6,732 matches
-
și profund. Telente, vioristul țigan de pe scara șase, care avea trei fete încărcate de vulpi argintii, probabil omagii ale șirului incredibil de bărbați care se perindau prin casa lor zi și noapte, ascultase cu atenție muzica arhitectului, înjurînd uneori cu admirație profesională pe sub mustața á la Sile Dinicu. Era o gamă, asta își dădea și el seama, dar o gamă pe care n-o mai auzise niciodată. La restaurantul Hora, unde cânta, Telente schiță într-o pauză șirul de zece note
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iarnă și curtea pietruită. Dar eram mândru de curajul acesta al meu; ceilalți aduceau cu ei și câte o găleată cu apă caldă și, când au aflat că îmi iau întotdeauna dușul rece, nu și-au putut ascunde mirarea și admirația. Gîteva zile, toată casa n-a vorbit decât despre baia mea de dimineață, fără apă caldă. Așteptam să-mi spună ceva și Maitreyi, pe care o întîl-neam devreme de tot, la ceai, într-o sari albă, simplă, și cu picioarele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de joc, de liberă bucurie. Din ceasul în care a mărturisit unirea noastră, teama i-a pierit, obsesia păcatului n-a mai chinuit-o. Regăseam în ea pe aceeași neînțeleasă Maitreyi, pe care o priveam la început cu stupoare și admirație și care îmi intrase pe nesimțite în suflet, în timpul jocului, prin acele curse de o desăvârșită platitudine intelectuală pe care credeam că i le-am întins eu. A trebuit să plecăm repede spre mașină, căci se întunecase de-a binelea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și tânărul care-i vorbea în șoaptă, agitat. Alături, un bărbat înalt, cu o figură severă, își ținea amândouă mâinile la spate, silindu-se să privească drept înaintea lui. Întovărășindu-l, Adrian continua să-i vorbească: - Mă leagă de dumneata admirație și recunoștință, pentru că m-ai ajutat să recuperez poate ce-a fost mai important: întîlnirea și mesajul. Să reconstituim, deci, esențialul: dacă, așa cum spuneam, poezia e prin excelență o tehnică politică, și dacă poetul adevărat, pe care-l așteptăm, este
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fie oare așa? șopti emoționat Ulieru. - Nu știu, pentru că n-am văzut nici un exemplar din edițiile apocrife. Dar s-ar putea verifica. - Haide să mergem! spuse Ulieru. Pășea gânditor, întorcînd la răstimpuri capul spre Pantelimon și privindu-l curios, cu admirație și totodată cu teamă. - Te felicit, șopti târziu. Și mă bucur că ai încredere în mine... Știi, nu m-am simțit bine când te-am auzit vorbind de fosta d-tale dragoste, d-ra Irineu. Nu știam. Ne cunoaștem de aproape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o dimineață cu un gust de cenușă în gură. Se apropia de 60 de ani și nu încheiase nimic din tot ce începuse. Iar "discipolii" lui, cum îi plăcea să-și numească unii din colegii lui foarte tineri, copleșiți de admirație, care se adunau cel puțin o seară pe săptămână la bibliotecă să-l asculte vorbindu-le de imensele probleme pe care trebuia să le rezolve, discipolii se risipeau o dată cu trecerea anilor, mutați în alte orașe. Nu rămăsese nici unul căruia i-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i spună că-l va căuta tot restul vieții și, dacă nu-l va găsi, îl va căuta în alte vieți și, până nu va da de el, nu se va liniști... Se întrerupse, privind cu atenție, aproape cu admirație, îndemînarea cu care chelnerul îi pusese în față paharul cu coniac, fără să verse o picătură. - Mulțumesc, Petrache. Ești formidabil!... Își apropie buzele și sorbi cu grijă. Apoi se întoarse sprel Maria. - ... Dar nu i-a spus nimic, adăugă. Sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de un mediu corespondent, de un fond elaborat prin axiomatica ființării în cetate. Copilăria și tinerețea evoluează în sfera deschisă de așezământul învățării, sub cupola ce cuprinde împreună întâlnirea roditoare dintre ucenic și dascăl, întovârâșire și colegialitate, ambiție și delăsare, admirație și invidie. Este contextul în care vlăstarul ființei umane își proiectează rădăcina firavă spre solul realității mundane, își inaugurează și dezvoltă ceea ce limbajul comun numește socializare. La rândul său, maturitatea este integrată mecanismului de efort și contribuție la ascendența progresivă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
neterminate. Fără dragostea pentru autentica valoare întru spirit a semenilor prăbușiți în mareea pierzătoare de efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice, statutul existențial ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale. Cel care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
era lefteri, și tot umbla să-mprumute de colo, de colo. Oameni cu două lefuri și nu s-ajungea, ea cum s-a ajuns ? S-a ajuns c-a fost mână de fier ! — Eu te admir, madam Delcă, ai toată admirația mea pentru felul cum conduci casa, îi spune Ivona. Ivona, când a zis o vorbă, vorbă e, când trimite carte poștală : „Dragă madam Delcă, n-ai mai venit de mult pe la noi, te-așteptăm în cutare zi“, atunci știi că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la rugămințile bietelor surori apăreai, dacă nu se găsea la cadril o pereche completă, tu, mai tolerant și mai lipsit de prejudecăți, poți să nu iei atât de în serios asemenea lucruri. Ba chiar, simțind mereu în preajmă o atare admirație supusă, vei ajunge să îl incluzi pe bietul tânăr într-o imagine de familie... O, solidele, mediocrele noastre sentimente familiale, născute din obișnuință, încredere, comoditate sufletească și toleranță ! Mediocrele și profundele noastre sentimente familiale care dau vieții necesara stabilitate, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se adresează Sophiei. Privirea lui albastră alunecă temătoare spre colțul salonului, acolo unde, mai absentă, mai disprețuitoare ca de obicei, Sophie își înfășoară șalul în jurul trupului plin. O maliție ambiguă pare să fie în spatele politeței lui excesive : un amestec de admirație, neîncredere, teamă și (mai presus de toate) curiozitate - un melanj sentimental pe care totdeauna Sophie l-a trezit în el. Totdeauna, chiar de la acea întâlnire a lor de copii, când, zărind-o, s-a smuls din mâna mamei și a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
exactitate, ține însă bine minte spaima ce-l cuprinsese privind-o : o fetiță atât de frumoasă, cu bucle blonde și lungi sub imensa pălărie cu flori ! O fetiță atât de orbitor de frumoasă, toată numai volane spumoase și panglici foșnitoare ! Admirație și teamă, neîncredere și curiozitate... Aceasta este cea mai veche amintire a lor, pentru care nu s-a ivit până acum ocazia fericită ca să i-o reamintească. — Vă reamintiți, nu ? Atunci când unchiul a voit să vă convingă să mergeți totuși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gongul de trei ori, grav, să te pătrundă spiritul, și luminile scad, primele acorduri ale uverturii se aud În clar obscur, se ghicește jumătate de dirijor agitîndu-se În fosă, unde orchestra Își face de cap, pur și simplu Înțepenești În admirație cînd cortina se ridică, decoruri, costume, lumini, muzică, timp de aproape două ore ești vrăjit, iar la final sopranei Îi tresare bustul plin de patos și pune capul pe o piatră de carton și moare sfîșiată de durere, cu toate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau făcîndu-ne să pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De multe ori, apare o amenințare chimică și ne ordonă să ne punem măștile de gaze și să Înaintăm tîrÎș. Are momente În care pare că Își pierde mințile, amețit de admirație de sine. — Salt Înainteee! cîntă el. — Auzi, bă caporale, sigur nu ești rudă cu Napoleon? țipă la el Gărăgău, trîndăvind undeva În iarbă - nu se văd din el decît două șiruri de fildeși albi, avînd forma unui rînjet de clasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmbrăcat ciudat, cu o sprînceană rasă În care se vede o cicatrice urîtă și niște resturi de vînătăi sub ochi), dispare cînd Îi relatez În cuvinte puține și bine alese povestea mea. Și se vede cum Îi strălucesc ochii de admirație (Ai fugit din spital? Băi, dar ai ceva sînge În instalație! ) și Îmi promite că măcar pînă În gara din Craiova o să mă acopere el În caz că dăm peste patrule de gărzi patriotice. Apoi se vede cum caporalului, cînd gărzile patriotice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un tânăr viking. Gabriel se îndrăgostise de el. După aceea, se îndrăgostise și el de Gabriel. Nu-i plăceau fetele ostentativ provocatoare. Și Gabriel era drăguță, liniștită, sfielnică, ascunsă pe sub părul care-i cădea peste față. Se uita întotdeauna cu admirație la Brian, care era un tânăr sobru și serios. Își dorise o soție sinceră, credincioasă, și un mod de viață simplu, deschis, pașnic. Timpul dovedise că făcuse o alegere bună. Gabriel și Brian continuaseră să se iubească deși, din multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se îndrăgostise“ de Rozanov, de filozofie, de filozofia lui Rozanov. Totuși, impactul fusese atât de puternic, încât (și acest lucru se datora, neîndoielnic, influenței profesorului) nu-și mărturisise niciodată dragostea; și, cu toate că acasă, când venea în vacanțe, vorbea cu multă admirație despre Rozanov, nu le mărturisise niciodată alor săi în ce măsură acest om pusese stăpânire pe sufletul lui. Dacă George a fost vreodată „discipolul favorit“ al filozofului, rămâne o chestiune deschisă. Cert este că, la un moment dat, Rozanov l-a sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abia de spărgea oglinda apei când se răsucea. Asemenea gânduri și sentimente, doar pe jumătate conștiente și cumplit de amestecate se ciocneau în pieptul lui Gabriel în timp ce-și privea frumoasa, inteligenta și îndurerata cumnată, Firește, era conștientă de admirația pe care Brian i-o purta Stellei și acest fapt îi pricinuia o foarte ușoară durere, punctuală dar nu exista nimic întunecat sau bolnăvicios în relațiile dintre ele; și lui Gabriel i-ar fi plăcut o viață de familie fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mahon, în apele căreia trebuie să se fi reflectat de atâtea ori frumoasa și fericita pereche de tineri soți. Cu părul lui lung, buclat, cu tenul lui proaspăt și neted, Tom arăta extraordinar. Se contemplă o clipă cu stupefacție și admirație, apoi hotărî să se ducă jos și să-i arate și lui Emma. Coborî scara cu eleganță și își făcu apariția în birou. — Așa-i că-mi stă bine? Emma continua să fie cufundat în lectură. Citea următoarele: „Luther nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atunci când un om afirmă că-i sângerează inima pentru patria lui, nu încearcă o senzație neplăcută. Cu Emma, însă, lucrurile stăteau altfel. În copilărie, nu însemnase mare lucru pentru el faptul că locuința străbunicului său fusese arsă de „rebeli“. Avea admirație pentru combatanții din 1916 și pentru lupta de eliberare a Irlandei. De fapt, Irlanda făcuse din el un istoric. Tatăl lui nu discutase niciodată politică, se învârtea într-un cerc strâmt de vechi prieteni și cel mai bine se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Prețuia și se bucura de fiecare minut, deși își spunea întruna că asemenea miracol nu poate să dureze. Prima ei grijă a fost să o câștige pe Margot Meynell. Hattie putea să mai aștepte, și a și așteptat, mută de admirație. Margot, a cărei viață amoroasă se găsea într-un stadiu complex și delicat, privise cu groază sosirea intrusei. John Robert nu știa că Hattie nu locuia în apartamentul ei. Margot se temea ca Pearl să nu fie o informatoare ostilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei pentru riturile blajine ale quakerilor. Îi prețuia pe „Prieteni“ pentru că erau activi în operele de binefacere din Ennistone și îl stima, cu precădere, pe William Eastcote. Peter Blackett, ai cărui părinți erau „umaniști“ venea aici din curiozitate și din admirație pentru Nesta. Nesta regreta că n-o putuse convinge și pe prietena ei, Valerie Cossom, să vină, dar Valerie privea orice manifestare religioasă ca pe o superstiție și un stupefiant. Percy Bowcock care, în trecut, își însoțise adeseori soția, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cineva care să-i poarte de grijă“. Dacă ar fi fost doar „un biet bătrân împiedicat“, probabil că Pearl tot l-ar fi îndrăgit, dar în alt fel. Așa cum stăteau lucrurile însă, sentimentele ei erau împănate cu un filon de admirație și de teamă. Nu pentru că Pearl sau Hattie i-ar fi citit vreodată vreuna dintre cărțile lui, dar știau, incontestabil, că era „o personalitate extrem de distinsă“. De fapt, Pearl luase o dată de la bibliotecă o carte de-a lui, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi întinse puloverul lui Brian. Brian mai găsi în sacoșa lui Gabriel o pereche de ciorapi de rezervă. Ruby îi turnă o cană cu whisky. George le istorisi peripețiile salvării, iar ei ascultară povestea cu exclamații de mirare și de admirație. Pe urmă, toată lumea primi căni cu ceai fierbinte și whisky și pe toți îi apucă o foame de lup, așa încât devorară tot ce mai rămăsese din brânzeturi și din plăcinta cu carne de vițel și costiță. Tom în chiloți, alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]