4,504 matches
-
alte operațiuni de recunoaștere. Campania a demarat la 29 februarie 1944 cu debarcarea de pe Insula Los Negros, a treia insulă ca suprafață din arhipelag. Utilizând o plajă mică și izolată în care japonezii nu se așteptau la niciun atac, forța aliată a avut de partea sa elementul surpriză, dar insulele s-au dovedit a fi totuși ocupate, ceea ce a dus o bătălie furibundă pentru controlul acestora. În final, superioritatea aeriană și maritimă au permis Aliaților să-și întărească poziția pe Los
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
furibundă pentru controlul acestora. În final, superioritatea aeriană și maritimă au permis Aliaților să-și întărească poziția pe Los Negros. Divizia I Cavalerie a reușit să cucerească apoi toate insulele. Campania s-a încheiat oficial la 18 mai 1944. Victoria aliată a dus la izolarea totală a marii baze japoneze de la Rabaul, obiectivul final al campaniilor Aliaților din 1942 și 1943. În Insulele Amiralității s-a construit apoi o bază navală și aeriană majoră, punct important de lansare a campaniilor din
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
strategia de ansamblu a Aliaților care dădea prioritate Europei, scopul imediat al acestor operațiuni nu era înfrângerea Japoniei, ci doar reducerea amenințării vaselor și avioanelor japoneze de la Rabaul asupra comunicațiilor maritime și aeriene dintre Statele Unite și Australia. Prin acordul țărilor aliate, în martie 1942 teatrul de operațiuni Pacific a fost împărțit în Zona Pacificul de Sud-Vest, condusă de generalul Douglas MacArthur, și Zonele Oceanului Pacific condusă de amiralul Chester W. Nimitz. Rabaul intra în zona lui MacArthur, dar primele operațiuni din sudul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Imamura a fost însărcinat cu apărarea porțiunii sale din această linie, care includea și Insulele Amiralității și păstrarea lor cât mai mult timp posibil pentru a permite marinei și armatei japoneze să se pregătească pentru un contraatac decisiv împotriva forțelor Aliate. Păstrarea controlului asupra Insulelor Amiralității era crucială pentru planurile defensive japoneze, întrucât ocuparea lor de Aliați ar fi plasat importanta fortificație japoneză de la Truk în raza bombardierelor grele. Neașteptându-se ca Aliații să acționeze atât de rapid, Cartierul General i-
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
rute aeriene. De la Palau au plecat întăriri în decembrie 1943 dar ele au fost atacate de submarine și obligate să se întoarcă. De la Rabaul au fost trimise două batalioane de infanterie în ianuarie 1943. Deși atacat pe drum de avioane Aliate, acestea au ajuns la destinație. Până în februarie, ambele aerodromuri au rămas neutilizate, iar tunurile antiaeriene nu au deschis focul pentru a economisi muniție și pentru a camufla pozițiile. Ezaki a ordonat oamenilor săi să nu se deplaseze și să nu
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
(10 august 1920) a fost un tratat de pace dintre Imperiul Otoman și Puterile Aliate semnat la sfârșitul Primului Război Mondial. Tratatul de la Versailles cu Germania a fost semnat mai înainte de semnarea celui cu Turcia și a anulat toate concesiunile și drepturile germane acordate de otomani. Franța, Regatul Unit și Italia au semnat de asemenea o „Înțelegere
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
în fața Imperiului Rus în timpul războiului din 1877 - 1878, (Ardahan, Kars și Batumi. Sir George Dixon Grahame a semnat pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Alexandre Millerand pentru Franța și contele Lelio Bonin Longare pentru Italia. Grecia, una dintre puterile aliate, nu a acceptat granițele așa cum au fost trasate de tratat și nu a ratificat niciodată înțelegerea. Din partea Republicii Democrate Armeene a semnat Avetis Aharonian, același care semnase și primul tratat al noului stat armean, Tratatul de la Batumi din 4 iunie
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
lui, bunurile aflate în tranzit urmând să fie libere de orice taxe vamale. Orice modificare a sistemului de impozite, taxe vamele, contractarea de împrumuturi externe sau acordarea de concesiuni nu puteau fi făcute fără aprobarea unei comisii financiare a puterilor aliate. Pentru prevenirea penetrării companiilor germne, austriece, maghiare și bulgare, tratatul obliga Turcia să lichideze proprietățile cetățenilor țărilor de mai sus. Sumele obținute din lichidări urmau să fie direcționate spre Comisia de Reparații. Drepturile de proprietate asupra căii ferate Bagdad-Berlin au
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
penetrării companiilor germne, austriece, maghiare și bulgare, tratatul obliga Turcia să lichideze proprietățile cetățenilor țărilor de mai sus. Sumele obținute din lichidări urmau să fie direcționate spre Comisia de Reparații. Drepturile de proprietate asupra căii ferate Bagdad-Berlin au revenit puterilor aliate. Efectivele armatei otomane au trebuit să fie reduse la 50.000 de oameni. Flota otomană a putut păstra doar șapte goelete și șase vase torpiloare. Otomanilor li s-a interzis să dețină aparate de zbor militare. Tratatul a prevăzut formarea
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Tratatul a stipulat căutarea, judecarea și pedepsirea celor responsabili pentru „metodele barbare și ilegale de purtare a războiului... [inclusiv] încălcările legilor și obiceiurilor războiului și principiilor umanității”. Articolul 230 al Tratatului de la Sèvres prevedea ca Imperiul Otoman „să remită Puterilor Aliate persoanele a căror predare poate fi cerută de cei din urmă pentru responsabilitatea pentru masacrele comise în timpul permanentizarea stării de război pe teritoriul care a format o parte a Imperiului Otoman pe 1 august 1914”. Până în cele din urmă, Tribunalul
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
de concesiune pentru următorii 75 de ani. Cele trei principii ale Declarației Balfour cu privire la Palestina au fost adoptate în cadrul Tratatului de la Sèvres. Prin Articolul 95 se stabilea că administrația Palestinei, ale cărei granițe urmau să fie hotărâte de principalele puteri aliate, urma să fie încredințată unui mandatar ales de sus-numitele puteri. Puterea mandatară urma să fie responsabilă pentru punerea în practică a declarației din 2 noiembrie 1917 a guvernului britanic și adoptată mai apoi de puterile aliate cu privire la înființarea în Palestina
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
al III Isaurianul și a Califului umayyazilor Umar ibn Abd al-Aziz, după asediul arab al doilea din Constantinopol în 717-718, când forțele arabe terestre conduse de Maslamah au fost învinse de zidurile Constantinopolului și de sosirea la timp a forțelor aliate bulgare în timp ce flota umayyazilor a fost învinsă de focul grecesc. Încercările arabilor de a cuceri orașul Constantinopol au eșuat, în principal datorită superiorității navale bizantine, dar și datorită monopolului deținut asupra misterioasei arme incendiare focul grecesc, a zidurilor de apărare
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
a tunului și era folosită de Radist, șoferul era poziționat în stânga. Ochitorul avea un telemetru și un periscop telescopic. "Jagdpanther" avea un raport putere-greutate bun și un tun puternic fapt ce i-a permis posibilitatea de a distruge orice tanc Aliat.Bazat pe șasiul tancului Panther "Ausf" G,vehiculul nu avea multe probleme mecanice.Acesta era echipat cu o transmisie îmbunătățită ( ZF AK 7-400 ) care a fost plânuit să fie montată pe Panther II astfel rezolvând slăbiciunea tancului Panther.Avea un
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
avea să consemneze în memoriile sale: Există mai multe versiuni ale Declarației de Independență, funcție de editori, între ele existând mici diferențe. Declarația de independență prevedea printre altele: Armata Revoluționară Ucraineană, formată pe teritoriile ucrainene, urma să continue lupta alături de armata aliată germană împotriva ocupației ruse, având ca obiectiv unirea statului și o nouă ordine în întreaga lume. Declarația de Independență era semnată de Stepan Bandera. După proclamarea independenței Ucrainei, a fost anunțat noul guvern. Executivul a inclus politicieni din diferite partide
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
omologii lor din țările Alianței. Astfel, pierderile neașteptate și masive din Marea Coralilor și de la Midway au fost lovituri grele pentru Japonia, devenind foarte dificilă înlocuirea piloților căzuți cu alții la fel de experimentați. Împotriva agilității neobișnuite a lui Zero, piloții forțelor aliate au decis ca cea mai potrivită tactică era să rămână în afara razei de acțiune a acestuia și evitarea confruntărilor directe care solicitau manevre, tehnică, picaje sau ascensiuni. Prin utilizarea vitezei, a rezistenței propriului avion si evitarea erorii de a încerca
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
germană le-a folosit și în perioada de final a celui de-al Doilea Război Mondial (cu toate că acestea au fost îmbunătățite ca armament și blindaj). Sherman a fost fabricat în număr mare și a fost coloana vertebrală a celor mai multe ofensive Aliate, începând de la sfârșitul anului 1942. La început Sherman-urile erau capabile să înfrângă tancurile germane relativ mici, ca de exemplu Panzer III și IV, pe care le-au întâlnit în luptele din Africa de Nord. Mai târziu Sherman a fost egalat de noul
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
o parte din acestea au fost trimise către canadieni și forțele poloneze libere care luptau alături de Aliați), Uniunea Sovietică a primit 4.102 tancuri, și aproximativ 812 au fost trimise spre China. Din aceste tancuri, unele au fost expediate țărilor aliate acestor națiuni. Corpul Infanteriei Marine SUA a folosit variantele M4A2 diesel și M4A3 benzină în Pacific. Totuși, șeful Trupelor Blindate ale Armatei, generalul-locotenent Jacob L. Devers, a ordonat ca nici un Sherman diesel să nu fie folosit înafara Zonei de Interior
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
Iwo Jima va cădea într-o săptămână, neștiind că japonezii pregăteau o apărare complexă, o modificare drastică față de tacticile folosite anterior. Atât de reușite au fost pregătirile japonezilor încât după bătălie s-a descoperit că sutele de tone de bombe Aliate și miile de proiectile grele de artilerie navală produseseră japonezilor pierderi minime, ei fiind apoi gata să lupte cu pușcașii marini americani mult mai bine decât oricând până în acel moment al războiului din Pacific. În lumina rapoartelor optimiste ale serviciilor
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
momentul în care Aliații, într-o încercare de ajutorarea a sârbilor, au oferit bulgarilor regiunea Monastir - Ohrid (din Serbia) și grecilor Macedonia Răsăriteană (regiunea Serres - Kavala - Drama) drept compensație pentru intrarea în război de partea Antantei. Venizelos a primit din partea Aliaților asigurări că, în cazul intrării în război de parte Antantei, Greicia ar fi căpătat controlul asupra regiunilor locuite de eleni în Asia Mică, fiind însă obligată să cedeze Macedonia Răsăriteană bulgarilor . Constantin a avut însă o poziție puternică antibulgară, ceea ce
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
cerea predarea a cel puțin zece baterii de artilerie montană. Amiralul francez a făcut o ultimă încercare să-l convingă pe rege să accepte pretențiile Parisului. El l-a anunțat pe Constantin că are instrucțiuni să ordone debarcarea unui contingent aliat, care urma să ocupe anumite poziții cheie din Atena și să forțeze guvernul elen să accepte cererile Antantei. Regele a răspuns că armata și populația îl silesc să nu accepte dezarmarea și a refuzat să-și ia orice fel de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
regaliste ("epistratoi", „rezerviștii”) au fost chemate în Atena și regiunea învecinată (peste 20.000 de oameni). Aceste trupe au ocupat punctele strategice și au primit ordine clare să nu deschidă focul decât dacă sunt atacate. Pe de altă parte, autoritățile aliate nu au înțeles starea de spirit a grecilor. Un diplomat occidental avea să declare în acele momente că grecii bravează și că, în fața forței, vor „vor aduce tunurile pe tavă”. Amiralul du Fournet împărtășea un punct de vedere la fel de lipsit
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
că, în fața forței, vor „vor aduce tunurile pe tavă”. Amiralul du Fournet împărtășea un punct de vedere la fel de lipsit de realism. Aliații au debarcat un contingent cu efective reduse care a intrat în Atena pe 18 noiembrie/1 decembrie. Trupele aliate au trebuit să facă față rezistenței organizate și după o zi de lupte s-a ajuns în cele din urmă la un compromis. Contingentul aliat a fost obligat să părăsească Atena a doua zi. Simpatizanții monarhiști au declanșat o „vânătoare
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
contingent cu efective reduse care a intrat în Atena pe 18 noiembrie/1 decembrie. Trupele aliate au trebuit să facă față rezistenței organizate și după o zi de lupte s-a ajuns în cele din urmă la un compromis. Contingentul aliat a fost obligat să părăsească Atena a doua zi. Simpatizanții monarhiști au declanșat o „vânătoare” a sprijinitorilor lui Venizelos din capitală, care a durat trei zile. Incidentul a devenit cunoscut în istoriografia greacă cu numele de „Noemvriana” (de la luna în
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
septembrie 1918 împotriva forțelor bulgaro-germane. După bătălia de la Skra-di-Legen, bulgarii au intrat în defensivă și au început retragerea spre teritoriul național. Pe 24 septembrie, guvernul bulgar a cerut încetarea luptelor. Armistițiul avea să fie semnat cinci zile mai târziu. Forțele aliate au continuat atacurile spre nord, încercând să învingă restul forțelor germane și austro-ungare care li se opuneau. Aliații au reușit ca, până în octombrie 1918, să elibereze întreaga Serbie, pregătindu-se să invadeze Ungaria. Ofensiva plănuită nu a mai avut loc
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
îl displăcea pe Ludovic al XIV-lea pentru cum îi trata el pe hughenoți, și nici nu era interesat de războiul occidental. El și-a îndreptat, în schimb, atenția asupra Rusiei. Tot în 1707, prințul Eugen a condus o invazie aliată a Franței de sud dinspre Italia, dar armata franceză l-a oprit. Marlborough, între timp, a rămas în țările de jos, unde a cucerit un șir nesfârșit de cetăți. În 1708, armata lui Marlborough s-a ciocnit cu francezii, afectați
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]