6,858 matches
-
într-un fel nebunesc c-aș putea să-l văd într-unul din coșuri sau pus pe vreo bandă transportoare, dar se foloseau doar două și am văzut repede că nu era acolo. Am ieșit din nou și m-am agitat în sus și-n jos pe stradă cuprins de frenezie- știam că oamenii se uită la mine și că probabil eram un personaj ciudat, dar nu-mi păsa. Trebuia doar să fac ceva - să găsesc pe cineva căruia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sau “prefăcut” sau “nesincer”, dar se opri la timp — șarmant, dar nu se poate să nu fi avut el ceva despre care nouă nu ne-ai spus. Vreun secret care s-o facă pe încrezuta aia de Brianna să-și agite furioasă pompoanele. — Suferea de narcisism? încercă Adriana. Leigh sări și ea imediat să-i țină isonul: — Probleme de erecție? — Plângea mai mult decât tine? — Era un bețiv violent? — Dependent de mămica? — Gândește-te bine, Emmy, o îndemnă Leigh. — Păi, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îi zâmbi la rândul ei și spuse: — Cu o singură condiție. Vreau companie. — Companie? întrebă Leigh. Începu să-și roadă buza de jos, prinzând o pieliță între dinții din față. Părea agitată. Adriana se întrebă de ce fata asta părea mereu agitată în ultimul timp, mai ales că toate mergeau atât de frumos în viața ei. — Da, companie. Sunt dispusă să mă destrăbălez dacă tu — și Emmy arătă spre Adriana — ești de acord să ai o relație stabilă, monogamă. Cu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că și ea e de acord. — Sută la sută. Avocat, prietenul surorii tale, probabil cel mai simpatic tip de pe fața pământului. Ei, mă bucur pentru tine, drăguțo. Nu mă surprinde, trebuie să spun, dar mă bucur pentru tine. Totuși — Adriana agită degetul arătător — aș vrea să recunoaștem că eu, ca jumătate a unei relații stabile care promit să se finalizeze cu o logodnă în următoarele șase luni, am câștigat oficial pariul pe care l-am făcut. — Sunt martoră, consimți Leigh. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
scoase conurile din cap, lovindu-le cu patul puștii. Bărbații desfăcură cutiile de carton, Încărcîndu-și brațele uscate de cutii cu carne și cafea, ciocolată și țigări. Locotenentul Price se Învîrtea În jurul lor, oasele umerilor lui clătinîndu-se ca niște castaniete. Era agitat și epuizat În același timp, dornic să-și alimenteze din nou iritarea și să-și exploateze mai bine toată violența pe care o descoperise În sine, bătîndu-i pe japonezi pînă mureau. Îl văzu pe Jim citind liniștit revistele sale În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
s-a mutat În alt local. Secretarul de partid e taică-tu, mai precis locțiitorul lui. Merge la liceul seral, Își iubește nevasta și o să cumpere mobilă nouă În rate, iar În momentul de față visează. Prin Congo se tot agită Moise Chombe și cu unul Kasavubu. Amândoi au ceva cu Patrice Lumumba. Congo este colonie belgiană, iar subsolul ei este bogat mai ales În diamante. Ochii lumii sunt ațintiți spre Africa. La 11 iulie 1960, Moise Chombe proclamă independența regiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și o masă „strașnică“ pentru un bărbat, pe bază de carne și două feluri de legume, În fiecare seară când ajungea acasă, Îi călca boxerii (nu că el i-ar fi cerut vreodată să facă asta) și În general se agita și avea grijă de el de parcă ar fi fost un prunc neajutorat. Chanel nu era fraieră. Știa că, În multe feluri, Craig devenise copilul ei surogat și ea copilul lui, dar nici unul din ei nu putea să se abțină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de iepuraș și vomită la mine. —Știu, dragule, spuse Fi, dar n-o face special. Și Îți place de Connor de fapt, nu-i așa? Ben Își lua sabia de pirat din plastic verde de pe masă și Începu s-o agite prin aer violent, periculos de aproape de capul lui Connor. Nu, anunță el. Să mai stea unșpezeci zile. Apoi trebuie să-l trimitem Înapoi la el În grădină. Fi Îi luă cu blândețe sabia din mână și o puse pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
face foarte bine, dar tu nici nu l-ai gustat. —Hei, dom’ doctor Phil, ai băut vreodată suc de sfeclă? făcu Ronnie apucându-se să scoată tacâmurile dintr-un sertar. Ruby, spune-i lui taică-tu să nu se mai agite atâta. Mă simt foarte bine. În clipa de față se simte bine, Îi zise el lui Ruby. Dar gravidele În vârstă sunt mai expuse la probleme de sănătate decât femeile mai tinere. —Oo, ia-o mai Încet cu vârsta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Pe bune? Eu sunt sigură că ai zis. Da... da. Acum Îmi aduc aminte. Buddy s-a prăbușit pe stradă. Poliția a sunat după ambulanță. S-au Întors la apartamentul lui Sam și s-au culcat devreme. Sam era foarte agitat. Ea Îl strângea În brațe și Îl mângâia pe cap și făcea tot ce putea ca să-l mai calmeze. De mai multe ori l-a Întrebat dacă nu vroia să-i facă ceva fierbinte de băut, dar el Îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe care mi-o inspirau atunci când eram copil. Ridic mâna să o arunc cât colo, pe ea, bibelourile, mizeria ei. În schimb, apuc floarea de paiete și o trag spre mine. Încearcă să mă muște de mână, gura i se agită inutil. Nu știu încă de ce anume trebuie să se teamă, nu-mi cunosc intențiile. Știu doar că îi strâng tare părul de rafie, i l-am prins cu cealaltă mână și trag ca de o pănușă. Apoi mă reped la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aventura mea erotică nu m-ar fi crezut. M-am gândit la unele scene de sex văzute la cinema, imagini osé care, în întunericul sălii, se prăvăleau de pe ecran în trupurile noastre. Ea amuțea, înceta să mai respire. Eu mă agitam stânjenit pe scaun. N-o fi chiar așa de proastă să creadă că se poate cu adevărat face sex în felul ăsta ? Dar atunci când ieșeam din sală, ea era absentă, ca o figură de ceară. Îmi scuipă în față puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
legănat de curent. Poate dedesubt era vreun peștișor care scruta chila trupului meu. M-am întors și am coborât cu ochii deschiși în strălucirea care străpungea albastrul, am coborât până la răcoare, și am rămas pe fundul apei, unde nisipul se agita ușor. Am mișcat buzele în surzenia apei. Am violat o femeie, am strigat. Și m-am întors sus, împreună cu bulele de aer, spre lumina care placa suprafața apei, ținând brațele deschise ca un uriaș pește alb. Când eram student, Angela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
descopeream că dorul este un sentiment foarte elastic, prin care poți să faci să treacă tot ce vrei. Unul dintre mucegaiurile inimii care se hrănesc cu buna companie. Am deschis televizorul. Era un program atât de estival încât prezentatorul se agita într-o piscină, pe o insulă de polistirol, lângă o sirenă neagră. Am închis sonorul, lăsând ca albastrul acela fals să se reflecte împrejur. M-am dus în cameră, am luat de pe noptieră cartea pe care o citeam, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fără apă. Fata durdulie de lângă ea râde cu poftă. Nu știam că Italia este atât de hazlie. O strig, se întoarce, se întorc și cameristele. Italia își smulge casca din cap și vine spre mine. Are fața roșie și se agită ca un copil. — Ești aici..., șoptește. În ultima seară am rugat-o să coboare la restaurant. Aveam chef să o privesc în mijlocul lumii care ne credea străini. Coborî cu întârziere. Se îndreptă în grabă spre o masă din fundul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ventilație pulmonară, tensiunea scade. — Cât? — A ajuns la patruzeci. — Are o hemoragie. Chipul ei este o implorare. Mă apropii de hublou. Cunosc momentele acestea extreme. Când se face liniște, când persoanele devin umbre care se mișcă împreună, în valuri. Se agită, apoi se îndepărtează de masa de operație... Se uită pe monitor în așteptarea unui semn, al unui traseu care să reînceapă. Se îndepărtează ca și cum ar simți răceala trecerii, nemișcați pe pământul nimănui, unde viața se oprește și moartea nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
labe. Respiră pe mine, mă sărută. Gura îi miroase ciudat, a rumeguș, a stomac deranjat. O opresc, opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită pe scaun, sughite. Se aud pași pe scară. Un băiat intră la toaletă, un școlar cu ghiozdanul în spate. Italia se retrage la locul ei, este mai calmă. Îi iau mâna: — Trebuie să-ți spun ceva. Mă privește și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te omori, înseamnă deja un testament. Din întuneric se ridică un țipăt. M-am împiedicat și am căzut peste o grămadă de cârpe: un om care doarme pe jos. Își scoate capul din culcușul lui mizerabil. N-am nimic! Se agită, țipă, crede că vreau să-l fur, ce să fur? Grămada aceea de zdrențe putrede? Dinții care, atunci când deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se vede că lipsesc? — Mă scuzați, am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cald încă, nu reușește să-l lase din mână, ar vrea să telefoneze din nou, dar nu știe cui. Se teme să rămână singur cu mine în interiorul tăcerii. Știi că este obișnuit să aprindă viața așa cum își aprinde trabucele. Se agită, respiră zgomotos, colțurile gurii i-au căzut o dată cu ochii, se simte în cușcă. Închis împreună cu cel mai bun prieten al său în ziua cea mai urâtă din viața mea. Îl privesc fără să-l înțeleg, mă gândesc la cuvintele scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Italia a deschis radioul, cunoștea cuvintele tuturor cântecelor și a început să cânte cu vocea ei puțin răgușită și să miște umerii. Apoi s-a făcut întuneric, Italia nu mai cânta, ascultam o voce care spunea că apa mărilor era agitată. Tremura, îi tremurau picioarele și mâinile uitate în mijlocul scobiturii albe și slăbănoage unde carnea devenea mai fragedă. — De ce nu ți-ai pus ciorapi? — Suntem în mai. Am dat mai tare căldura. După puțin timp, eu transpiram și Italia nu încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu brațele întinse, forțându-mă să nu cad peste ea. Îi opream privirea. Mă aflam în umbră și ea era sub mine, în lumină. Era deja dincolo. Cu ochii întorși în alb, căuta ceva, un loc deasupra ei, și se agita ca și cum s-ar fi chinuit să-l ajungă. — Cum să fac? spuse din nou cu un fir de voce gâtuită și părea că se adresează cuiva care aștepta, acolo sus, pe tavanul jos și inundat de lumină. I-am mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
contenise. Își închise umbrela și, împăturind-o, și-o vârî în husă. Se apropie de o bancă și, punând mâna, își dădu seama că era umedă. Scoase un ziar, îl întinse pe bancă și se așeză. Apoi blocnotesul, și-și agită în aer stiloul. „Iată un fleac cum nu se poate mai util - își spuse el -; cu alte cuvinte, ar trebui să notez cu creionul numele acestei domnișoare și s-ar putea șterge. Oare imaginea ei mi se va șterge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia. Bietul canar zburătăcea înspăimântat înăuntru. Augusto urcă în imobil, cu canarul agitându-se în colivie și cu inima în dinți. Doamna îl aștepta. Oh, vă mulțumesc, vă mulțumesc, domnule! — N-aveți pentru ce, doamnă. — Pichín, dragule, Pichinito! Hai, liniștește-te! Nu vreți să poftiți înăuntru, domnule? — Cu multă plăcere, doamnă. Și Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
venit o scrisoare pentru domnișorul, a fost adusă adineauri. Mi se pare că e de la domnișoara Eugenia... — Scrisoare? De la ea? O scrisoare de la ea? Las-o aici și du-te! Liduvina ieși. Augusto începu să tremure. O neliniște stranie îi agita inima. Își aminti de Rosario, apoi de Mauricio. Nu vru să pună însă mâna pe scrisoare. Privi cu groază plicul. Se dădu jos din pat, se spălă, se îmbrăcă, ceru micul dejun, devorându-l numaidecât. „Nu, nu vreau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Să ne mulțumim să fim unul de... riman! Să faci..., să faci..., să faci...! E o manie a acțiunii, adică a pantomimei. Se zice că într-o dramă se petrec multe lucruri când actorii pot face multe gesturi și se agită, și simulează dueluri, și sar, și... Pantomimă! Pantomimă! Vorbesc prea mult!, se spune alteori. Ca și cum vorbitul n-ar fi facere. La început a fost Cuvântul și prin Cuvânt s-a făcut totul. Dacă acum, de exemplu, vreun... rimancier ascuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]