39,601 matches
-
noi clienți.Spun sau nu o poveste interesantă,asta rămîne de văzut. Rumoare ,voie bună,tratarea unor probleme existențiale poate ,despicarea firului în patru,discuții lungi și interminabile,abordarea problematicilor pe o paletă extrem de largă,politică,religie,vreme,traiul vieții,amintiri,armată,prostie și nu numai. Prinși fiind în discuții mă urmăreau cu privirea cei trei bătrâni de la masa din lateral.La altă masă o gașcă de prieteni vechi împart bucurii și tristeți,realizări și eșecuri dar și ultimele picături din
Divorț în "Cârciuma Prieteniei" by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/81242_a_82567]
-
în timp ce sud-coreeni au propriile vedetele de la Hallyu. În ceea ce privește artele plastice, pasionații cu dare de mână investesc sume exorbitante pe lucrările chinezești ale artiștilor contemporani. Licitațiile și expozițiile internaționale găzduiesc operele “copiilor teribili” care indiferent de mediile din care provin, împărtășesc amintirile unei copilării trăite în plină Revoluție Culturală. “Efectele acelei perioade tumultoase asupra artei chinezești contemporane au dat naștere unei experiențe naționale unitare, care leagă artiștii și stilurile lor”, scrie echinacities.com. În Corea, unii dintre cei mai populari artiști chinezi
Invazie asiatică în muzică, film, pictură și modă by Boitos Lavinia () [Corola-journal/Journalistic/81221_a_82546]
-
morți. Întîi, copilul Adrianei și al lui Cristea. Pe urmă, Adriana. În urma ei, s-a dus Cristea. Încep, simultan, primele confirmări literare. Primele îngîmfări, primele imprudențe. Rătăcirile la Muncitorul sanitar, și dezicerea de Medicină. Incipit vita nova, la Teatru. Cu amintiri și portrete. Leopoldina Bălănuță, Dina Cocea, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, mai mult enumerați, imagini în fugă. Fuga la Radio, închisă într-un titlu de capitol care spune tot: Prieteni, colegi, șefi și tovarăși. O viață. A cărei deviză, peste toate
Drumul american by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8125_a_9450]
-
dau numai câteva exemple dintre scrierile ce ar fi fost, evident, interzise, decât în ceea ce numim "literatură de sertar"? în fine, lui Constantin Coroiu îi mai scapă și câte o informație de istorie literară: Creangă i-a dedicat volumul de Amintiri nu Iuliei, ci Liviei Maiorescu. Tentația, ca să nu spun obsesia superlativului ("titlu magnific ", "verbul său uneori genial", "o pagină superbă", "formidabilă", "grandioasă" etc.) îl conduce pe autor adesea, ca să-l citez, către un stil "gonflat", cam impropriu criticii literare. Păcat
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
ale marelui actor Toma Caragiu, ”Fabula”, Așa-i în tenis”, ” Omul cu șopârla”, adevărate săgeți voalate la conducerea statului din perioada comunistă, dar și la anumite obiceiuri din societatea românească, au rămas memorabile de-a lungul timpului, păstrând încă vie amintirea celui care avea să părăsească această lume la numai 51 de ani, fiind una dintre nenumăratele victime ale cutremurului din 4 martie 1977.
Toma Caragiu ar fi sărbătorit astăzi 87 de ani () [Corola-journal/Journalistic/81446_a_82771]
-
Jurnal". În spectacolul Dianei Mihailopol - bazat pe corespondența celor doi și pe referirile din "Jurnal" - Leni Caler și Mihail Sebastian sînt puși, împreună, pe scenă, ca două personaje ale unei ficțiuni alimentate, cîndva, de viața însăși. Vocile lor, prezențele lor, amintirile lor, acutele sentimente, aparteurile fiecăruia. Pare o poveste-confesiune în care Leni Caler aduce trecutul, mai exact, episodul relației cu Sebastian, în prezentul bătrîneții sale. Ca și cum și-ar răsfoi propriul jurnal. Dialogul dincolo de timp estompează superficialitatea ei de odinioară. Precum și perspectiva
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
pe buze. Acest răspuns pe care vi-l dau cu drag, cred că este numai primul într-un șir de contacte colegiale. Deocamdată scrisoarea, pentru o mai bună cunoaștere: "La o revedere recentă cu Nina Cassian și un schimb de amintiri, de poezie și de bucurii triste, i-am mărturisit întoarcerea mea, pe furiș, la poezie. Vorbind și de o eventuală publicare, Nina ținea să mă prezinte paginei d-voastră, pe care o citesc ocazional, dar cu pasionat interes, când se
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
de departe, ca pe toți ceilalți pământeni: Cât de năprasnic se dezlănțuise nisipul: vastă, roata lui cu flăcări reci de platină mușca din mare și uscat deopotrivă. El e mișcarea! am strigat, el - tăvălugul ce modelează fața lumii. Plaja e amintirea unui alb pustiu, ori prevestirea lui. De sus, cu soarele, priveam cum oamenii erau purtați amețitor pe banda lată de nisipuri, fără istovire, în generații-fulgere, pe când de o parte și de alta, marea și țărmul așteptau în nemișcare. Mișcarea generală
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
scufundăm în uitare și lacrimi de pulbere curg din foștii noștri ochi pe fostele chipuri. Îi răspunde (dacă nu cumva îi și adâncește nemăsurat dezolarea!), o întrebare adresată Divinității, De peste lacrimi: De peste lacrimi te căutam, de prin memorie, Doamne, din amintire, și-mi gâlgâia inima-n piept și de-o năpraznică trecere mă istoveam. Cine se află în lume de-a binelea? Cui îi răspunde bolta profundă a norilor încuviințând? De peste lacrimi, de prin memorie viața mea vine, viața mea, viața
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
jubilației; să primești tot parfumul și gustul lumii înconjurătoare; să nu îți pierzi bucuria." (pp. 126-127) Splendide îndemnuri. Fie și numai pentru aceste rânduri, cartea Adrianei Babeți merită citită. Multe dintre paginile Adrianei Babeți sunt străbătute de o intensă melancolie. Amintiri dintr-o copilărie tot mai îndepărtată, poze de demult în care apar personaje dintr-o altă existență, chipuri de azi legate de întâmplări mai vechi o pun pe autoare într-o stare de permanent balans între lumea de azi și
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7040_a_8365]
-
de desene animate. Dacă atunci când se analizează pe ea, cea de ieri, Adriana Babeți este de o autoironie dusă până la limita cinismului, cu totul alta este atitudinea ei când este vorba de ceilalți. Privindu-le pozele reale sau păstrate în amintire, le reconstituie personalitățile așa cum erau ele în copilărie, și le analizează din perspectiva destinului ulterior. Iar cu unii, viața nu a fost deloc miloasă. Dimpotrivă! Amintindu-și un episod din copilărie când doi colegi au scos-o dintr-o criză
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7040_a_8365]
-
fost iubit/ o fosta iubită și când au fost atinși cu ceva fierbinte, a fost mai dureros decât când s-au gândit la un prieten sau când au fost atinși cu ceva mai rece. În plus, subiecții au spus ca amintirea unor despărțiri i-a durut la fel de mult ca o senzația de fierbinte. Scanările au dezvăluit faptul că aceleași regiuni ale creierului reacționează în cazul procesării celor două tipuri de durere, arată publicația Proceedings of the Național Academy of Sciences. Cercetătorul
E dovedit ştiinţific: Durerea sufletească e mai mare ca cea fizică () [Corola-journal/Journalistic/70436_a_71761]
-
de la Veneția, cu spectacolul comediei dell'arte, dedesubtul căruia se află alt spectacol baroc al "iluminațiilor", prin inserția unor fragmente dintr-o scriere autentică a lui Vencloviș. Reminiscențe păgâne apar în rituri ca măsurarea fericirii cu ajutorul cântarului din Pompei, îngroparea amintirilor prin transferul între sânge omenesc și seva cucutei. Memorabilă este interpretarea celor două tablouri Bunavestire ale lui Leonardo da Vinci și Tintoretto: opoziția planurilor, muzicalitatea din numele pictorilor. Milorad Paviș se amuză să construiască și o teorie a romanului ca
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
neajunsul de a te fi născut"), unul dintre cele mai cunoscute texte ale lui Cioran, caiete cu note pregătitoare pentru "Ecartèlement" (1979) și "Aveux et anathèmes" (Mărturisiri și anateme, 1987), precum și 18 caiete inedite - ce purtau însemnarea "de distrus" - conținând amintiri și reflecții ale lui Cioran, care constituie jurnalul inedit al scriitorului din perioada 1972 - 1980. Simone Baulez a povestit cum a găsit documentele: "Am acționat la cererea evaluatorului și a fratelui doamnei Boué. Aveam sarcina să fac curat în apartament
Manuscrisele lui Cioran: final fericit pentru posesoarea lor, o comerciantă de vechituri . Vezi cum a intrat în posesia lor () [Corola-journal/Journalistic/70517_a_71842]
-
și al iubirii, Vasco da Gama. " Imaginile devorante ale lucrurilor viitoare/ steaua aprinsă a unui incendiu/ ceea ce am iubit ceea ce am sperat/ ceea ce rămâne de cunoscut" (Persistența flăcărilor), acestea sînt bagaje de pus deoparte. Ușoare, de bună seamă, apăsînd doar amintirea, nu brațele. Ca tot ce se întîmplă, dacă se întîmplă, sau doar nădăjduiește să o facă, în aceste mici jurnale de vis, transcrise cu meticulozitatea cuiva care trăiește doar pentru ele, pentru imaginile care o iau înaintea realității. Și nu
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
Pe lângă lucrările de strictă specialitate, doctorul Dan Setlacec a scris și cărți de interes general, cum este o istorie a medicinii noastre până la Primul Război Mondial: Medicina românească - medicina europeană, 1859-1916 (Ed. Medicală, 1995). Impresionant este și volumul de convorbiri Amintiri. Mărturii.Opinii. Interviu realizat de Dr. Dora Petrilă (Ed. Albatros, 2000), în care dramele medicului și, mai ales, ale medicului din România, sunt spuse fără ocolișuri. În anul 2000, Profesorului i s-a decernat Ordinul Național Serviciul Credincios în Grad
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
motivațiile care l-au îndemnat pînă la urmă s-o facă. Dacă ne amintim că succesul Jurnalului de la Păltiniș al lui Gabriel Liiceanu a declanșat o modă a memorialisticii păltinișene, fiecare autor grăbindu-se după 1990 să-și vadă publicate amintirile legate de Noica, în virtutea unei logici impure care îi spunea că ceva din prestigiul mitului noician avea să se răsfrîngă asupra numelui propriu - dacă așadar realizăm că era mult mai greu după '90 să nu-ți publici notițele cu Noica
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
ofensă", conchide el la capătul unui splendid Exercițiu de sinceritate în care a știut să supună (cu atâta nuanță) irevocabilul doctrinar la testul relativului cultural. Tristețea urbană a cărții poate fi citită astăzi, măcar circumstanțial, ca un epilog însingurat al Amintirilor... scrise în 1994 împreună cu Matei Călinescu.
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
într-adevăr, o gală a stelelor baletului actual, având un generic omagial generos. Am plecat cu o imensă emoție artistică și sentimentul că arta dansului este într-o continuă efervescență în lume. Un ultim spectacol care mi-a lăsat o amintire unică a fost "Dama cu camelii" pe muzica de Chopin și în coregrafia lui John Neumeier, avân-du-i ca protagoniști pe Lise-Marie Cullum și pe Alen Botaini. John Neumeier a realizat aici un spectacol de o mare poezie, frumusețe și rafinament
Münchenul – centru cultural al Germaniei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7067_a_8392]
-
politice ale Franței, la începutul anilor '40), e această dojană-ofrandă. Caracteristică unui Cioran pe din două, cum schița lui Dan Cioca îl arată. Tot despre ștaif, într-o Românie contemporană, la distanță de cîțiva ani, acelei Franțe a războiului, sînt amintirile lui Ion Vianu. Fragmente prin care trece, distins, Monseniorul Ghyka, în care-l urmărim pe T. (Tudor Vianu) ca profesor, acasă, sau în reședința de vară de la Za-mora, lîngă Caraiman, al unui singur student, retrăind mersul unei lumi intelectuale exuberante
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
a celor două vieți care încearcă să se îmbine la loc: a viscerelor, și a gîndurilor. Amîndouă rîvnindu-și libertatea, cînd nu știu unele de altele. Despre libertate, și despre prietenie, despre încredere, și despre devotamentul extrem, dincolo de orice riscuri, e amintirea lui Nicolae Manolescu cu Dorin Tudoran (din volumul, în curs de apariție, Scrisul și cititul). Cronică de lume absurdă, născînd, însă, sentimente sincere, și incredibile, ingenioase stratageme de-a o păcăli. De pildă, întîlnirea, nevinovată, a unei scriitoare care merge
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
Un cuvânt valiză rezultat din mixarea lui fraged cu tragic.) Dedicația e caragialescă prin ricoșeu, dar, fără discuție, caragialescă: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu Momente, schițe, amintiri." Aproape toate scurtele bucăți de aici sunt îndatorate cultural melomaniei lui Caragiale. Dacă, o sută și ceva de pagini mai devreme, Cosașu conchidea că ecranizarea pieselor acestuia reprezintă o tautologie, lucrurile stau mult diferit când vine vorba de muzică. Așa încât
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
tatălui său cu doi prieteni foarte apropiați, demonstrează că prozatorul s-a folosit din plin de aceste ajutoare de memorie. De altfel, în debutul cărții această întâlnire este descrisă cu un lux de amănunte greu de acceptat ca provenind din amintirile unui copil care la vremea respectivă avea doar trei ani. Mai mult ca sigur, la fel ca Alexandru George, autorul a privit îndelung fotografia, s-a impregnat de atmosfera ei și, ajutân-du-se poate și de relatările auzite în timp de la
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
îndelung fotografia, s-a impregnat de atmosfera ei și, ajutân-du-se poate și de relatările auzite în timp de la părinții săi, a refăcut un cadru, dacă nu autentic, măcar foarte verosimil. Confesându-se lui Gabriel Liiceanu, Cioran remarca uimit că în amintirea sa anumite locuri prin care a umblat în copilărie aveau di-men-siuni mult mai mari decât în realitate. Și dădea exemplul faimoasei (din corespondența sa) coaste a Boacii. Ceva asemănător se întâmplă și în scrisul lui Radu Țuculescu. O situație reală
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
și acum în Moș Crăciun. Dacă atunci când era copil numai gândul la Moș Crăciun îi aducea o mare bucurie, de-a lungul anilor Eugen Cristea a ajuns să fie chiar el Moș Crăciun pentru sute de copii. „Cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele din din perioada Crăciunului. Numai gândul la această sărbătoare îmi provoca o mare bucurie. Știam că Moș Crăciun nu vine niciodată fără cadouri“, povestește Eugen Cristea. Iar zăpada era nelipsită din Crăciunul copilăriei actorului. „Pe vremea mea
Eugen Cristea crede şi acum în Moş Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/70895_a_72220]