4,099 matches
-
bogate și mobilele înălțară, transformându-se în candelabre; pe scenă năvăli un șuvoi de oameni. O clipă, mi i-am închipuit pe mașiniști, tot trăgând de cablurile lor, cu comenzi scurte și rectificări auzindu-se în căști, în timp ce mobilele se aliniară perfect; după care, se auziră primele cuvinte din piesă și magia brută și familiară își făcu din nou efectul. Eram fascinată de sunetele și de formele din fața mea, de iluziile create înadins și am uitat de realitate, de mănușile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tamburul rotativ din mijloc, prevăzut cu niște ace mici, care acționau ciocănelul ce executa melodia, avea un orificiu, exact cum i se spusese. Întinse mâna, pe care avea o mănușă de latex, după primul dintre sigiliile cilindrice pe care le aliniase pe un raft, la nivelul ochilor. Încet, cu atenție, strecură sigiliul înăuntrul tamburului de metal. Se potrivea perfect. Răsuflă ușurat, uitându-se din nou la tezaurul de sigilii pe care le adunase, aliniate în fața lui ca niște soldați ce așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
primul dintre sigiliile cilindrice pe care le aliniase pe un raft, la nivelul ochilor. Încet, cu atenție, strecură sigiliul înăuntrul tamburului de metal. Se potrivea perfect. Răsuflă ușurat, uitându-se din nou la tezaurul de sigilii pe care le adunase, aliniate în fața lui ca niște soldați ce așteaptă inspecția. Erau de toate mărimile și formele, dar acum se simțea încrezător uitându-se la ambalajul de carton de la firma elvețiană, care îi trimisese toată gama de cutii muzicale, de la cele foarte mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în scris gândurile, experiențele, chiar și frivolitățile cu trei secole înainte de Hristos, iar asta chiar aici, pe tăblițe nici mai mari, nici mai impozante decât aceste plăcuțe de lut, era revigorantă. Se imagina în postura unuia dintre acele imense radiotelescoape, aliniate în deșertul New Mexico, ale căror antene uriașe erau primele care recepționau un semnal emis cu milenii în urmă de o stea îndepărtată. Cineva scrisese aceste cuvinte cu mii de ani în urmă și iată-l totuși pe el, citindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vină băieții cu covorul roșu. (Băieții cu covorul roșu pătrund cu mișcări foarte rapide și întind covorul roșu de la buza gropii până la primul rând de scaune.) Apoi trebuie să vină fanfara și maestrul de ceremonii. (Orchestranții intră rapid și se aliniază; MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas, face un semn și orchestra emite un semnal asemănător celui de la radio înaintea începerii unei emisiuni.) Și acum trebuie să așteptăm. FETIȘCANA: Pe cine? MAJORDOMUL: Pe Grubi. (Pauză; toată lumea așteaptă; se mai intonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU SACAUA; ieșire prin groapă.) FETIȘCANA (Împreună cu vizitatorul.): Salut, provincia! (Iese.) CĂLĂTORUL GRĂBIT ( Se apropie de MAJORDOM, îl privește, vrea să spună ceva, dă din cap și dispare în groapă.) (Orchestra mai dă o dată semnalul; apoi, la ordinele MAESTRULUI, se aliniază și coboară în groapă.) BRUNO: Îți dai seama ce dezolant se termină seara asta? MAJORDOMUL: Ce vrei să fac? BRUNO: Nu știu. Aici lipsește ceva... Lipsește un cuvânt, un gest... Dacă Grubi nu se căra... MAJORDOMUL: Îmi pare rău... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta trebuie să fie. (Cei doi dispar în groapă.) Ieșirea publicului se face prin groapă; actorii nu mai apar în scenă la eventualele aplauze; actorii se pot alinia pe traseul ieșirii prin groapă și pot împărți publicului pliante cu următorul conținut: MINCIUNA, PROSTIA ȘI URA AU FOST PERSONAJELE PRINCIPALE ALE ACESTEI PIESE. FIECARE SPECTATOR ESTE UN’PERSONAJ PRINCIPAL. NU IEȘIȚI ÎN STRADĂ. S-AR PUTEA SĂ FIȚI FLUIERAȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mai mult ca să-mi verific o convingere decât cu speranța că m-aș putea Înșela, am Încercat să accesez liftul. Era blocat. La fel ca ușile acelor birouri, dormitoare, săli de ședință, laboratoare sau ce vor mai fi adăpostit incintele aliniate de-a lungul coridoarelor. N-aveau inscripționată vreo indicație privitoare la rostul și menirea lor, așa cum, nu știu de ce, În naivitatea mea interesată, mă așteptam. Doar câte o cifră, ca la camerele de hotel. Inutil să adaug că nici una nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trebuit s-o știm de mult, din clipa În care nici măcar primejduita viață a lui Hristos, Fiul Său, nu l-a clintit. Dându-l morții - sau nefăcând nimic pentru a-l salva -, Dumnezeu nu l-a sanctificat, ci l-a aliniat la condiția muritorilor. Sfântă a fost viața lui Isus, nu moartea sa. Crucificarea l-a umanizat, nu l-a Îndumnezeit, cum credem noi de 2.000 de ani. Am așezat cu indiferență foile de hârtie pe birou și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe lateralele noastre imediate. În dreapta și-n stânga ieșirii din tunelul de acces se aliniau zeci de Încăperi identice, despărțite de firide subțiri. Camerele erau foarte mari, judecând după distanța dintre uși. Sau dintre porți, nu știu care e termenul cel mai potrivit. Ca să-ți faci o idee, gândește-te la intrarea Într-o mare hală industrială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conductă de ventilație. Înapoia ei, cu umerii lipiți de zid, am așteptat câteva zeci de secunde Într-o liniște tensionată. Ochii mi se deprinseseră oarecum cu Întunericul, dar a trebuit să mai treacă puțin timp până când urechile mi s-au aliniat și ele la standardul de funcționalitate necesar și suficient pentru a mă convinge că Eva avusese dreptate. Se auzeau, Într-adevăr, pași care se apropiau dinspre tunel. Și vocile a doi bărbați. Nu se Înțelegea ce spun, erau Încă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gramele de grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-am așezat și eu la coadă, conștient în mod neplăcut că părea a fi neschimbată de când intrasem în magazin: aceiași cinci oameni erau aliniați cu cărucioarele și coșurile, deși cumpărătoarea de la casă tocmai își aranja restul și bonul în poșetă, pregătindu-se să se aplece să-și ridice sacoșele și să pornească. Coada s-a mișcat puțin înainte și mi-am privit sugestiv fata-gogoașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca pe o deficiență pe care nu ne-o putem justifica? Nu putem suporta să fim inocenți atâta vreme cât tot ce ne înconjoară, viața însăși nu sunt inocente. Am căzut prin minciună ca să dispărem prin minciună. * Toate rândurile astea se vor alinia în uitare, umilite de indiferență. Când vei crăpa, nu vei spune că te desparți de viață, vei spune doar că ai înțeles în sfârșit sensul despărțirii de cel ce ai fost. Miracolul singurătății este secunda în care aștepți să ți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a fi om se transformă mai mult în nepăsare. * Să implori în gol până la infantilism. Nu văd altă rețetă pentru o picătură de extaz în oglindă. * Orice cuvânt este o reușită a prăbușirii. Unul lângă altul în scris, cuvintele se aliniază în cimitire exemplare, de o frumusețe care preferă mai degrabă nebunia. * Că îl vedem pe Dumnezeu ca pe un om ideal, absolut, atotputernic și atoateștiutor - iată ce nu vrem să înțelegem de când ne-am împotmolit într-o teologie suficientă, care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care au venit aici, supraviețuitori, încă urmează să sosească. Se vedeau nenumărate flori albe, crizanteme în cantitate mare, trandafiri, crini, cale, o floare de cactus de un alb translucid, mii de margarete cărora li se ierta butonașul negru din mijloc. Aliniate la douăzeci de pași, sicriele au fost ridicate pe umeri de rude și prieteni ale decedaților, cei care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
constituie astfel o piață aparte, într-o expansiune extraordinară pretutindeni în lume. Pentru ca acest lucru să se întîmple însă, promisiunile din spatele etichetelor trebuie onorate - ceea ce, deocamdată, nu prea se întîmplă la noi. Pe de o parte, lipsa unor reglementări clare, aliniate la normele internaționale nu este de natură să ofere sprijinul și orientările necesare pentru ca eventualii țărani cu har antreprenorial să poată porni cu șanse de reușită pe drumul pieței. Aceștia sînt lăsați să asimileze ca „produse tradiționale” tot ceea ce știu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
neclaritate a reglementărilor face posibilă apariția pe piață a unor mici șmecheri, care riscă să-i îndepărteze pe adevărații mici producători, de care satul românesc are nevoie ca de apă. Neavînd bani și/sau chef să investească pentru a se alinia exigențelor de siguranță a alimentelor cerute de UE, aceștia s-au declarat peste noapte producători tradiționali pentru a beneficia de exceptările obținute de statul român în această privință și a-și vinde aceleași produse, dar cu altă pălărie. „îți spun
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care fixau detaliile ca o lupă imensă, au luat locul tuturor simțurilor. Brusc, o imagine mi-a izbit retina ca un ciocan: o clădire pe care o știam cumva, Teatrul Național din București, de pe Calea Victoriei. În piața din fața clădirii stăteau aliniate mici birje acoperite de coviltir, iar vizitiii bine înfofoliți așteptau și vorbeau între ei. Copaci plini de zăpadă marcau semicercul pieței. Eram, așadar, pe Calea Victoriei. Mă întorsesem oarecum acasă și casa părinților mei ar fi trebuit să fie la câțiva
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care producția de sânge a depășit-o pe cea de lapte. Epoca noastră s-a lecuit de sinceritate. Ce vom putea trece, oare, pe curat din secolul nostru? Arta tulbură, știința îngrozește. Planeta noastră se grăbește din răsputeri să se alinieze celorlalte rebuturi cosmice. Șenilele progresului au călcat întotdeauna și pe cadavre. Nici un zeu nu s-ar fi încumetat să dea de-a berbeleacul pământul, așa cum se străduiește, în zilele noastre, știința. Pentru omul contemporan, televizorul a devenit indispensabil. Mai ceva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mă sinucid, însă nu va fi nevoie deoarece, replică el cu precizie astronomică, sfârșitul lumii este iminent. Adică?... Adică, nu știți ce se va întâmpla pe 21 decembrie 2012. Ce? În ziua respectivă, conform previziunilor lui Nostradamus, planetele se vor alinia și se va produce un cataclism de mari proporții care ne va distruge pe toți, în doar câteva secunde. Reflectând la intențiile de viitor ale celui în cauză, septuagenarul Costică Bidaru își aminti că a mai auzit și pe alții
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță, iar Myatt una subțire și brunetă, dar nu era ușor de ales și de cules, pentru că de-a lungul Întregului trotuar estic erau aliniate mașinile celor ce le făceau concurență, iar fetele se aplecau peste ușile deschise râzând și fumând. Pe partea opusă a străzii, un bărbat singur Într-o mașină cu două locuri pândea răbdător. Myatt era iritat de gusturile incapabile de compromis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plângând de lângă feriga din ghiveci, ar fi fost dăruit brusc cu o misterioasă rezervă de putere: — Pot să vă fac viața un iad. Dr. Czinner spuse Încet: — O să ningă. Trenul se târa, intrând În Nürnberg, și locomotivele uriașe, care se aliniau de ambele părți, reflectau imaginea umedă și metalică a cerului. — Nu, spuse el, nu puteți face nimic care să mă afecteze. Ea bătu În copertele ghidului Baedeker și el remarcă, nu fără o undă de umor: — Păstrați-l ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar fi intrat în peștera lui Ali Baba, singurul paradis al civilizației la care visa în coliba lui din lagună. Tot felul de cărți: de la cele nelegate, la cele mai luxoase, de la ultimul best-seller, la cel mai vechi clasic, apăreau aliniate pe rafturile de lemn sau puse vraf pe mese enorme. Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să se hotărască. Îngrămădi exemplare pe tejghea și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un cimitir din Sighișoara, am simțit materialitatea palpabilă, trupul cald al ideii de toleranță. Mă aflam la limita care despărțea mormintele sașilor de cele ale ungurilor și românilor. De o parte pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz și dedesubt În paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și În moarte să poarte stigmatul nobil al breslei din care făceau parte. De atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am trezit dârdâind În frigul din ce În ce mai pătrunzător din nota de subsol. Am Învelit-o pe Vera În câțiva saci menajeri și am pornit să cutreier prin beci, În căutarea unui lichid care să Încurajeze combustia internă. Pe rafturile din spate, aliniate față În față, sticlele de băutură și borcanele de murături păstrau o ordine dialectică. Am ales repede. Tocmai ajutam sticla să respire, când becul din fundul pivniței a prins să pâlpâie iar, apoi pe peretele gălbejit a apărut figura hirsută
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]