6,661 matches
-
care le aduce, bătrânețea ne pricopsește cu "darul" de a vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din fericire. După ce am studiat cerul atâția ani, calculând deplasarea astrelor, am descoperit abia acum că, în vreme ce, la amiază, cerul e spălăcit, tânăr și nepăsător, spre seară el îmbătrînește... Altădată, când mi se făcea frig, era de ajuns să întind mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ajuns să întind mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și lumina care mi-e atât de dragă e ca o făgăduială de care îmi amintesc. Mai ales la amiază, când chiparoșii pâlpâie întunecați. Poate că mi-a fost hărăzit ca, după o viață care m-a răsfățat, să rămân atât de singur încît să nu mai împart această singurătate cu nimeni ― Vezi de ce zic că, fără voia ta, totul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-și alunge plictisul. - Ai de gând să le lași aici pentru totdeauna? Am vrut eu curios să aflu. - Nu, când o să mă-ntorc la Brescia, o să i le dăruiesc bunicului. Ne-am tot învârtit pe-acolo până când soarele, trecut de amiază, a început să scadă. Mi-a arătat cuiburi și vizuini, izvoarele unde se adunau cerbi, căpriori și mistreți să se adape, copacii cu zgârieturile urșilor. Când a trebuit să ne-ntoarcem, ne-am spălat la izvorul de sub stejar. Tot aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din această pricină. Iată de ce acest loc era prielnic celor care voiau să se ascundă sau să uneltească. Fațada bisericii Sant’Apollinare avea două turnuri, un cvadriportic și un pronaos, unde ne-am așezat să mâncăm, la adăpost de soarele amiezii. Prin fața noastră treceau pelerini și preoți de tot felul. În timp ce încercam să găsesc pe cineva de la care să cer îndrumări, am remarcat un preot tânăr care, tot trecând în sus și-n jos fără un motiv aparent, se izbea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mărginindu-se doar să mărșăluiască în afara bătăii arcurilor noastre. Rotari, dornic de luptă, se întreba de ce se purtau astfel, iar eu n-am putut decât să presupun fie că erau în refacere, fie că pregăteau ceva. A treia zi spre amiază avarii s-au aliniat, și-au întins arcurile și, în valuri, ne-au împroșcat cu roiuri de săgeți. Nimeni n-a fost lovit, deoarece au acționat lent, permițându-ne să ne adăpostim pe după creneluri. De fapt, nu intenționau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fost de acord: să rămân la Lucera și să aștept acolo cu o mână de soldați. Venind pe drumul care ajunge la Lucera dinspre nordul ținutului Gargano, Rodoald și Grimoald au ajuns în oraș doar a doua zi, pe la amiază. Puși la curent cu ceea ce se-ntâmplase, am pornit imediat să-l ajungem din urmă pe Aio. La aproape două mile de Siponto, i-am văzut pe soldații samniți venind spre noi, de fapt retrăgându-se în fugă, deși cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oamenii ăștia. Acum, că-i cucerise, nu-l mai interesau. — Hei, ce crezi că faci aici? strigă Antonio. Era bucuros că golanul acela Îi dădea posibilitatea să-și descarce tensiunea pe care o simțea invadându-i capul. Trecuse deja de amiază și onorabilul Încă nu-i spusese dacă-i acorda sau nu permisiunea de a pleca. Nu e o procedură legală, Buonocore - se mieuna el -, iar eu sunt un om al legii: ca și cum atunci când Îi convenea lui n-ar fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-l abordeze În primul an al despărțirii, care intra În viața lor ca o tornadă: Îi ducea la Zoo și pe tiribombele din Luna Park, la Pincio și la teatrul de păpuși, la Gianicolo pentru salvele de tun de la amiază, la Romanina, la raionul Toys’r’us, ca să-și aleagă jucăriile - vă cumpăr tot ce vreți, tot - și plătea și stătea tot timpul mut până În clipa În care se aprindea dintr-o dată și Începea să vomite injurii teribile la adresa mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Același pat, aceeași plapumă roșie, covorașul de lână colorată din fața comodei. Camera mamei și a tatei, În care duminică dimineața se jucau de-a fantomele, sărind pe patul lor și trezindu-i - căci lor le plăcea să doarmă duminica până la amiază. Înfășurați În cearșafuri, scoteau sunete care ar fi trebuit să-i sperie, dar Îi făceau să râdă, și totul se termina Într-un gâdilit general pe saltea. Duminica era ziua lor preferată. Din păcate, era doar una din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o bocceluță În brațe, nou-născut creponat, cu ochii Încă Încețoșați. Fetiță osoasă Îngenuncheată pe nisip, la stânga unei tipe blonde, În costum de baie, lângă care se Îngrămădește un copilaș sașiu. Toți trei zâmbesc bronzați și orbiți de lumina soarelui de amiază, cea mai proastă pentru fotografii, după cum știe orice diletant. Plajă puțin aglomerată, cu umbrele de forme și culori diferite, deci nu este vorba de o stațiune, plajă liberă, nisip cu cioburi, mare verde, cristalină - probabil Ionica. Fetiță vie cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plajă liberă, nisip cu cioburi, mare verde, cristalină - probabil Ionica. Fetiță vie cu degetul Îndreptat spre umărul moale și tatuat cu un A vizibil al blondei Îngenuncheate alături de ea, care Însă Îl privește pe fotograf - Buonocore, desigur, dar pentru că este amiază umbra lui nu se vede. Privirea fetiței fixă asupra mamei. Gelozie? Invidie? Dragoste? Încredere necondiționată. Blonda o ignoră și surâde pierdută, Îndrăgostită, minunată, Înspre Buonocore, În costum de baie - probabil boxer supraelastic, pentru a scoate În evidență coapsele și fesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ionescu. După Paște, viața a devenit nespus de pașnică. Zogru punea umărul la treabă. Se scula cu noaptea în cap și aprindea cuptorul cel mare. Apoi pleca tocmai la pădure și aduna crengi ca să aibă ce să ardă până spre amiază, când băgau pâinea la copt. Pe urmă alerga cu două coșuri mari, agățate de cobiliță, până la balta din pădure, să culeagă lintiță pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a lăsat pe creasta vântului, tăind-o pe-o străduță laterală care dădea în Gemeni. Trebuia să ajungă la Andrei Ionescu, neapărat și înaintea ei. Chiar dacă ea nu se ducea acolo, tot la el era bine să ajungă. Preventiv. Era amiază mare și o zi caldă, ca în mijlocul verii, deși nu era decât sfârșitul lui martie. Pe la Biserica Icoanei se aflau câțiva oameni, dar nici unul bun pentru Zogru. Era o zi cu ghinion. Cerul alburiu și înalt îi amintea de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de fier se spulberă fără urmă, mâncată de milioanele de clipe care vin în urma ei, încât tot ce se întâmplă e deja întâmplat și toate curg în memoria care adună cuminte praful spulberat al unei povești. Prin urmare, în liniștea amiezii bucureștene, cuvintele lui Andrei Ionescu au sunat ca ecoul unei mari ratări. - Poate că altă dată a spus el, intimidat și zăpăcit peste măsură, iar Giulia a încuviințat zâmbind. Era acum un bărbat dezorientat, iar tricoul lui galben se învinețise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a liniștit. Și acum ea suspină Asemenea unui copil trudit. Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul primăverii În miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată al armoniei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scoteau căpșoarele de sub zăpadă. Omul de zăpadă se simțea din ce în ce mai anemic. O boală fără nume îl rodea. Presimțea că nu va mai rezista multă vreme. Copiii i-au ghicit suferința și, în fiecare zi, îi reînnoiau veșmântul. Într-o după amiază, însă, nu au mai găsit din omul de zăpadă, decât o băltoacă în care pluteau o pălărie mare, neagră și un fular multicolor. Copiii au vărsat lacrimi amare pentru prietenul lor, dar primăvara nu a luat în seamă tristețea lor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
câteva obiective turistice, am ajuns la răcoarea camerei și, spre marea mea surpriză, am adormit instantaneu. În sfârșit, după cinci zile de hotel, mama s-a prins că „Room service” aici înseamnă „ curat în cameră și schimbat cearșafuri”, așa că, pe la amiază, când au bătut din nou la ușă strigând magica formulă, le-a permis să facă un pic de curățenie, iar noi am făcut o plimbare pe plajă. La întoarcere am găsit „curățenie totală” în frigider, au luat rezerva de țânțari
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
delicioase”. O doamnă în galoși, cu șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ho! Soarele și-a arătat fața când Ion și familia au început încă o zi grea de muncă pe câmpul galben, secerând grâul. Paiele îl zgârie, mărăcinii îi înțeapă picioarele goale, dar el tot ține pasul alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor. Ionică se așază la umbra carului. Când o să fiu mare, vreau să zbor până la cer. Să-ți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
grilaj, dar Feri nu mi-a spus, mi-a spus doar o să aflu dacă se va lua curentul, și că până atunci ar fi bine să-mi iau adio de la praștia mea, că are el o vagă presimțire că până-n amiază va fi a lui. Cinematograful Flacăra Revoluției, unde ne-au dus, era cel mai mare din oraș, înainte mergeam des acolo, dar acum trecuse mai bine de un an de când nu mai fusesem fiindcă, ivindu-se probleme în economia națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să plaseze știrea că are relații la Direcția națională antiteroristă. - Trimite niște polițiști cu cîini să cerceteze la fabrica de faianță Le Bihan, ordonă Lucas. Dacă a fost depozitat acolo C4, cîinii Îl vor detecta. - Vor pleca cu bacul la amiază, replică Franck aproape imediat. - Nimic despre Ryan? Întrebă Marie ca să pună capăt tensiunii palpabile dintre cei doi polițiști. - Ba da. Urme de sînge impregnate În fibre, atît la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Am avut aceeași reacție ca dumneata, Marie, Îngăimă Armelle. E ceva lipsit de orice noimă. N-am făcut niciodată poze cu Ryan și cu tata... - CÎt timp a rămas goală camera lui? Întrebă Lucas cu duritate. - Tata a coborît la amiază pentru dejun, Îl informă PM venind mai În față. Nu prea avea poftă de mîncare, bietul de el... Aș spune: o jumătate de oră. - Cel care a pus fotografia asta aici a avut poate complici În interiorul castelului, sugeră Marie uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și spună; privirea se stinge, bucuria și Încrederea dispar. Lungit pe salteaua Bultex, Michel Încerca fără succes să deprindă vremelnicia. Fruntea copilului era Însemnată: o gropiță rotundă, cicatrice de vărsat de vânt; această cicatrice traversase anii. Unde era adevărul? Căldura amiezii umplea Încăperea. 4 Născut În 1882 Într-un sat din străfundul Corsicii, Într-o familie de țărani analfabeți, Martin Ceccaldi părea intrat pe făgașul unei vieți agricole și pastorale, cu domeniu de activitate limitat, viața pe care o trăiseră nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i respirație artificială și totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu dintr-odată. Acum părea senin, aproape extatic. Michel se uită la ceas, apoi privi În jur. Muribunda nu mai făcea nici un zgomot. Era aproape amiază; atmosfera era extrem de calmă. Se ridică, reveni În Încăperea centrală. Lăsându-și baltă morcovii, Hipiotul-Cărunt dispăruse. Își turnă o bere, merse la fereastră. Se vedea la mai mulți kilometri, până la pantele acoperite de brazi. În depărtare, Între culmile Înzăpezite, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și nu știam cine o făcuse și de ce. Și dacă o făcuse cineva care știa că, odată, o să-i fie de trebuință lui Krog? Pfuuh... Nici pomeneală! O făcuseră oamenii care trăiau printre copaci. I-am văzut prima oară pe la amiază. Se furișau prin spatele trunchiurilor cele mai groase, cu ochii țintă la mine. Auzeam În minte ce-și spuneau, Îi simțeam ce gânduri aveau, că ăsta mi-era blestemul, dar mă prefăceam că habar n-aveam de ei și continuam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]