7,971 matches
-
galben tot verdele din noi, privește, femeie, poezia toamnei și vino să fim una, trimite-mi formele tale să-mi amintească povestea cu Tristan și Izolda rătăciți pe insula fericirii, leagă-te, suflete, murmură-n liniște romanța cu trece septembrie, alunecă prin umbre spre orele -astrale, lăsând în urmă un câmp devastat de singurătăți și trupul tău trecând prin vise ca o nălucă să bată-n vitralii efigia dragostei noastre aureolată de-un nimb nevăzut; gol, sânul tău încingă-mbrățișarea și
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
disconfortul din tren și de pe peron, cauzat de căldura unui început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a Dunării, care își cobora molcomă undele spre marea cea mare, precum o bătrână care își târăște greoi picioarele obosite. La Crișan am debarcat și-n timp ce așteptam să apară vreo barcă pescărească pentru a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
în scaun, la câțiva metri înălțime, ne-am dat seama că ne înșelasem, căci jumătatea de jos a corpului nostru simțea din plin asprimea gerului uscat de la munte. Urcușul se derula încet, admiram cu încântare schiorii care coborau de pe munte, alunecând în viteză și făcând tot felul de fente, până ajungeau la poalele muntelui. Cărările care duceau spre vârf, ca și pârtia de schi aveau zăpada tasată și câțiva turiști se încumetau să coboare pe propriile lor picioare din vârful muntelui
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
și la Cota 1400 cu un IMS[ IMS = mașină de teren, similară cu ARO acum (n. red.) ] de călători. Coborârea am făcut-o pe scurtătură, pe propriile noastre picioare, cu un grup mai numeros. Cărarea era bătătorită, însă tot mai alunecai și te trezeai în zăpada afânată din pădurea de conifere. La ora prânzului, eram departe de cantina noastră din Predeal, așa că am luat masa într-unul din frumoasele saloane ale restaurantului Furnica, întorcându-ne abia seara la cină, din această
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
în ajutor. Sacoul într-o frumoasă culoare cărămizie și pantalonii negri cu dungă impecabilă, erau suficient de sofisticate pentru a trăda o persoană complexă și stilată. Bărbatul îi eliberă cu o mângâiere blândă fruntea de cele câteva șuvițe de păr alunecate din cocul prins în creștet.. Mădălina izbucni într-un plâns necontrolat și se ghemui în brațele care se grăbiră să o cuprindă într-o îmbrățișare legănată. - Șșșșș, nu mai plânge! Oricât de grav ar fi motivul supărării tale, nu se
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
spoturile poziționate complicat în plafonul purpuriu. - Acesta este livingul, să te conduc să vezi camerele și poți să îți alegi una dintre cele două de la stradă. Arhitectul își așeză cu gesturi firești palma dreaptă pe spatele ei, lăsând-o să alunece spre mijloc și împingând-o ușor în față. Deși gestul i se păru excesiv de intim, Mădălina trecu dintr-o cameră în alta, fără să riposteze sau să spună ceva. Trăia un vis. Camerele erau mari, frumoase, curate, mobilate cu tot
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
exact pozițiile pe care se aflau fiecare. Așa era normal. Așa era de bun simț. Așa simțea că trebuie să facă. O amețeală ușoară o clătină înainte ca genunchii să o asculte și nu reuși decât să se lase să alunece înapoi în locul pe care abia îl părăsise. Ceața spoturilor prinse a coborî înfierbântată și, prin trup, îi porniră mii de furnici un dans nărăvaș, amețitor. - Întinde-te puțin, auzi ca prin vis vocea binevoitoare a arhitectului, te las câteva momente
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
vânt moale, apăru chipul lui Florin, rumenit de mângâierea verii. O strigă, așa cum o striga de obicei când era gata să dea o fugă în pădure după ciuperci sau să se scalde împreună în Lacul Morii. Hainele prinseră să-i alunece de pe trup. Încercă să le oprească, dar nu își putea mișca mâinile. Nu se mai scăldase în pădure cu Florin de când acesta îndrăznise să îi fure o sărutare. Îi plăceau sărutările lui, dar, pur și simplu i se făcuse frică
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
uleiul iese la suprafață și se simte cum trece zvon de frumos prin pupile. Femeia de lângă mine se subțiază, să intre-n măsurile provocatoare inima ei caută maluri să urce sub sălcii. Atunci, cum o să trec pe mal fără s-alunec? Caut cu palmele umbra, unde ea stă, în care să-mi topesc ființa aprinsă ca fosforul, clipele să vibreze pe trupul ei ca un râu. Seara prinde nervuri de frunză crudă, sufletele noastre capătă contur nedeslușit în pârgă nevindecate de
FEMEIA DE LÂNGĂ MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376297_a_377626]
-
să rupă fărâma lor de bucurie (pag. 22), de “făcutul lemnelor” pentru foc (pag. 18), de cosit, de clacă (“Furca”!), de miturile și eresurile locale. Sunt pagini memorabile, de aspect monografic, despre o lume care parcă s-ar grăbi să alunece-n uitare. De aceea, repet, această carte este o mărturie și o lecție pentru generațiile ce vor urma. Satul, care cândva intrase în literatură, lângă temele majore ale specificității noastre naționale, ba chiar în ședințele omagiale ale Academiei, a dispărut
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii. Cu pistonașul am mângâiat intrarea porții, iar tresăririle repetate și încordarea corpului îmi transmiteau că este gata de primirea oaspetului drag. Nu puteam să refuz o asemenea invitație... Am lăsat să alunece doritul oaspete pe poarta larg deschisă, printr-o mișcare ușoară și prelungită. O clipă mai târziu, m-am retras și am repetat mișcarea, într-un ritm mai alert. Iubita mea părea înnebunită... gura i se înfipse în umerii mei și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
O nebunie ca un loz în plic Misterizând albeața unui sân... Am fost ca două gânduri visătoare Ce respirau pe-atunci la unison Din care-a mai rămas o întâmplare - O resemnare-n umbra unui zvon.... Pe-aceleași lungi idei alunecam Două banchize într-un trist fiord; Cuvinte agonizând a flori pe ram, Povești care făceau atac de cord. Nici n-am plecat dar parcă nici nu sunt, Nici nu ți-am dat dar nici nu am primit, O umbră gri
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > UNEORI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Uneori, mă simt ca o lacrimă de cristal Alunecând pe obrazul unor nopți de opal, Fierbinte și dureros de conștientă că sunt efemeră, Dorindu-mi să desfac din drumul meu orice barieră. Uneori, aud crevasele timpului înghițindu-mi amintirile Și spulberându-mi din trup toate trăirile, Transformându-mă-n
UNEORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379815_a_381144]
-
celei mai Sfinte Mame Fecioare, Slavă ție! Bucură-te Cer cu toți îngerii și sfinții, în care locuiește neasemuita Regină, Slavă ție! Bucură-te Împărăție veșnică a lui Dumnezeu, locuită de Maica tuturor îngerilor, Slavă ție! Bucură-te lacrimă vie alunecând pe obrazul neprihănit al Fecioarei, Slavă ție! Bucură-te flacără aprinzând candela curăției în sufletul Fecioarei, Slavă ție! Bucurați-vă sfinților păstrând loc în cugetul inimii voastre pentru Maica lui Dumnezeu, Slavă vouă! Bucurați-vă sfinților păzitori, învingând orice prilej
EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ŞI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374681_a_376010]
-
stă în loc înseamnă iubire”; „Lasă timpul să vorbească, dar nu-l lăsa să-și spună cuvântul”; „Timpul este ploaia clipelor fugitive pe pământul eternității”; „Suntem boabele timpului iar viața ne cerne vremelnic”; „Viața este precum o vioară pe corzile căreia alunecă fragil timpul”; „Timpul fără iubire este precum un avion fără pilot fiindcă timpul poate fi condus doar prin iubire”; „Timpul nu ne definitivează, ci ne definește. Timpul nu ne impune, ci ne inspiră. Timpul nu ne îmbătrânește, ci ne aduce
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
excepție, trecut prin toate experiențele vieții. Un erudit care dorește să-și împărtășească din preaplinul său, cu generozitate și mare iubire de oameni. Care știe să aprecieze valoarea, oriunde s-ar aflaea, fie și-ntr-un bob de nisip care alunecă timid, în clepsidră. De cele mai multe ori, răspunsurile la întrebările vieții sunt total neașteptate și, în această privință, autorul ne deschide ochii și inima să putem percepe lumea mai bine. Abordarea atâtor domenii (practic, toate) - autorul își dovedește erudiția, dar și
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
cum inima i se înmoaie pe măsură ce tănărul avansa în vorbă, nedăndu-și seama că dezvăluia, de fapt, aspecte din propria sa viață. Dar, astfel, reuși să-l înduioșeze pe bătrănul Stump, fără să-și fi propus, cuvintele curgănd parcă singure și alunecau pe o pantă sensibilă la fel de ușor precum un fulg. Era ceva inexplicabil. Dar cert era faptul că acum bătrănul Stump mai avea un tovarăș. Și încă unul de nădejde și nu se înșela. Rătăcirile tănărului luaseră sfărsit. Cel puțin, pentru
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
în acel septembrie însoțit de bunica lui, o bătrână îmbrăcată în negru. Cromatica îmbrăcămintei și umbra de pe chipul ei mi-au dat de înțeles că bătrânul a murit. Ieri, în grădina cu meri, în timp ce razele soarelui încercau să cucerească rădăcinile alunecând printre crengi și frunze, mângâind fructe și păsări, mi-am amintit de afecțiunea lui Radian pentru cel care i-a fost bunic și tată. Prin merele încă necoapte copilul și-a arătat recunoștința și dragostea pentru cel care l-a
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
-maestro Eugen Doga -“All the beauty and attractiveness of the world around us in aesthetic sense is a mystery, and only by comprehending it you feel infinity.” - compozitorul Eugen Doga Nota ce începe tremurândă, întocmai că e muzica plăpândă, ce alunecă și se strânge în suflet revelândă, ca sunetul făcut duios printr-un compozit drăgăstos, ce nu e nici muieros, ci dătător de pace, totul poate să împace, de întâlnește o ureche deschisă și o minte necompromisă... aceasta este “ordinea’’ firii
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
Dar, eu îmi imaginez tabloul în care Domnul nostru, Acela Unicul din Cer, merge pe acolo sus călcând pe norii bulgăroși ce mai au acolo hopuri și chiar gropi. La un moment dat se împiedică într-un colțișor de nor, alunecă și din ”turbinca” Lui cad daruri pentru toată lumea, anume din cea pe care o poartă mereu în spate se risipesc atunci niște grăunțe, sau firișoare fermecătoare, dar, din păcate, nu se știe unde ajung acolo jos, pe Pământ. E posibil
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
vrea să redefinească bunul simt în termeni de ocară. În fine, mi-ar fi plăcut să am puterea, miercuri seară, să-i spun: “târfă e mă-ta!”, dar mă opriseră consternarea și decența și oricum asta ar fi însemnat să alunec în mocirla penibilului odată cu el. La ce bun? Nu, chiar mă felicit și acum că nu am ripostat în nici un fel, l-am lăsat să-și facă numărul de circ, ca la un bâlci ieftin, de provincie. Nu realizasem că
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
de câțiva milimetri, superbi, pe care îi cumpărasem împreună cu Ovidiu în urmă cu două zile, exact înainte de ceartă. - Pantofii ăștia chiar îmi plac, Natalia! zisese el în magazin, când îi probasem, studiindu-mă din cap până în picioare, în timp ce privirea îi alunecase de la bust spre talie și mai apoi spre glezne. - După cum vorbești, nu știu dacă pantofii te farmecă acum, prea pari dus, îi răspunsesem continuând să mă admir în oglindă, convinsă fiind că îi zburase gândul la ceva mult mai intim
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
întâi cu vârful limbii, de pe buza de sus, apoi după bărbie și mai apoi cu toată limba de pe gât. Ne-am privit preț de câteva secunde, în ochi, apoi am continuat: - Mai vrei? l-am întrebat, lăsând voit să-mi alunece înghețata de pe linguriță în decolteul bluzei. De această dată a fost rândul lui să nu răspundă la întrebare, însă cu o mișcare lină și delicată și-a apropiat capul de sânii mei și a început să guste înghețata meticulos, așa încât
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
fi întrerupt convorbirea în clipa următoare, riscând să rămână nespus marele adevăr. - Îmi place să aud asta; și m-ai visat? întrebase el în glumă, ca și cum ar fi sesizat ce gravă, sinceră și promptă fusesem, intenționând cred, să deturneze discuția, alunecând spre umor, căci precis prinsese latura penibilă a răspunsului meu de școlăriță și, cu tact, mă împiedica să mă afund în penibil. - Daaa! Pe un cal alb, dar era calul de pe tabla de șah! am răspuns eu râzând, mobilizată rapid
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
să intre. Stătea acolo și-i îngâna frânturi de povești din cărțulia tatei iar ea se liniștea o vreme din suspine, lipindu-și mâna de fereastra rece. El se unea cu ea prin geamul murdar și stăteau așa până când ea aluneca într-un alt leșin. Într-o zi, când veni ca de obicei sub fereastra casei, nimeni nu-i mai răspunse! După ce își epuiză toate forțele și plânse toate lacrimile, după ce sfârși toate rugăciunile către îngerașul în grija căruia îl lăsase
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]