16,557 matches
-
de NATO în timpul procesului unificării arată că sprijinul ei pentru aceste instituții nu a fost pur și simplu interesat. Anderson și Goodman afirmă că în această perioadă: [...] instituțiile ... au restructurat și remodelat interesele germane astfel încât, în ochii elitelor politice germane, apartenența la instituții nu era pur și simplu un instrument politic, ci un cadru normativ pentru formularea politicilor. Dezvoltarea unui sprijin reflexiv pentru instituții ... a jucat un rol important în modelarea intereselor germane după unificare. (Anderson și Goodman, 1993, p. 24
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ale urmării unei strategii de lărgire și de adâncire, în același timp, a UE. Aceste schimbări indică faptul că are loc o transformare majoră a modului în care Germania și-a urmărit politica externă în anii 1990. Beneficiile aduse de apartenența la instituții nu au împiedicat-o, pur și simplu, să facă alegeri importante cu privire la angajamentele sale instituționale. Însă aceasta nu înseamnă că schimbările validează predicțiile neorealiste despre politica externă germană, pentru că, se pare, schimbările strategiilor Germaniei din anii 1990 nu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece, "instituțiile [...] au restructurat și au remodelat interesele germane, astfel că, în ochii elitei politice germane, apartenența la instituții nu însemna pur și simplu un instrument al politicii, ci un cadru normativ pentru luarea deciziilor politice" (Anderson și Goodman, 1993, p. 24). Chiar dacă Anderson și Goodman au elaborat caracterizarea printr-o analiză a strategiilor Germaniei la începutul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Révolution, Grasset, Paris, 2002) arată că definirea naționalității este o construcție legală care evoluează neîncetat în timp (cf. Mauss: "Socialul este cel care se schimbă"). Ea este necesară pentru producerea coeziunii unui colectiv și, totodată, convențională în planul criteriilor necesare apartenenței sau neapartenenței la acest colectiv. Este o convenție care-i include pe unii indivizi în interiorul unei entități abstracte cu efecte concrete (drepturi, îndatoriri) și îi exclude pe alții ("străinii"). În plus, această categorisire are efecte în ceea ce privește valoarea: pentru un francez
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fel am fi și dacă am crede că statisticile naționale constituie singurele surse care produc cunoștințe despre practici. Există numeroase tradiții de cercetări realizate de primii interesați, cei care trăiesc din asta. Cine sunt acești profesioniști? I-am grupat în funcție de apartenența la sectorul comercial (industrii culturale, editare, presă și media, cinema, distribuitori de discuri...) sau la sectorul public (biblioteci, muzee, monumente...). Sectorul comercial Profesioniștii care lucrează în domeniul difuzării de bunuri culturale s-au interesat foarte devreme de publicuri, privite ca
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Este și cazul "lumilor" construite de Boltanski și Thévenot (1991) pornind de la "principii de justiție" invocate de agenți. În acest caz, sistemele de valori sunt asimilate sistemelor de practici, ceea ce realizează Heinich din anii 1990, studiind axiologia practicanților, în afara oricărei apartenențe sociale (1998). Toți acești autori se inspiră, în parte, din filozoful american Walzer, care fondează structura socială pe ceea ce el numește "sfere de justiție", adică diferite regimuri de repartizare a "bunurilor sociale" (Sphères de justice. Une défense du pluralisme et
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociologi care au insistat pe rolul interacțiunii sociale în construcția eului: nu există construcție a eului fără ceilalți, fără însușirea unor modele și un proces de identificări. Or, practicile sociale sunt, pentru toți, mijloace de a construi o identitate marcând apartenențe sau, dimpotrivă, diferențe. Configurarea specifică a tuturor acestor preluări și respingeri este cea care construiește identitatea. Această abordare este astăzi mult mai răspândită. Ea este deosebit de prizată în interpretările multor practici, mai ales că societatea modernă a eliberat indivizii de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ei, treptat, cu sindicate, apoi cu reguli deontologice și, în fine, cu o definiție înscrisă în lege (1935) ce separă clar amatorii ocazionali de profesioniștii ce desfășoară o activitate regulată. Remiterea anuală a unei legitimații este esențială pentru practică și apartenența la breaslă (Sandrine Lévêque, La Construction journalistique d'une catégorie du débat public: le "social", PUR, Rennes, 2000; Thomas Ferenczi, L'Invention du journalisme en France, Payot, Paris, 1996). Dacă nu toate activitățile culturale au ajuns la același stadiu de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
necesitatea unui inventar prealabil, ca una dintre condițiile clasării, de unde decurg obligații de a face sau de a nu face în legătură cu monumentele și cu viitorul lor. Monumentele sunt considerate punctual ca "statui" în afara mediului lor. Primul criteriu de selecție este apartenența la istoria sau la arta națiunii. Juriști publiciști arată că, dacă intervenția publică se interpune între proprietatea protejată și proprietarul ei și se traduce juridic prin restricția de înstrăinare a bunului individual, această operațiune nu poate fi legitimată decât în numele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
preferința pentru risc și câștigul psihologic prevalează asupra considerațiilor financiare și-i îndeamnă să urmeze o carieră în artele spectacolului [...]. Artistul compensează inutilitatea legată de veniturile destul de mici prin utilitatea non-monetară adusă de recunoașterea de care se bucură și de apartenența la un mediu pe care îl stimează. Profiturile simbolice se pot converti în profituri materiale". Françoise Benhamou, 1996, pp. 22-23. Menger (1989) se înscrie în această perspectivă economistă, prezentând viața artistului ca un "pariu". Ea are costuri importante (timp îndelungat
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sunt informale, renegociate constant. "Ordinea socială" este o "ordine negociată": "Astăzi, se consideră că actorii își construiesc activ destinul, încât validitatea determinismelor stricte (economice, tehnologice, sociale, biologice) pare problematică" (Anselm Strauss, 1992, p. 247). • Irenism și irealism Această obliterare a apartenențelor de clasă provoacă totuși o viziune "încântată" a socialului, debarasată ca prin farmec de structurile obiective, în special în dimensiunea lor conflictuală. Descrierea interacțiunilor n-ar fi suficientă. Această critică fusese deja formulată de Bourdieu (1971), într-un articol care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
et des sciences humaines, formulă în care apare și astăzi după o sincopă între 2005-2009 (n. tr.). 68 Jeremy Bentham (1748-1832), jurist, filozof politic și reformator social englez, cel mai influent teoretician modern al utilitarismului (n. tr.). 69 Impozit aferent apartenenței la o breaslă sub Vechiul Regim (n. tr.). 70 Le libre-échange, jurnalul oficial al Association pour le libre-échange (n. tr.). 71 L' Hôtel-de-Ville este numele clădirii care adăpostește primăria și administrația Parisului (n. tr.). 72 Referință ironică la sala cel
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să picteze femeile, chiar dacă, într-un fel, concepția despre frumusețe s-a mai schimbat. Privind tablourile sale, rămâi încântat. Amedeo Modigliani (1884-1920) este unul dintre cei mai mari maeștri europeni ai primei jumătăți ai secolului XX. A evitat cu ardoare apartenența la un anume curent. Cezanne și Brâncuși au exercitat influențe asupra lui (Brâncuși în special în direcția atingerii spiritului de certitudine și absolut). Din această perioadă, a rămas un portret al lui Brâncuși neterminat, pe verso-ul lucrării "Violoncelistul". Pictura
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sânt alb, în vreme ce sânt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel mai exotic ținut al lumii, de acel "altceva" absolut pe care îl aduce cu sine filozofia și care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalți pot trăi ignorând existența acestui peisaj, iar apoi trufia apartenenței la cercul minuscul al celor care au ajuns să contemple în felul acesta "esența lumii". Este interesant că atunci când ne dedăm, zilnic, acestui exercițiu de contemplare, când în călătoria noastră inspectăm fiecare bucățică din ce ne iese în cale, de la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Eroarea acestor filme este că răpesc invaziei imanența ei. Ele îi fac pe invadatori să vină dintr-un altundeva misterios, dintr-o spațialitate exotică. În plus, camuflajul este formal, aparent și superficial, la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunțând apartenența de fond la altă specie: fie ochii care încep să "clignoteze", fie o mână care devine gheară, fie o bucată de craniu detașabilă, care lasă să apară dedesubt cipuri, rotițe, membrane și scanere. Or, adevărul este că acest camuflaj este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prapuri, peisaje, hrane, biserici ― toate temele predilecte ale picturii sale intră în contact, prin juxtapunerea în pagină, cu imagini vechi de sute și mii de ani. Cum de a avut Horia curajul să se așeze alături de ele? Ce certitudine a apartenenței la ele l-a îndemnat să creadă că nimic din ce a făcut nu e mai prejos decât ce au făcut artiștii păgâni și cei creștini ai lumii romane? Cu ce încredere, care nu poate fi înțeleasă în termeni de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dezagregarea treptată a obștii inițiale în grupuri care, nemaiavând condiții optime de extindere în vechea vatră, „au roit” și au creat vetre noi în cuprinsul aceluiași hotar, pentru că interese social-economice și tradiții istorice îi legau și le-au impus conștiința apartenenței la aceeași comunitate umană și moșie. Actele ce vor fi emanat de la autorități, la începuturile integrării satelor în formele de organizare statală medievală, s-au distrus ori s-au pierdut în urma nesfârșitelor adversități întâmpinate de-a lungul secolelor. Că satul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pagube în timpul cât au fost bejenari, adică fugiți și ascunși din cauza războiului ruso-turc din anii anteriori (1768-1774), timp în care Moldova a cunoscut ocupația rusească. În catagrafia din 1831 s-a inclus o rubrică în care s-a trecut și apartenența anterioară la alt stat ori alt neam (cetățenia deci) precum: „sudeți austriicești” ori „greci, bulgari, sârbi de la Dunăre”. La Umbrărești au fost înscriși „5 bulgari fără bir”, dar cu numele: „Micul sârbul, Stan sin Lupul sârbul, Manole sin Lupu sârbu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
s-a scris mult sau puțin. Se poate însă ușor constata că tragicul eveniment a fost apreciat diferit ca semnificație istorică, socială, juridică, atât în demersurile politicienilor vremii, cât și în ale cărturarilor de atunci și de mai târziu, în funcție de apartenența și poziția socială și de meschine interese politice. Unii au exagerat faptele, alții le-au minimalizat ori ignorat. Așa, spre exemplu, s-au făcut afirmații contradictorii referitoare la numărul morților în urma violentelor reprimări, cifra variind între 1.000, rostită cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
permisivitatea guvernului, generalizări pripite despre decăderea moravurilor. Era o capcană mortală pentru stânga aflată atunci la putere și pentru miniștrii săi de la Educației. O capcană din care ea n-a scăpat, dar în care au căzut și miniștri cu alte apartenențe partinice. Pentru a încerca să o dejoace și să clarifice dezbaterea publică, guvernele succesive vor alege să stabilească o contabilitate publică oficială a problemei și, uneori, să sprijine cercetarea științifică în domeniu. Recensăminte administrative Primul recensământ a fost operat de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Robert, 1995, p. 40), chiar dacă reprezintă o metodologie de mare valoare. Una dintre critici ține de declararea sub nivelul real a conduitelor riscante, mai ales în mediile populare ceea ce este, sociologic, normal, consecințele juridice ale delincvenței fiind foarte inegale, în funcție de apartenența socială. Fenomenul retracției defensive este foarte puternic în cazul acestui tip de anchetă. Este posibil ca amestecarea conduitelor riscante cu victimizările suferite să fi indus, în cazul anchetei ESPAD, un halou peste ansamblul chestionarului, minimalizând declarațiile elevilor. Acest fapt mi
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
tragere la sorți pe două niveluri. Pe primul nivel, un eșantion de 450 de unități a fost tras la sorți în prealabil, acestea fiind stratificate după trei criterii: tipul unității: gimnaziu, liceu profesional sau liceu de învățământ general și tehnologic; apartenența la o zonă de educație prioritară (ZEP) sau nu; localizarea (unitate situată în mediul rural sau urban). Fiecare unitate avea o probabilitate de a fi extrasă proporțională cu numărul elevilor ei. La al doilea nivel, au fost selecționate aleatoriu două
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de risc legați de ceilalți copii Unanimitatea este aici perfectă: implicarea într-un anturaj de delincvenți, în special la nivelul bandelor sau când e vorba de frați, este un predictor foarte puternic al unei violențe cu un probabil rol inițiatic. Apartenența la o bandă la vârsta de 14 ani triplează angajarea în activități violente la vârsta de 18 ani și o împătrește pentru adolescenții de 16 ani. Într-o altă direcție, izolarea, conflictele frecvente cu ceilalți copii anunță tulburări ulterioare frecvente
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
scară simplă, referitoare la aprecierea generală a școlii, la relațiile între elevi, între elevi și învățători, între elevi și alți adulți din școală, la sentimentul de securitate (violență percepută în școală, violență percepută pe drumul spre școală), la sentimentul de apartenență la "cartier" și, în fine, la performanța "academică" a școlii (modul de "învățare"). Indicatorii aleși alcătuiesc un "rezumat" al climatului școlii, care va fi apoi sintetizat cu ajutorul unui indice compus din acești indicatori, indicele climatului școlar sau ICS (Debarbieux, 1996
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]