4,800 matches
-
tendință de exagerare, idealizare și chiar mitizare a acestui concept de rezistență prin cultură sau opoziție intelectuală, după altă formulă. Ea a existat, într-adevăr, într-un anume sens. Dar nu ferită de un echivoc profund și nici de o ambiguitate fundamentală. Căci se ajunge adesea până acolo încât se poate pretinde că orice act de cultură, sub vechiul regim, a constituit un act de rezistență. în acest sens, rezistenți au fost și oficialii, și rezistenții adevărați, și cei ce au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întrebărilor și răspunsurilor. Ce se dădea cu o mână se lua cu alta. Noțiunea de rezistență culturală apăruse deja. Nu mai putea fi negată și respinsă. Dar nici acceptată integral și mai ales de toți comentatorii. De unde, multe oscilații și ambiguități, de formule dilatorii. Tendința aproape generală era de a turna cât mai multă apă în vin. Pe scurt, un concept foarte incomod și iritant, de înecat, foarte repede, pe cât posibil, precum peștele în apă... O evaluare lucidă, exactă, cât mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și cel mai greu de analizat și dovedit prin texte categorice, irefutabile. Intrăm într-o zonă de confesiuni și procese de conștiință, complexe și obscure, în care sinceritatea și automistificarea inocentă coexistă, mai totdeauna, în mod inevitabil și nedisociabil, cu ambiguitățile cele mai evidente și deschis asumate. O notabilă definiție a intransigenței morale riguroase, formată și trăită în anii cei mai sumbri ai ceaușismului, întâlnim la Matei Călinescu, în recenta sa corespondență, reluată cu Ion Vianu. Este vorba de generația optzecistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sensul apropierii mele de opera lui Mircea Eliade și decepțiile care i-au urmat. Mă grăbesc totuși să precizez: vinovat personal nu este însă de fapt nimeni. Doar sistemul și situația generală, represivă, care duceau pe multe planuri spre neînțelegeri, ambiguități și conflicte inevitabile. Să privim deci întreaga situație în față cu răceală. Nu este chiar foarte simplu, dar să încercăm. 1. Autor inițial interzis, Mircea Eliade intrase, ca să mă exprim astfel, în planul de recuperări al regimului Ceaușescu, alături de Blaga
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Eliade a renunțat: Am decis-o eu însumi și la sugestia mea a fost suprimat citatul litigios 4. Mi-a declarat-o și personal, considerând-o ca o concesie oarecare. Era, poate, necesară, dar ea deschidea poarta tuturor compromisurilor și ambiguităților. Adevărul este că M. E. dorea cu ardoare să fie editat și în România, în patria sa, precum în alte țări socialiste, dorință cum nu se poate mai îndreptățită, fără să înțeleagă totuși mecanismul adevărat al recuperărilor totalitare. Ne aflăm
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
colaborare culturală, neutralitate politică în relațiile cu țara (scrisoarea din 5 decembrie 1980, absolut esențială pentru precizarea atitudinii lui M. E.). Ca autor român, ce poate fi mai legitim decât dorința de a reveni în propria cultură? Dar unde încep ambiguitatea, candoarea și echivocul de neocolit al unor astfel de confesiuni și demersuri? El era convins (și în acest punct greșea, supraevaluându-se) că regimul dorea să facă totul ca să-l recupereze. Scrisoarea din 5 decembrie 1980 precizează foarte clar și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
alta. Odată chiar a izbucnit iritat: Nu vezi ce-mi fac ăștia? Astfel de reacții se pot întâlni și în jurnalul său 6. Atitudine cu atât mai de înțeles pentru mine, aflat aproximativ în aceeași situație, prins între două focuri. Ambiguitate inevitabilă, care mă dezgusta tot mai mult. Dar momentan nu mai puteam da înapoi. Pe scurt, împrejurările erau următoarele: fost deținut politic și deportat mulți ani, fără a fi totuși propriu-zis un om politic, acționam după eliberare dintr-un dublu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să publice opera sa voluminoasă Hermeneutica lui Mircea Eliade, în România 11. Sigur că eram... sure, sigur, când aveam nu numai toate aprobările, dar cartea intrase chiar și în producție ! Insinuarea rămâne... insinuare și o trec, în primul rând, pe seama ambiguităților inevitabile, tipice situației de care am amintit. Fără însă transpunerea și înțelegerea acestei situații, repet, esența momentului istoric fapt ce nu poate fi îndeajuns subliniat este imposibil de înțeles. Judecățile și criteriile abstracte post festum sunt total irelevante și inconcludente
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poate, cel mai dificil dintre toate. Sunt discutate două situații tipice regimului totalitar, prin analiza în adâncime a două cazuri-limită: 1. Colaboraționismul, considerat inevitabil, soluție necesară, de expedient, de supraviețuire, după unii chiar creator etc., de o evidentă și complexă ambiguitate. Ea a produs, la rândul său, o serie de alte relații nu mai puțin ambigue. Cazul Constantin Noica, emblematic și simbolic, pune în cea mai vie lumină atât drama, cât și amoralismul acestui proces. Analiza s-a dorit cât mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar spune, mereu la porțile Orientului, în țara lui pseudo, a formelor fără fond, că am fost și am rămas balcanici iremediabili etc. Această stare de fapt explica, chiar dacă nu scuza, în conștiința noastră, o serie întreagă de contradicții și ambiguități, de duplicități și simulări, de compromisuri și adaptări, care au caracterizat, în general, practica vieții culturale, sub ceaușism, zi de zi. Situație odioasă, insuportabilă, pe planul conștiinței morale rigide, inflexibile. Inevitabilă însă în realitatea cotidiană. Alternativa supremă era: tăcerea, ratarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai rigid, mai absurd, mai totalitar. Dar în interior, în subteran, el devenea tot mai șubred și mai nesigur de sine. Funcționa mai ales o serie întreagă de relații personale și complicități, de toleranțe tacite și cointeresări, de ipocrizii și ambiguități, de simulări și chiar farse administrative. Toate acestea amortizau, într-o oarecare măsură și de la caz la caz (căci în România totul a fost, este și, probabil, va rămâne multă vreme extrem de personalizat), șocurile și absurditățile venite de sus. Vom
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acestea sunt bine cunoscute. O astfel de politică, inclusiv culturală, putea deci să recupereze și chiar să încurajeze tot ce Noica scria și publica chiar dacă la un cu totul alt nivel despre sufletul românesc și spiritul românesc în cumpătul vremii. Ambiguitatea și echivocul unor astfel de idei totuși rămân. Incontestabile. De altfel, întregul caz Noica este de o ambiguitate tipică, exemplară. Un model de ambiguitate perfectă, în stare pură. Această situație n-a servit, în multe cercuri, reputației ideologice trebuie subliniată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tot ce Noica scria și publica chiar dacă la un cu totul alt nivel despre sufletul românesc și spiritul românesc în cumpătul vremii. Ambiguitatea și echivocul unor astfel de idei totuși rămân. Incontestabile. De altfel, întregul caz Noica este de o ambiguitate tipică, exemplară. Un model de ambiguitate perfectă, în stare pură. Această situație n-a servit, în multe cercuri, reputației ideologice trebuie subliniată această nuanță a lui Constantin Noica, în țară și în străinătate. Am aminti, în acest sens, deocamdată, doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar dacă la un cu totul alt nivel despre sufletul românesc și spiritul românesc în cumpătul vremii. Ambiguitatea și echivocul unor astfel de idei totuși rămân. Incontestabile. De altfel, întregul caz Noica este de o ambiguitate tipică, exemplară. Un model de ambiguitate perfectă, în stare pură. Această situație n-a servit, în multe cercuri, reputației ideologice trebuie subliniată această nuanță a lui Constantin Noica, în țară și în străinătate. Am aminti, în acest sens, deocamdată, doar reacțiile unui etnolog francez, care ne
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
existențialiste este refuzul oricărei justificări prealabile pe care o scoate din civilizație, viață, cultură; este refuzul oricărui principiu de autoritate 14. Nu suntem deci autorizați să decidem a priori care este binele și scopul absolut al unei acțiuni. Disponibilitate și ambiguitate morală totală. Constantin Noica, în astfel de situații, nu era cum de altfel și credem departe de o astfel de concepție. O totală roza vânturilor morală... Care erau, în concluzie, dilemele morale și sociale concrete ale oricărui om de cultură
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cultură. Nu în toate împrejurările, doar simplu pretext al neangajării lor în rezistența directă. în cazul concret analizat de noi, fără complezență, dar și fără rigorisme inutile (acestea fiind total în afara situațiilor de fapt: imperativul categoric cedează terenul în fața moralei ambiguității ca dialectică istorică a binelui și răului), se mai adaugă la exemplificarea convergenței dintre politica culturală a regimului și tendințele gândirii lui Noica încă o serie de cauze precise. Nu le ierarhizăm. Ele sunt toate intim solidare. Uneori predomină o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Trebuie arătat în același timp, cu obiectivitate, că, în ciuda etnicismului și specificismului său românesc atât de declarat, Noica a avut în permanență și evidente aspirații culturale europene. Se observă la el, și pe acest plan, o foarte specifică oscilare și ambiguitate. Am notat câte ceva în acest sens și în micul nostru necrolog 20. Chiar și cei mai apropiați discipoli n-au asimilat (și spre meritul lor !) gesticulația verbală a acestui anti occidentalism strident și, în soluțiile sale practice, de-a dreptul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
coincidență ! în care Noica urma să mă viziteze la Cluj. Zâmbete stânjenite, vag complice, pretexte futile. Totul se desfășura după un ritual bine stabilit, acceptat pe atunci de toate părțile interesate. Mic document de epocă mai revelator decât multe altele. Ambiguitatea profundă a orientării cultural ideologice Noica pare să continue. Sub Ceaușescu ea a fost, repetăm, global pozitivă. Reprezenta o alternativă, o formă de diferențiere, de ieșire din normă, un proiect de contracultură, antitotalitară, anticeaușistă, extrem de binevenită. Chiar naționalistă și etnicistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
gesticulație etică elementară. în concluzie, Noica avea o natură mai relaxată în privința asta 32. Poate constitui, totuși, o astfel de... relaxare etică un model de conduită ? Modelul generației intelectuale tinere? Dosarul sau cazul Noica este de altfel plin de asemenea ambiguități. Totul depinde de unghiul și criteriul nostru de percepție. Descurajarea rezistenței, deci capitulare și chiar complicitate cu represiunea pe un plan, sau retragere strategică în vederea viitorului? Insistăm asupra caracterului reprezentativ și cu totul curent al acestei alternative, deoarece aproape toți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai profunde și mai grave pe care ni le-a produs regimul totalitar. Cum putem s-o vindecăm? Nu există, încă, o adevărată soluție. Timpul singur va da răspunsul. Deocamdată, totul depinde din ce direcție privești și evaluezi întreaga situație. Ambiguitatea este profundă și momentan irezolvabilă. O adevărată coincidentia oppositorum. Vechea putere pare a spune și uneori o și spune: Toți au fost oamenii noștri, ați colaborat cu noi etc. Creatorii în cauză răspund: Nu este deloc adevărat; simulam de nevoie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
autorul nu-și face deloc iluzii. După 1944, enorme iluzii au avut și oamenii politici cu mare experiență. S-au înșelat (p. 338). Rezultatul este că Don Quijote pășește în această zonă pe un teren labil, nesigur, etern oscilant, de o ambiguitate fundamentală. Vântul bate când într-un sens, când în altul. Pleacă un general rus și vine un U.S.S., în scopuri turistico-demonstrative, la Constanța. Jocul acesta de balanță, de operetă politică, de fapt (spunem ca ei și facem ca noi), continuă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
amintiri romanțate, imagini cosmopolite și multe altele. Piesa de rezistență este Scenariu ratat pentru Jerzy Kawalerowitz, povestea grandorii și decadenței unui nomenclaturist armean-polonez stalinist. Astfel de texte, scrise înainte de 1989, dovedesc și un fenomen fundamental tipic ț ărilor comuniste: dedublarea, ambiguitatea și în final duplicitatea (greu de spus dacă onorabilă, sau... toate la un loc). El a făcut, în orice caz, posibilă desprinderea de realitatea comunistă, luciditatea și deprinderea spiritului critic, în împrejurări foarte dificile. Sub aparențe bonome, joviale, ironic sarcastice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și, mai ales, a lipsei centrului democratic și a clasei de mijloc. Am atins și noi, sumar, această problemă centrală în două articole din 1992, culese în recenta lucrare Pentru Europa și în alte texte 12. Rezultatul? O anume dezorientare, ambiguitate și inadaptare. Diagnosticul ideologic rămâne exact: după cum n-am reușit să definim bine comunismul, s-ar putea să nu reușim bine nici definirea democrației și a spiritului său specific. Se observă la noi și o evidentă inhibiție de a discuta
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
trei scriitori români și americani, români și elvețieni (și seria poate continua și cu alte exemple). Ei au o dublă identitate. Eul lor este multiplu. Ambivalența lor este reală și perfect legitimă. Departe de a vedea un defect în această ambiguitate, văd în ea un progres și o formă de integrare superioară, într-o nouă realitate istorică. Oricâte naționalisme și șovinisme s-ar mai dezlănțui, am intrat într-o perioadă de globalitate istorică: a comunicațiilor electronice universale și a economiei libere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de scriitor, care aparține unui sistem radical deosebit de valori. Mentalitate extrem de tenace, totuși, care face ca orice debutant să se bată pe burtă ca să ne exprimăm astfel cu scriitorii în vârstă, consacrați etc. Și, în același timp, extrem de periculoasă prin ambiguitatea inevitabilă a acestei situații. Pentru că nimic nu interzice, în definitiv, ca și un scriitor oficial, debutant, membru al Uniunii etc, etc. să aibă și un anume talent literar, variabil de la caz la caz, cum se și întâmplă, de altfel. Care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]