disponibilitățile combinatorii ale substantivului (sau pronumelui) - regent se deosebesc de cele ale verbului (sau adjectivului). Ele se constituie în veritabile valențe libere 41, numai dacă substantivul primește articol hotărât, când, între determinarea prin articol hotărât și dezvoltarea funcției sintactice se instituie un raport de condiționare reciprocă 42. Relația de dependență nominală generează funcția sintactică de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi.” (M. Eminescu, P.L., 54), „O fată frumoasă e O-nchipuire ca fumul.” (L. Blaga, 278) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu: se realizează prin: • adjectiv: „Dintr-o stăpânire semeață Ai făcut puțină ceață Zidind, schele-nalte și repezi ridici Încaleci pe lespezi cât munții, melci mici.” (T. Arghezi, 91) • substantiv: „Ce e poezia ? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane și cu glasuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Numai că hoțomanul de Pavăl mi-a făcut-o.” (I. Creangă, 71) • a raportului obiect - clasă de obiecte: „Tot alte unde-i sună aceluiași pârău, La ce statornicia părerilor de rău?” (M. Eminescu, I, 127), Observații: Când se realizează prin adjective pronominale relativ-interogative sau nehotărâte (oricine, orice), identificarea este doar parțială: „Care limbă e-ndestul de bogată, ca să poată exprima acea nemărginire de simțiri?” (M. Eminescu, P.L., 77) sau nedeterminată: „Socot că orice frumusețe prilej de amăgire statornică este.” (L. Blaga, 377
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
m-am așezat în gazdă la Pavăl ciubotarul, din ulița Rădășenii, unde erau și ceilalți tovarăși ai mei.” (I. Creangă, 53) „Tu trebuie să uiți ce-ai fost, ce ești - Semnul durerii singur va rămâne.” (A.E. Baconsky, 136), • pronume (adjective pronominale): „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (M. Eminescu, I, 71), „În orice om o lume își face încercarea, Bătrânul Demiurgos se opintește-n van; ......................................................... Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mâne o să mor Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor.” (M. Eminescu, I, 127), „Cu cel dintâi fir de păr alb se duce tinerețea, chiar dacă soarta ni-l ninge-n plete la douăzeci de ani.” (M. Codreanu, 173) • adjectiv: „Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată?” (M. Eminescu, I, 97) • forme verbal-nominale: „Ce grea e pentru noi osânda de a sta-n lumină!” (L. Blaga, 270) „Realistul e un fatalist, crezând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complementul de agent poate arăta în același timp și cauza care a determinat acțiunea.” (G.A., II, 169); • pronume: „... Căuta cu privirea un anumit om, mai așa, de-al lor, potrivit să fie întrebat...” (M. Preda, M. Sg., I, 6); • adjective: „Complementele indirecte care determină verbe unipersonale sau forme unipersonale ale unor verbe personale au rol de subiect logic”. (G.A., II, 168), „S-a scris foarte mult până acum despre numerele pitagoreice ca și despre triunghiul dreptunghic.” (V.Gh. Vodă, 84
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G. Călinescu, C.O., 33), „Prezentul este simultaneitatea actului percepției cu obiectul percepției.” (T. Vianu, 72) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu: se realizează prin: • substantive: „Necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu înlătură caracterul penal al faptei.” (C.P.) • pronume (adjective pronominale): „Dar la vederea noastră Corcodușa fu cuprinsă de o furie oarbă.” (M. Caragiale, 88), „D. Popescu nu văzuse niciodată camionul trecând, fiindcă, terorizat de urmărirea lui, se ascundea în casă.” (G. Călinescu, C.O., 26) • forme verbal-nominale (infinitiv): A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apoi tot în aceeași formă”. (M. Eminescu, P.L., 207) - „Cele citite trec ca niște coji moarte în hambarul memoriei $și/iar de aici$$ ies la iveală apoi tot în aceeași formă.” Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • adjectiv: „Untarul, alb, s-a ridicat fără să spună un cuvânt.” (E. Barbu, 162) • substantiv: „Le țineam minte pe ale mamei, ca niște crengi, le punea adesea lângă ale mele...” (M. Preda, Viața... 148) • forme verbal-nominale: „Glasul ei, de obicei semănând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență atributivă se manifestă în planul expresiei prin flexiune, elemente de relație și articol. Flexiunea Flexiunea se subordonează fie principiului acordului, fie principiului recțiunii, în funcție de unitățile lexico-gramaticale prin care se realizează atributul. Acordul orientează flexiunea când atributul se realizează prin adjectiv calificativ, adjectiv pronominal și prin participiu; acordul în gen și număr al acestor unități lexico-gramaticale cu substantivul (pronumele) regent se impune ca marcă distinctivă a identității lor sintactice de atribut: „Și cum vin cu drum de fier / Toate cântecele pier
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se manifestă în planul expresiei prin flexiune, elemente de relație și articol. Flexiunea Flexiunea se subordonează fie principiului acordului, fie principiului recțiunii, în funcție de unitățile lexico-gramaticale prin care se realizează atributul. Acordul orientează flexiunea când atributul se realizează prin adjectiv calificativ, adjectiv pronominal și prin participiu; acordul în gen și număr al acestor unități lexico-gramaticale cu substantivul (pronumele) regent se impune ca marcă distinctivă a identității lor sintactice de atribut: „Și cum vin cu drum de fier / Toate cântecele pier Zboară păsările
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]