13,186 matches
-
legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care fusese așezată pe pervaz. Se prăbuși peste o găleată întoarsă cu gura în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra lui. Chiar în ziua următoare, ajunse pe aleea din spate exact la aceeași oră și, zărindu-l din nou pe Hungry Hop - dat fiind că era ora alocată lui pentru baie în mod regulat - îi aruncă un trandafir. De data asta, cu inima bătând să-i spargă pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
știau că nu se puteau duce la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și înșelătoare. Păzeau de la ferestre. Postaseră o femeie de pază în permanență pe aleea din spate. Toate surorile și mătușile fuseseră recrutate să stea de pază. Noroc că erau atât de multe. Era folositoare o familie mare, chiar dacă era formată în cea mai mare parte din fete... Pinky fu forțată să se retragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
luptă stabilită de Brigadier și să captureze maimuțele. Până să urce soarele pe cer, se va termina totul. Numai că, la 4.05, când, conform programului, perceptorul districtual și domnul Gupta erau așezați în jeep-ul guvernamental care cobora pe aleea ce ducea de la bungalow la drum, nu parcurseră decât câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Numai că, la 4.05, când, conform programului, perceptorul districtual și domnul Gupta erau așezați în jeep-ul guvernamental care cobora pe aleea ce ducea de la bungalow la drum, nu parcurseră decât câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
târziu. — E bucătarul - pleacă la casa părintească. Spune că nu mai stă aici ca să fie insultat la bătrânețe. Cred, domnule, că, din păcate, chestia asta are legătură cu cotletele. I-am spus: Te rog să-ți muți imediat lucrurile de pe alee. Dar spune că e prea bătrân ca să mai facă ceva repede și, în condițiile astea, nu-i pasă deloc. — Of, Doamne, o să-ntârziem, spuse perceptorul districtual; fură obligați să se dea jos din jeep și să mute ei înșiși toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care a trebuit să le suporte și în timpul adolescenței - de la țâcnitul de duzină care mirosea a mosc și îi oferă caramele, la, propunerile păcătoase ale boschetarilor care puțeau de sudoare, de la cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat, negrotei vagabonzi, toți bătând străzile cu gânduri ucigașe, toți ciupind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unu, ori, poate, treizeci și trei. Ca si iubitul ei gras, nu citește niciodată vreo carte. Lasă totul pentru ultima clipă și știe asta. Va trebui să ia o hotărâre, și va trebui să o ia curând. Nu-l prea cred pe Alee, dar, în mod cert, nu o prea cred nici pe Selina. Din experiență știu că fetele sunt imprevizibile, și cu ele ța se știe niciodată. Niciodată. Chiar dacă le prinzi cu rața-n gură n frânte peste căpătâiul patului, să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
colegele de apartament ale Selinei. Am sunat la fostul ei birou. Am sunat-o la școala de dans. Am sunat-o până și la ginecologul ei. Nimeni nu știa unde e. Ca pistă secundară am pornit-o în căutarea lui Alee Llewellyn. Am vorbit cu soția lui. Am vorbit cu trei dintre prietenele lui. Am vorbit cu subofițerul însărcinat cu supravegherea lui. N-am avut baftă. Ei, amice, uite cu ce gânduri mi-e dat mie să mă distrez la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bun și de femeile lor în blănuri și pantofi de lac negri, de copiii lor îngrijiți, îndurerați sau fericiți, apoi pe murdara Oxford Street străbătută în goană de autobuze, până în Soho, aglomeratul tărâm al sexului, mâncării și filmului, apoi pe aleile înguste, până când am ajuns la locul rezervat lui Carburton, Linex & Self. Pentru mine Carburton, Linex & Self a devenit tot un fel de cameră de așteptare. Dar cum arată locul ăsta! Ar trebui să vezi cu cât ne plătim unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
călătoriei, la mine era ora șase dimineața și totul plutea în aburul băuturii. În ziua aceea am călătorit tare departe, în spațiu și în timp. Doamne, cum mai simt nevoia să mă fac praf. Fielding mi-a povestit că printre aleile și acoperișurile de lângă Ashbery, există un nebun foarte agil, care aleargă și se cațără nestingherit. Dorința lui e să se prăbușească în capul celor care merg la teatru sau la restaurant, cu țigle și zidărie cu tot. Până acum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stil ironic, nu mai ții minte? — A, alea. Dar în clipa aceea am văzut direcția în care se îndreptau străzile, cum se întunecau în ciuda strălucirii soarelui, a aerului umed, a purității albastre de deasupra. Cu trei străzi în urmă existau alei boltite care duceau la ușa de la intrare, portari în livrele și perspectivele cu clădiri îmbrăcate în gresie. Acum străduțele erau pustii, legea nu mai exista Am trecut pe lângă saltele sfâșiate care își rânjeau buretele ieșit din măruntaiele de pânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De fapt, ce se întâmplă cu tine? — Șșșșș... Uită-te și tu, a șoptit el. Trei săptămâni de căcat după care uite ce ni se oferă. Magnific. Ecranul a prins viață cu o ușoară palpitație - și iat-o, Nunta Regală, aleea Mall potopită de lume, soarele, și caii care duc nuntașii la biserică la ora hotărâtă. Roșind și aruncând câte o privire fugară prin strălucirea acestei istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strângându-se în caleașcă în timp ce caii izbesc pământul cu piciorul. Toată Anglia dansează. M-am uitat iar la Martin - jur, promit - am văzut o lacrimă cenușie licărind în ochii ăia grei. Iubire și căsătorie. Caii care își bat trapul pe aleea lungă. După un timp, mi-am trântit un sul de hârtie igienică în poală. — Vrei o ceașcă de ceai? i-am auzit eu întrebarea. Sau o aspirină? Sau un Serafim? Nu te jena. Era de-a dreptul mișcător. Perfect, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
E firesc să prefere mâncarea rapidă. Viața unui oraș se desfășoară pretutindeni. Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul fac ravagii printre prihori. Pe alei, câinii își scuipă plămânii tușind de atâta fumat și drog. Florile gârbovite suferă în straturile lor noroioase din cauza durerilor de spate și a calviției, din cauza stresului. Până și microbii, sporii care plutesc prin apă, găsesc situația grea de suportat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tipul ăsta are alte surse de energie, are putere cu carul... Dar și eu sunt puternic, fir-ar să fie, și niciodată nu m-am simțit mai turbat ca astăzi. Chiar în acea clipă m-a adus prea aproape de zidul aleii. Frumos: exact ceea ce-mi doream. Mi-am ridicat ambele picioare și i-am aplicat cu toată forța o lovitură capabilă să-i facă ouăle praf, care l-a expediat ca un bolid în ușa de fier. S-a îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
personalului și am ieșit prin bucătărie. Lucrătorii cu tricouri care le trădau apartenența la o castă inferioară, aflați printre chiuvete și cuptoare, se uitau țintă la mine. Au înțeles imediat pericolul în care mă aflam. Am călcat pe gunoiul din alee. Petele adânci din pavaj nu vor mai ieși niciodată, nici într-un milion de ani. Ne-am întors unul spre celălalt și ne-am privit pentru ultima dată. — Okay, spuse Felix. — Mulțumesc, făcui eu, ducându-mi o mână la buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus: — Erau cu toții actori. Străzile cântă. Chiar așa. Le auzi? Străzile țipă. Ți se vorbește despre cultura străzii. Nu există așa ceva. Asta e problema. Cam așa stau lucrurile. Unde se termină cântecul, unde începe țipătul? Pe promenadele monoloagelor și pe aleile corale din Londra West urlătorii cântă și cântăreții urlă. Ele înfruntă respirația gurilor de aerisire ale saloanelor cu jocuri electronice deschise peste noapte, ale supermarket-urilor nopții, ale instalațiilor de încălzire din demisolurile noptaticului oraș. La fel ca locurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu mă aștept să-l bat pe tipul ăsta. Nu-i voi permite să mă bată, totuși - s-o să mai suport încă o înfrângere. — Poți să-ți amintești, mă întrebă el, poți să-ți amintești ce a spus Fielding pe alee după bătaie? A spus el ceva. Îți mai amintești ce? — Nu știu. Tu... câine nou uman. Cam așa ceva. Nu prea avea noimă. N-ar fi putut să fie câine inuman?... Fascinant. Cel mai pur transfer afectiv. O, blestematul de Iago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aduse). . Joc de cuvinte intraductibil: în original, „Stret number“ (în traducere literală, numărul la care se află o clădire pe o stradă; în text, Street, numele de familie al Selinei, se asociază cu sensul familiar al cuvântului „number“ - femeie atrăgătoare). Alee din parcul St. James din Londra. . Componentă ipotetică a particulelor elementare. . Termen juridic desemnând o persoană aflată sub urmărire penală și care nu-și recunoaște vinovăția în fața instanței. Efectul Doppler - aparenta schimbare a frecvenței unei unde (luminoasă, sonoră) produsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de-a rândul veghează, Și poate, de-aceea slăbește. Se crede, și unia spun - Dar totul rămâne secret Duduia visează-un poet, Bizar, singuratec, nebun. Note de toamnă În toamna violetă, compozitori celebri Au aranjat un vast concert... Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme - E-o toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, Frumos, și inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
îndelung; și poate chiar aș fi făcut asta dacă nu s-ar fi întors chelnerul cu cardul lui Sebastian, stricând momentul. Seara era atât de blândă încât Sebastian nu și-a mai încheiat haina. Am mers în tăcere pe mica alee de la St Christopher’s Place; șirul de luminițe ce sclipeau deasupra noastră crea o atmosferă atât de romantică, încât tot așteptam să se oprească și să mă sărute, dar, în mod extraordinar, probabil nu se gândea la asta, deși tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
crea o atmosferă atât de romantică, încât tot așteptam să se oprească și să mă sărute, dar, în mod extraordinar, probabil nu se gândea la asta, deși tocmai îmi plătise consumația. Nu îmi venea să cred că ajungem la capătul aleii la fel de caști precum intraserăm, dar, lucru deloc flatant pentru mine, nici măcar nu m-a luat de mână. Când am intrat pe strada Oxford, fierbeam de frustrare. Un taxi a încetinit imediat în dreptul nostru, iar Sebastian îi făcu semn într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la terasele din spatele lui Albert Hall, scăldate în lumini portocalii. Am mers către partea umbrită a treptelor, dincolo de baia de lumină. Noaptea era atât de liniștită încât ne auzeam numai noi. Am înconjurat Albert Hall și în fața noastră se întindeau aleile largi și goale din Kensington Gore, străzi principale acum părăsite, auzindu-se doar sunetul slab al mașinilor din depărtare, înspre Knightsbridge. Dincolo de drum, era dărăpănătura Albert Memorial, învăluită în pânză pentru reparații precum o instalație Christo nereușită, și, dincolo de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]