11,393 matches
-
N.A.T.O. a dispărut. Zona ce le separă este atât de mare încât forțele armate ruse și teritoriile aflate sub protecția militară rusă se află în afara pericolului Europei Occidentale, fiind separate de o dublă „centură de securitate”, formată de foștii aliați ai Pactului de la Varșovia și republicile europene ale ex-U.R.S.S. Îndoieli asupra temeiului orientării exclusiv prooccidentale au apărut foarte repede. Ele erau legate de evenimentele interne, dar și de cele internaționale. A existat impresia că occidentalii voiau să arunce Rusia
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
putea păși pragul anticamerei amenajate sub formă de C.C.N.A., care s-a dovedit a fi o formațiune instituțională secundară. De aici, atitudinea Rusiei față de extinderea N.A.T.O., motivată atât prin efortul Moscovei de a opri „occidentalizareă’ definitivă a foștilor săi aliați din Pactul de la Varșovia, cât și de dorința de a împiedica ca o structură la care ea nu are acces să devină elementul central al sistemului european de securitate. Unii politicieni consideră dezirabilă introducerea Rusiei în N.A.T.O. pentru a
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
reînnoire N.A.T.O. decât conservarea acesteia. Această organizație rămâne fundamentul indispensabil al securității europene împotriva oricăror amenințări. N.A.T.O. este singura organizație dotată cu o structură militară integrată și globală. Marea Britanie a dorit găsirea unei modalități de a progresa împreună cu aliații săi, promovând câteva idei precise în acest sens: 1) europenii nu vor putea garanta o supraviețuire mutuală sau să participe la un război global, fără ca și America de Nord să fie angajată prin intermediul N.A.T.O.; 2) operațiunile de anvergură mai mică, mai
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cel al strategiei. Până atunci, strategia nucleară americană - deci și aceea a Alianței - se baza pe „represalii masive”. Președintele Kennedy a renunțat la aceasta în favoarea „ripostei variabile”, ceea ce presupunea că S.U.A. vor răspunde la orice atac, asupra lor sau a aliaților lor, prin mijloacele pe care ea le va considera necesare, fără a pune în mișcare marea amenințare de distrugere a teritoriului sovietic (ceea ce, prin consecință, îndemna pe sovietici să acționeze la fel, neatacând teritoriul american). Al treilea grup de reforme
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
N.A.T.O., s-a adoptat cunoscuta strategie a „ripostei flexibile”, incluzând principiile de apărare și descurajare nucleară. Raportul Hermel (14 decembrie 1967) - cuprinzând obiectivele militare ale Alianței, ce a fost realizat imediat după elaborarea conceptului de „răspuns flexibil” - sublinia angajamentul aliaților de a rezolva unele probleme politice (cum ar fi unificarea Germaniei). Raportul stabilea necesitatea menținerii unui echilibru de forțe pe continent și aborda problema securității pe baza unei metode duale: anume, apărare-dialog, deci, de menținere a unei apărări colective pe
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Uniunea Sovietică. În sfârșit, al treilea factor: Renner a înaintat propunerea adoptării unui statut de neutralitate pentru a asigura securitatea țării, statut bazat pe exemplul Elveției. „începutul războiului rece a devenit o barieră în fața independenței, deoarece nici U.R.S.S., nici aliații nu doreau să cedeze pozițiile lor în Austria, în folosul celuilalt’ (dr. Gherhard Hafner, profesor la Universitatea din Viena). Așadar, în scopul stabilirii cât mai urgent a statutului de neutralitate permanentă, Uniunea Sovietică a renunțat la propunerea de amânare a
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
coaliția de apărare pentru Europa Occidentală și a reușit un lucru care nu s-a mai realizat până la ea și nici după ea: atragerea Statelor Unite într-o colaborare deosebit de avantajoasă pentru statele vesteuropene în vederea obținerii status-quo-ului pe continent. Faptul că aliații vor considera un atac împotriva unuia dintre ei drept unul împotriva tuturor și se vor sprijini reciproc prin acțiunile pe care le vor „considera ca fiind necesare”, s-a concretizat printr-un echilibru nuclear și o colaborare militară și politică
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
caracter economic și politic, deosebindu-se de organizațiile de securitate colectivă, fiind încheiate la nivel de state suverane. Această prismă teoretică a încercat să răspundă la mai multe întrebări între care de ce se aliază statele și cum își aleg ele aliații. Cinci ipoteze au fost avansate: 1. Statele se aliază împotriva altor state care le amenință, procedând deci la „balanța de putere”. 2. Statele se aliază cu alte state care le amenință, încercând astfel să evite o agresare directă din partea acestora
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
la „balanța de putere”. 2. Statele se aliază cu alte state care le amenință, încercând astfel să evite o agresare directă din partea acestora. 3. Statele se aliază cu alte state care le ajută (financiar sau altfel). 4. Statele își aleg aliații pe criterii ideologice. 5. Alianța este facilitată de penetrarea politică. 6. Această teorie a fost testată pe evoluția alinierilor din Orientul Apropiat între anii 1955 și 1979. Argumentele cele mai puternice s-au relevat pentru „balanța de putere”, puține pentru
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
ar fi lăsat Germania singură în mijlocul Europei. Dacă Franța pornea războiul, Rusia trebuia să o urmeze; o victorie germană asupra Franței ar fi fost o înfrângere pentru Rusia. Și astfel totul era un cerc vicios. Fiindcă înfrângerea ori defecțiunea unui aliat major ar fi tulburat balanța, fiecare stat era obligat să-și elaboreze strategia proprie și să gândească utilizarea forțelor sale conform țelurilor și temerilor partenerilor”. Tot K. WALTZ dezvăluie și o a doua dilemă a alianțelor tip „balanță de putere
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
stat era obligat să-și elaboreze strategia proprie și să gândească utilizarea forțelor sale conform țelurilor și temerilor partenerilor”. Tot K. WALTZ dezvăluie și o a doua dilemă a alianțelor tip „balanță de putere” în multipolaritate, așa- numita „împovărare a aliatului”. Astfel, statele încearcă să împovăreze proprii aliați cu costurile compensării eventualului inamic. Sistemul bipolar nu găzduiește aceste două „dileme ale alianței” din următoarele motive. În primul caz, „polii” alianțelor, superputerile, nu sunt atât de dependente de aliați astfel încât să se
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
proprie și să gândească utilizarea forțelor sale conform țelurilor și temerilor partenerilor”. Tot K. WALTZ dezvăluie și o a doua dilemă a alianțelor tip „balanță de putere” în multipolaritate, așa- numita „împovărare a aliatului”. Astfel, statele încearcă să împovăreze proprii aliați cu costurile compensării eventualului inamic. Sistemul bipolar nu găzduiește aceste două „dileme ale alianței” din următoarele motive. În primul caz, „polii” alianțelor, superputerile, nu sunt atât de dependente de aliați astfel încât să se poată balansa reciproc. În al doilea caz
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
numita „împovărare a aliatului”. Astfel, statele încearcă să împovăreze proprii aliați cu costurile compensării eventualului inamic. Sistemul bipolar nu găzduiește aceste două „dileme ale alianței” din următoarele motive. În primul caz, „polii” alianțelor, superputerile, nu sunt atât de dependente de aliați astfel încât să se poată balansa reciproc. În al doilea caz, „împovărarea aliatului” este fără obiect, pentru că adversarul nu poate fi balansat decât de o superputere, ceea ce nu este cazul cu nici unul dintre aliați. Cercetarea sistemului internațional multipolar din perioada interbelică
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
costurile compensării eventualului inamic. Sistemul bipolar nu găzduiește aceste două „dileme ale alianței” din următoarele motive. În primul caz, „polii” alianțelor, superputerile, nu sunt atât de dependente de aliați astfel încât să se poată balansa reciproc. În al doilea caz, „împovărarea aliatului” este fără obiect, pentru că adversarul nu poate fi balansat decât de o superputere, ceea ce nu este cazul cu nici unul dintre aliați. Cercetarea sistemului internațional multipolar din perioada interbelică a dezvăluit existența acestor două „dileme” care au fost asociate cu percepția
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
superputerile, nu sunt atât de dependente de aliați astfel încât să se poată balansa reciproc. În al doilea caz, „împovărarea aliatului” este fără obiect, pentru că adversarul nu poate fi balansat decât de o superputere, ceea ce nu este cazul cu nici unul dintre aliați. Cercetarea sistemului internațional multipolar din perioada interbelică a dezvăluit existența acestor două „dileme” care au fost asociate cu percepția avantajului sau dezavantajului militar de către un stat sau o coaliție de state. S-a observat astfel că strategiile de balansare agresivă
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
a dezvăluit existența acestor două „dileme” care au fost asociate cu percepția avantajului sau dezavantajului militar de către un stat sau o coaliție de state. S-a observat astfel că strategiile de balansare agresivă, bazate pe percepția avantajului ofensiv și „împovărarea aliatului”, care se întemeiază pe asumarea avantajului defensiv au, fiecare, efecte destabilizatoare, conducând la percepții incorecte. În sistemul internațional contemporan, multipolaritatea este caracterizată prin, dar nu exclusiv, existența mai multor deținători de arme nucleare. Din acest punct de vedere, multipolaritatea nucleară
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
internațional contemporan, multipolaritatea este caracterizată prin, dar nu exclusiv, existența mai multor deținători de arme nucleare. Din acest punct de vedere, multipolaritatea nucleară poate fi teoretic o sursă de stabilitate a sistemului, fie prin „reacția în lanț”, fie prin „împovărarea aliatului”. Sub raportul ponderii deținute în cadrul alianțelor și al prestațiilor efective se poate afirma că există o contradicție permanentă și ireductibilă între rolul membrilor „principali” și aportul celor „secundari”, distincție sugerată de realitățile de totdeauna. În timp ce prima categorie de actori imprimă
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Această formă de alianță este posibilă în cele mai multe cazuri datorită existenței unui sistem internațional în esență stabil. Alianțele formale necesită, pentru a putea funcționa eficient, un anume grad de predictibilitate referitoare la sursele de risc și insecuritate, la prietenii și aliații pe care poate conta în încercarea de a răspunde acestor probleme. Timpul alianțelor formale permanente este un timp când se studiază scenariile posibile de evoluție, se pregătesc planuri și posibilități de ripostă la eventualele atacuri. Apariția N.A.T.O. a fost
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
păreau a aparține domeniului său de acțiune, amenințau să afecteze într-un fel sau altul pe majoritatea participanților. Istoria recentă demonstrează dificultatea creării și menținerii în stare de funcționare a alianțelor de acest tip în acele regiuni ale globului unde aliații sunt puțini și/sau slabi, unde percepțiile asupra unei amenințări comune nu sunt împărtășite sau unde scenariile de evoluție sunt numeroase și nesigure. Eșecul CENTO și SEATO sunt două exemple sugestive în acest sens și aceasta chiar într-un cadru
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
a crizelor și de prevenire a conflictelor, vizează deci reducerea riscurilor unui conflict decurgând dintr-o neînțelegere sau dintr-un act deliberat, face să crească înțelegerea și încrederea între toate statele europene, să faciliteze gestionarea crizelor care pot afecta securitatea Aliaților și să extindă posibilitățile unui parteneriat autentic între toate țările europene confruntate cu probleme comune de securitate. În ianuarie 1994, șefii de stat și de guvern din țările membre N.A.T.O. au salutat intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
membre N.A.T.O. au salutat intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht. Lansarea Uniunii Europene urma să ducă la „întărirea forței europene de susținere a Alianței și să-i permită să-și aducă o contribuție mai coerentă la securitatea tuturor Aliaților”. În declarația publicată cu ocazia acestei reuniuni, ei au mai salutat cooperarea din ce în ce mai strânsă și în continuă creștere între N.A.T.O. și U.E.O., cooperare stabilită în funcție de principiile de complementaritate și de transparență convenite. În cadrul aceluiași text, ei mai enunțau
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
principiile de complementaritate și de transparență convenite. În cadrul aceluiași text, ei mai enunțau faptul că erau gata „să pună la dispoziție mijloacele colective ale Alianței, pe baza consultărilor în cadrul Consiliului Atlanticului de Nord, pentru operații ale U.E.O. efectuate de aliații europeni ca aplicare a politicii lor externe și de securitate comună”. În acest sens, în cadrul lărgirii cooperării cu U.E.O., de dezvoltare a structurilor și procedurilor N.A.T.O. și de adaptare a lor pentru noi sarcini, șefii de stat și
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cât și ca mijloc de a întări pilonul european al N.A.T.O. Țările membre U.E.O. au afirmat că Alianța rămâne forumul principal de consultare între membrii săi și locul unde acestea se pun de acord asupra politicilor privind angajamentele Aliaților în materie de securitate și apărare, definite prin Tratatul de la Washington. Cu ocazia întrunirii Consiliului Miniștrilor U.E.O., ce a avut loc la Noordwijk, în noiembrie 1994, au fost convenite concluziile preliminare privind definirea unei politici comune de apărare europeană
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
a doua a cuprins Simfonia I de Gustav concluzie care s-a sprijinit și pe constatarea că sala Mahler aleasă poate nu întâmplător, fiind scrisă în Atheneului era plină în pofida faptului că vremea rece și ploioasă nu era nicidecum un aliat. Remus Azoiței ne-a aceeași tonalitate cu Concertul de Beethoven, adică în Re obișnuit de-a lungul anilor cu interpretările de mare major. Este o lucrare foarte apreciată de public datorită calitate ale unui repertoriu diversificat, iar seara de 10
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
de poliritmic și policrom-timbral „ostilitățile festivaliere” ale primei seri / nopți sub cerul liber. Seară încheiată pe coordonatele virtuozității de un grup debutant la Gărâna, „Azara” condus de tânărul și talentatul pianist ardelean Peter Sarosi, tehnician surprinzător al claviaturii aflându-și aliați pe măsură: percuționistul cubanez Gilberto Ortega Torres, bateristul Pál Gábor și Gyergyai Szabi la ghitară bass. Tentante debuturi și în seara a doua, vineri 12 iulie: tânăra și energizanta vocalistă Irina Popa a compărut însoțită de grupul „The Sinners”, ce
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]