11,066 matches
-
eram atât de obișnuită cu scrierile sale anterioare, dar... brusc mi-am dat seama că Sabina s-a schimbat , s-a maturizat scriitoricește, s-a retras imaginar la rădăcina universului său poetic, și conștientă sau ba, scrie profund, tot mai aplecată spre o zonă de intereferență între lumea celor ce au fost și lumea de astăzi. Scrie frust, aproape tăios, nu se mai lasă intimidată de canoanele sonetului clasic, și ceea ce realizează în ultima vreme, este o poezie modernă, realistă, cu
SABINA MADUŢA ŞI „NICIODATĂ LIMAN” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344001_a_345330]
-
și băiatul care, surprinzându-și partenera, loveste cu piciorul în capul celui căzut. Și nu se oprește la o singură lovitură... -Stai, ce faci?...vrei să-l omori?...mă uimește comportamentul tău pentru că nu te știam așa de violent!... se apleacă si pune măna la gâtul mortului ca să atingă una din carotide. L-ai omorât, nu mai are puls... - Nu mă nenoroci, ce tot spui tu!...face și el aceeași verificare și constată același lucru. Se repede la ușă și nu
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342753_a_344082]
-
literatură încă de mic copil. Din pruncie, de când a priceput sensul literelor, a început să buchisească și nu s-a oprit. Citea cu pasiune tot ce-i pica în mână, chiar ajunsese la adolescență un fel de filozof al școlii, aplecat asupra multor problematici cu trimitere spre vârste ceva mai bogate în ani. Lili Nădrag era o fată drăguță, serioasă , având, de asemenea ,o creștere sănătoasă și aleasă, chiar dacă locuia într-un sat uitat de D-zeu. Avea ca hobby muzica
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
dosnic al tavernei picta preocupat,discret Sperând să cucerească piața cu viitorul său portret . Bărbatul ce dansa cu fata mereu,în fiecare seară Și murmurând odat’cu dânsa,acorduri line de vioară O strângea-n brațe și pe spate o apleca, într-un delir Din buzunarul de la haină îi dăruia un trandafir . Trecut-au ani de-atunci,nu iartă timpul este nemilos Tangoul vechi la modă azi,la fel de tandru și frumos Dansat de alții în taverna care e tot lângă depou
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342939_a_344268]
-
nu-s decât ramificații ale propriilor capacități fizice și mintale. Moartea-i doar o poartă interstelara care ne duce către alte limane necunoscute nouă... Adesea cugetam precum iarbă... în loc să avem un crez potent pentru care să luptăm în viață, ne aplecăm după cum bate vântul favorabil nouă, ca să vedem oportunitatea din ochii văzduhului. Dumnezeu este ca și dragostea - nu poți vedea, pipai, gusta, mirosi... trebuie doar sa simti și să crezi. Prietenia este aproape cel mai valoros lucru care ar putea exista
AFORISME de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342949_a_344278]
-
mulți care după 72 de ore nedormite Intra în mediul virtual Și își clătesc ochii Cu lucruri frumoase sau cu Pandore... Depinde de fiecare ce alege din marele nimic . Poți să faci mereu Lucruri virtuoase, Asta doar dacă îți mai apleci gândurile din când în când Și asupra lor. De caterinca și Miștouri suntem buni La orice oră, Dar să fii Om. ... Mai greu: Cui îi pasă? Artă de a crea lucruri frumoase Se învață.... De a aduce un zâmbet Pe
DE SANZIANA EMANOIL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342954_a_344283]
-
de bucurie, de ce sângeri ? LEAGĂN Se joacă toamna-n crângul de mesteacăn Cu frunzele și florile uscate, Cu vântul, care-ncepe-ncet a bate, Cu crengile care se dau în leagăn. Mireasma ierbii încă ne străbate Și noaptea liniștită ne apleacă-n Vise, iar ochilor le pune cearcăn, Când zorile încep să se arate. Abia atunci se potolește jocul, Când ne retragem obosiți în zile, Dar, chiar și-așa, unii nu-și află locul Și clipele se scurg iar, inutile. Doar
TOAMNA BOGATĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342991_a_344320]
-
mare plăcere zilele acestea.Eu am impresia că Simona, indiferent de locul și situația în care se află, trăiește în lumi paralele: fie trecut - prezent, fie prezent - viitor și, culmea, trecut - viitor.Pe stradă o vezi mai mult cu capul aplecat spre pământ, căutând parcă acolo dezlegarea gândurilor încâlcite și împovărate de zilele atât de agitate ale existenței. Cu toate acestea Simona este fericită. Când cei cu care se întâlnește o întreabă ce mai face și cum o mai duce, răspunde
SAVETA VĂRĂREANU [Corola-blog/BlogPost/343017_a_344346]
-
culori pe care nu le pot percepe - Inimi și sinapse cimentate într-un avatar de arama... Totusi, nu-mi văd pasul și întreb: care-i calea spre lumină? Din pocalul cu venin și nectar mă îmbăt Și spre Iordan mă aplec cu sfială: Ce vreau eu de fapt? Unde-i ieșirea din catacombele abisului? Mâna stângă mă strangulează ușor Și sfâșie bucăți de argilă din mine - Ghiulele de tun ce doboară cosmicul gând: Nu vreau să mă lepăd de Legea Ta
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
mare plăcere zilele acestea. Eu am impresia că Simona, indiferent de locul și situația în care se află, trăiește în lumi paralele: fie trecut - prezent, fie prezent - viitor și, culmea, trecut - viitor. Pe stradă o vezi mai mult cu capul aplecat spre pământ, căutând parcă acolo dezlegarea gândurilor încâlcite și împovărate de zilele atât de agitate ale existenței. Cu toate acestea Simona este fericită. Când cei cu care se întâlnește o întreabă ce mai face și cum o mai duce, răspunde
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
ridicat piciorul ei lung și frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. Mișcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine și în graba ei de-a se sprijini cu mâinile de banchetă, de teamă să nu cadă, s-a aplecat involuntar, cu spatele cabrat spre spectatorii de ocazie de pe mal, ceea ce a stârnit murmure și șuierături de admirație și invidie din partea curioșilor de ambele sexe, când și-a oferit vederii lor partea din... pupa, cum zic marinarii. Am ajutat-o
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică și își
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
Costan. Dacă ar fi să caracterizez prin câteva cuvinte această carte aș numi-o fără teama de a greși “o declarație de dragoste” (în sensul de dăruire necondiționată). Ce altceva poate fi atâta muncă depusă de către acei care s-au aplecat cu răbdare si cu migală asupra acestui proiect, respectiv Silvia Urlih coordonator și Elena Buzatu cea care cu generozitate ne-a tradus fiecăruia câte o poezie în limba engleza? Cartea este masivă, consistentă, bine structurată, ordonată, arată bine și exterior
DĂRUIRE ŞI RESPECT SAU DREPTUL LA POEZIE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343237_a_344566]
-
sfințiților slujitori. Dintre flori s-a auzit voce grăind cuvinte de recunoștință și supunere față de trudnicul vlădică Nicolae, cu adaus de urări de și mai mari izbânzi în viitor. Prinos al sufletelor recunoscătoare, superbul buchet de flori albe s-a aplecat așternându-se pietrei de temelie: îl depusese D-na Tina, în numele Societății Femeilor Ortodoxe din Beiuș. Rugăciunile sfințirii pietrei de temelie se înalță în unde cucernice spre înalt. Sobor de 12 preoți și un diacon au asistat pe Arhipăstorul slujitor
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
în odaia infirmeriei. Este un bărbat chipeș, îmbrăcat în uniformă SS, elegant, fluierând tot timpul arii din opere celebre și mai ales din Wagner. Se oprește contrariat în mijlocul infirmeriei. O privește scrutător pe Eva Heyman, se apropie de ea, se apleacă, îi desvelește puțin pulpele și observă că este bolnavă de râie. Se depărtează ca ars de tânăra evreică). - Josef Mengele(urlă): Mein Gott! Ia uită-te! Mai ești și plină de râie, broasco! Marș în dubă! (Dintr-o dată deținuta - Eva
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
puțin pulpele și observă că este bolnavă de râie. Se depărtează ca ars de tânăra evreică). - Josef Mengele(urlă): Mein Gott! Ia uită-te! Mai ești și plină de râie, broasco! Marș în dubă! (Dintr-o dată deținuta - Eva Heyman se apleacă cu rapiditate și scoate de sub pătura patului din infirmerie micul ei aparat de fotografiat și fixându-l asupra ofițerului nazist, declanșează butonul, făcându-i o fotografie în mijlocul infirmeriei. Dr. Mengele, turbat de mânie, se repede spre ea să-i smulgă
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
culoare și, neatent, tu ai uitat că inima-ți scăpase, pitindu-se-ntre două frunze ruginițe, îndrăgostite. Acum, cănd iarnă a venit, mergând la pas prin parc, cănd frunză s-a topit, inima-ți singură-am aflat. Ușor, m-am aplecat, am ridicat-o... Era-nghețată, tristă, speriată și m-a rugat milă să-mi fie, să-i dau un loc călduț..., cuminte fi-va și credincioasa mie. Acum am două, te simt, încă, aici, chiar dacă ai plecat. Tăcerea gândului o
TĂCEREA GÂNDULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343293_a_344622]
-
limite, pe care încearcă și reușește să le depășească. Angela Burtea are, în schimb și o altă menire, pe lângă cea de a scrie: misiunea de a fi dascăl. Cu certitudine, dascălul este un misionar, iar dacă acest dascăl se va apleca și asupra scrisului, atunci o va face cu toată ființa sa, relația cu literele și cuvântul păstrându-se în lumina vocației sale. DE VORBĂ CU INIMA este o carte din care fiecare are câte ceva de învățat, urmând ca cititorul să
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 26 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343363_a_344692]
-
o lecție de civism, apreciind în mod deosebit răbdarea, curajul, patriotismul, obiectivitatea cu care autorul a dat la iveală avatarul poporului român. Costea Dragne, scriitor ajuns la respectabila vârstă de 92 de ani, dezamăgit de problemele vieții contemporane, s-a aplecat cu duioșie și înțelegere spre lumea nevinovată a copilăriei, reușind să lanseze acum cel de-al doilea volum al Domniei Sale : „Poeziile bunicului” care oferă o imagine originală asupra felului în care copilul receptează natura și își manifestă iubirea față de ființele
CONFLUENŢA ARTELOR LA CENACLUL LITERAR „AMURG SENTIMENTAL”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343366_a_344695]
-
Durpaneux, ai lui Decebal. Pământul acesta este sfânt, pentru că el a fost bătut centimetru cu centimetri de miile de daci care au trăit pe aceste locuri, și care s-au luptat eroic cu romanii ca să-și apere cetățile. M-am aplecat și am sărutat țărâna drumului. La Sarmisegetuza am urcat cu mașina, drumul fiind lung, și am făcut aceiași experiență, m-am descălțat și cu pantofii în mână am pășit sărutând cu tălpile goale iarba și pământul pe care au călcat
STEFAN DUMITRESCU ORICE SEMN ESTE O INSULĂ CRONICĂ LITERARĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343398_a_344727]
-
se va întampla. Asa este și cu iubirea, dragă prietene! Mai caută, și vei vedea c-o vei găsi! Abătut mai merge câțiva zeci de metri și dintr-o dată zărește câteva urme în noroi, mai mici decât ale lui. Se apleacă și le mângâie.) Idris rămâne amuțit și cu fruntea încrețită spune: Ai știut că așa va fi? (I se adresează pădurii.) Unde este?...Este vie?.. Va fi a mea comoară... Pădurea: Îți voi destăinui a mea poveste...(Pauză) Să nu
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Idris rămâne amuțit și cu fruntea încrețită spune: Ai știut că așa va fi? (I se adresează pădurii.) Unde este?...Este vie?.. Va fi a mea comoară... Pădurea: Îți voi destăinui a mea poveste...(Pauză) Să nu mă judeci. (își apleacă ușor crengile către el și într-o șoaptă îi spune) Ascultă-mă cu atenție! Mă vei auzi acum iar altă dată îmi vei rosti a ta poveste!... (Idris fluieră și se plimbă pe scenă, marcând căutarea lui pe baza pașilor
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Acasă > Versuri > Iubire > RIDICA-TE, FEMEIE. Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ridica-te, Femeie Să nu te-apleci chiar de te doare, Si toti din soarta au vrut să-ți ieie, De te-au zdrobit din întâmplare Nu plânge,Ridică-te de jos, Femeie! Tu râuri ai facut din lacrimile tale Și ai vegheat că Domnul fiilor să
RIDICA-TE, FEMEIE. de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343425_a_344754]
-
doar un cuvant: Trăiește, și-adună un buchet de orhidee, Să-l pui lângă icoana să fie legământ Să nu-ți mai lași ochii în jos,Ridică-ți-i,Femeie! Să-ți cuibărești curaju-n suflet,ca să steie, Si nu te aplecă în veci. Ridica-te Acum,Femeie!... florentina crăciun Referință Bibliografica: Ridica-te, Femeie. Florentina Crăciun : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1668, Anul V, 26 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florentina Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RIDICA-TE, FEMEIE. de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343425_a_344754]
-
opreau câte o clipă pe toate persoanele aflate la alte mese și, îndeosebi, pe barman și ospătari. Se pare că au fost ceva plângeri și, evident, indicații voalate de tărăgănare ori de încetare a cercetărilor... - Formidabil! a exclamat comisarul Grosu aplecându-se peste masă, parcă în dorința de a sorbi mai bine cuvintele. Cu ce dracului se ocupă ăștia de au pile sus de tot, domnule... - Cu multe! Inclusiv cu traficul de persoane..., în cele mai variate forme. În speță, femei
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]