5,110 matches
-
rămas impresionați ascultând amintirile contemporanilor privind dăruirea neobositului compozitor care stătea aplecat peste portativele pe care imortaliza tumultul trăirilor generațiilor anterioare. Rădăcinile muzicii sale se prelungesc în negura timpurilor, George Enescu aducând prin muzica sa un inegalabil omagiu tuturor creatorilor anonimi care, cu talentul lor înnăscut, își exprimaseră prin muzică aleanul, dorul și dârzenia trăirilor lor zbuciumate, care au pătruns astfel, prin pana măiastră enesciană, până la noi, astfel cunoscându-ne lumea întreagă. Credem că nu este puțin lucru că mari personalități
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
lucruri - face el încruntat și căutând în jur, să vadă cine se încumetă să-l ia peste picior - nu glumesc. Pentru mine, integritatea a fost o chestiune de viață și de moarte. Puteam să fiu directorul televiziunii, dar am ales: anonim și nepătat.“ „Auzi, mă, Mișule - zice un invitat, care, după felul tărăgănat în care i se adresează, pare să aibă un ascendent profesional asupra insului -, când dracu’ era să fii tu director, că mai mult decât un ducător de reflectoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
remarca și Securitatea, se pricepeau la diversiuni. E posibil, de asemenea, ca ideea cu scara 6 să se fi ivit ca urmare a faptului că blocul avea zece scări și că tot ce se întâmplă undeva, pe la una dintre scările anonime de la jumătatea blocului, părea mai misterios decât ceea ce se întâmpla la prima și ultima scară. E o chestie de psihologia mulțimii. Ca și cum un individ odios e mai odios la scara 6 decât la 1 sau 10. „Să iasă nemernicul, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu fetele de la computere. „Tu numai o nevastă - a cugetat plin de alean patronul -, la tine ușor să fii tânăr. La noi, problem. Hai noroc și să trăiești!“ În zilele următoare, Adrian Butucel a primit o mulțime de telefoane ultimative anonime de la foștii săi colegi de birou. Era făcut trădător calificat al intereselor românești, om fără caracter, boșorog reciclat și impotent libidinos. La fiecare apel, domnul Butucel dădea același răspuns: „Uite, țin telefonul deschis, ca să simțiți și voi ce frumos miroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rădăuțeană din 1943, E.Ar. Zaharia afirmă că în anii 30 Arcadie Cerneanu era inițiatorul unei biblioteci publice în Rădăuți. Fondurile documentare gestionate astăzi de către noi sunt interesante, dincolo de valoarea lor cultural științifică, și prin unele însemnări făcute de cititori anonimi pe paginilor lor îngălbenite de vreme. La împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tron a prințului Carol I, I.-A. Candrea, Ov. Densusianu și Th. Sperantia îngrijesc lucrarea Graiul nostru, reunind texte din toate părțile locuite de români
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
creion: „Va răsări cândva și steaua acestui neam nenorocit”. Pe volumul lui Aurel Vasiliu, Eminescu, un mare neînțeles, Cernăuți, Tiparul Mitropolitul Silvestru, 1940, p. 40, în jurul cuprinsului, se află două însemnări făcute în creion, nedatate și fără semnătură. Iată glosele anonimului utilizator: „1. Incontestabil, Eminescu este un mare geniu al poporului român. Dar nu cel mai mare. Coșbuc, Sadoveanu, Creangă, Arghezi, Rebreanu, Blaga, M. Eliade, Pillat etc. sunt tot așa de mari. Pentru ce să desconsiderăm puterile creatoare din neamul nostru
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
sau între Târgu Frumos-Podu Iloaiei. După arestarea Pr. Anton Bișoc, regretul și panica au cuprins sufletul credincioșilor după păstorul dispărut. Dar pentru a liniști spiritele, tot cei doi netrebnici din Săbăoani care l-au arestat, trimit din nou o telegramă anonimă, de astă dată din Timișoara cu textul următor: „Nu mă așteptați, sunt în viață, vă răspund de dincolo!” Predându-i telegrama la parohie părintelui vicar Petru Brudaru, acesta a constatat faptul că și aceasta era falsă. În sfârșit, după arestare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din țară, un milițian mi-a spus pe treapta vagonului: „Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi“. Ajunsă în Germania, am mai trăit încă vreme de trei ani cu amenințări de moarte ce-mi parveneau prin telefoane și scrisori anonime. Așadar, lațul lor călătorise după mine - în această privință nu era nimic de făcut. Suspiciunea încă nu mi-am pierdut-o, ci numai frica față de ei. Nici nu mai speram să se întâmple asta, după ce descoperisem că lațul mă urmase
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în arta orientării. În absența busolei, a hărții, a marcajelor sau altor semne ajutătoare de ghidaj turistic, sau de orice natură, Leu se descurca numai cu simțul olfactiv, asemenea lui Marco Polo, Magelan, Columb și altor mulți și mari navigatori anonimi, care aveau la dispoziția lor drept ghid doar steaua polară vizibilă cu ochiul liber pe o hartă celestă, eternă și imuabilă. "Steaua polară pe cer, departe, În scurgerea timpului nu are moarte, Statornic arde în orice seară Capăt de osie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
debarcării aliate, își agățase parașuta exact în turla ascuțită a unei catedrale franceze. A stat atârnat trei ore, spânzurat între cer și viață, între Cel de Sus și cei de jos. A mai trăit 25 de ani și a murit anonim, de un cancer la gât. CAPITOLUL XIII HOUSTON: Totul e în ordine, Snoopy face numărătoarea inversă. SNOOPY: Suntem în marșarier. Privește izvorul! E fantastic de aproape! Dr. Jean Bonelin, consilier general al cantonului Montmirail (Franța): Consiliul general al Marnei, luând
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
atunci când «gândirismul», preambul al huliganismului fascist, atinsese culmea reprobabilei sale glorii. Iar urme de revoltă sociale în opera lui Blaga nu găsim, nici vreo dorință de a lumina pentru a împrăștia misterul și a indica un drum nu spre Marele Anonim, cum numește acest poet pe Dumnezeu, ci spre viață pentru acei care au dreptul la ea prin munca lor. Blaga s-a complăcut să împrăștie în jurul său o tulbureală luminiscentă, o luminiscență de putregai, învăluindu-se în ea ca sepia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Român?“ (Astra, septembrie 1977) DUMITRESCU Aurelian Titu „Partidul Comunist Român este uitarea universului și reinventarea lui, spațiul suprem și nevoia de stele, el tace în fiecare lumină și tăcerea lui mișcă lumina peste pietre, măsurând timpul.“ („Discurs la o tribună anonimă“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 12 decembrie 1982) DUMITRESCU Corneliu, prof. dr. arh., rectorul Institutului de Arhitectură din București „Sistematizarea teritoriului și localităților se integrează armonios în amplul program inițiat și expus în tezele din aprilie de tovarășul Nicolae
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
oară se găseste într’o mare nedu merire. La sărutat se cere multă dibăcie, ba chiar și talent“. Iată că nu mă înșelasem atunci cînd gîn deam că pentru lucrul ăsta trebuie o pregătire serioasă. Cu toate acestea, autorul meu anonim (lipsind coperta și primele pagini, nu-i știam nici numele) expedia toată filozofia în cîteva rînduri. Am citit următorul fragment de nenumărate ori : „Rogerios dă următoarea prescripțiune pentru săruturi : se pune o mână sub bărbia fetei și cealaltă la cap
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu asprime și dispreț. (Spunând "Iașul", înțeleg de fapt pe ieșeni). Un cititor al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare provocată de un articol al meu despre Iași. "D-voastră, îmi spune anonimul meu corespondent, cunoașteți foarte bine mentalitatea ieșenilor: amestec de arivism și îngâmfare leșească... O, câți dintre pretinșii intelectuali de acolo, ajunși la București grație ocultei și spiritului de gașcă, atât de dezvoltate la ieșeni, sunt în adevăr oameni stimabili și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe post, în așazisele talkshowuri. Numai că sumele acestea mărunte, adunate cu sârg, au dat o sumă mare, care la făcut pe Dan Diaconescu un om bogat. Apoi a venit și audiența: un subiect de fapt divers - dispariția unei avocate anonime din Brașov, Elodia Ghinescu - a fost transformat, prin același procedeu al picăturii chinezești, în problemă de interes național. Acest parcurs la dus și pe Dan Diaconescu în brațele primitoare ale politicii dâmbovițene. Televiziunea are mare slăbiciune pentru demagogi și întotdea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tipărite în altă parte”2. Și așa s-a întâmplat în realitate, cele 500 de exemplare rămânând în mâinile Societății și Ignațiu veghind ca ele să nu fie distribuite decât cu cea mai mare vigilență 3. În fine, acest opuscul anonim și care nu este destinat vânzării se deosebește încă o dată de cărțile care sunt scrise numai pentru a fi citite: „Aceste strădanii s-au făcut nu pentru aceia care trebuie numai să citească exercițiile, ci pentru aceia care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucru : exprimarea non-verbală a unei emoții la fel de puternice. Ca și plânsul, râsul în sala de cinema este aprobarea supremă a publicului, și creatorul are dreptul să se împăuneze cu asta așa cum un vânător își exhibă trofeele. Râsul sau lacrima spectatorului anonim este suprema distincție a unui film mai importantă decât orice premiu. Acuma, dacă publicul sesizează sau nu demersul autorial e altceva. Ideea filmelor de autor este produsul criticii. Chiar și cineaștii care au început să numească producțiile lor filme de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
limba necunoscută. Bine, doamnă, îngîn eu trist, continuați... Mihai, ți-am telefonat să-ți spun că Livia nu-i de tine. Adică... O aventură e una, căsătoria e alta! se înfurie femeia. Te rog să mă crezi, o cunosc. Telefoanele anonime, ca și scrisorile anonime îmi repugnă, doamnă! Astea-s arme ale unui arsenal meschin. Dacă va fi nevoie, îți voi spune cine sînt și vom sta de vorbă pe față. Ce-i reproșați Liviei? N-ai aflat nimic? Ba da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îngîn eu trist, continuați... Mihai, ți-am telefonat să-ți spun că Livia nu-i de tine. Adică... O aventură e una, căsătoria e alta! se înfurie femeia. Te rog să mă crezi, o cunosc. Telefoanele anonime, ca și scrisorile anonime îmi repugnă, doamnă! Astea-s arme ale unui arsenal meschin. Dacă va fi nevoie, îți voi spune cine sînt și vom sta de vorbă pe față. Ce-i reproșați Liviei? N-ai aflat nimic? Ba da: că nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe Monica Lovinescu să revină în țară și să colaboreze cu Securitatea RPR) a condus la neadministrarea medicamentelor care îi erau vitale. A murit la penitenciarul spital Văcărești, probabil pe 7 iunie 1960. A fost aruncată într-o groapă comună, anonimă, din cimitirul închisorii. Prefață Odată cu descoperirea și publicarea scrisorilor de față, o nouă personalitate își ocupă locul meritat în cultura română. Ca om, ca persoană de mare caracter și ca mamă devotată până la sacrificiul de sine, ea a intrat deja
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
putea privi“ (Doina Jela, op. cit., p. 50). Un detaliu care stă mărturie despre cât de perfid a fost comportamentul acestei deținute, în tandem cu per fidia diabolică a metodelor securiste, este „procedeul gule rașul“: înainte de a o arunca în groapa anonimă, ser viciul K a avut grijă să păstreze un guler alb al Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, obiect autentic și convingător pe care, după trei ani de la decesul doamnei Lovinescu, Doina Stupcanu i l-a trimis printr-un emisar Monicăi Lovinescu, la Paris
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Armand Goșu [ed.], op. cit., p. 758). Moartea Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu s-a produs la penitenciarul spital Văcărești, la o dată care nu se poate stabili cu exactitate - probabil pe 7 iunie 1960. A fost aruncată în cimitirul închisorii, într-o groapă comună, anonimă, care între timp s-a pecetluit definitiv: în 1973 penitenciarul a fost dezafectat, apoi a fost demolat și până în 1987 orice urmă a închisorii a fost ștearsă. Osemintele ei au rămas neidentificate și necăutate de nimeni, undeva, sub fundația mallului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ascultat și pe tine judec cu totul altfel și conchid că n-au drept să persecute pe ovrei, nici din causă că sunt de o altă religiune, nici din causă că se ocupă cu comerciul”. Nu este exclus ca autorul anonim al acestei broșuri să fie un evreu supărat de modul În care sunt percepuți evreii de către români. În orice caz, editorul acestei broșuri este un evreu craiovean, Filip Lazăr, ginere (ca și Lazăr Șăineanu) al editorului și tipografului Ralian Samitca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este Înconjurat de consilieri „cu barba roșcată” <endnote id="(157, p. 93)"/>. Această ultimă sintagmă pare a fi un tic verbal, care maschează de fapt un clișeu mental. La jumătatea anului trecut, În revista România Mare a apărut o scrisoare anonimă, semnată de „un grup de intelectuali”, În care sunt „demascați” mai mulți „evrei obraznici” și „progenituri de beliți [= circumciși]” din rândul adversarilor politici. „Tot un evreu obraznic”, scrie „grupul de intelectuali”, este și... [urmează numele unui parlamentar], păduchiosul ăsta cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un ecou deosebit În Moldova și Țara Românească. O Istorie a lui Ahasverus se păstrează la Biblioteca Academiei Române, Într-un manuscris de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (mss. BAR nr. 2313). Tot acolo am găsit o interesantă versiune cultă, chiar dacă anonimă. Vreun călugăr român de pe la 1800 a dat o formă versificată legendei, păstrată Într-un manuscris din Fondul Moses Gaster, sub titlul Evreul călător : Așabec (sic !). E vorba de manuscrisul nr. 1119, de la Biblioteca Academiei Române, de la Începutul secolului al XIX-lea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]