5,949 matches
-
se centrează pe o anumită regiune geografică pe care o analizează utilizând multe din instrumentele teoretice ale sociologiei, politologiei, economiei, etc. Această distincție, dezbătută pentru prima dată în cadrul conferinței din 1973 a Asociației Americane de Științe Politice,14 este foarte aprinsă și în zilele noastre ceea ce face mulți cercetători fie să respingă studiile regionale fie să se concentreze asupra unei singure regiuni din perspectiva unei anumite ramuri din științele sociale. Analiza relației dintre Uniunea Europeană și Rusia solicită atât cunoștințe asupra studiilor
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
Țin studiile asupra energiei mai mult de politică națională sau intra pe terenul relațiilor internaționale? Ce perspective teoretice pot fi aplicate acestui domeniu pentru a încadra teoretic diferitele studii în energie? Științificitatea unui domeniu de studiu este subiect de dezbateri aprinse. Însăși știință politică a suferit asemenea critici la începuturile sale. Atât timp cât cercetarea este condusă urmând standarde riguroase de cercetare rezultatele, chiar și în condițiile unor reguli de cercetare în continuă dezbatere, pot fi validate și folosite de actorii politici interesați
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
tensiunile între statele limitrofe oceanului Arctic au fost făcute publice, după ce un submarin rusesc a postat un steag național la Polul Nord pe fundul oceanic.51 În condițiile în care statele din regiune nu au demarcat clar teritoriile, disputele sunt inca aprinse și orice gest chiar și simbolic poate duce la o escaladare a tensiunii diplomatice.52 Deja există probleme teritoriale, Rusia dorind extinderea ariei sale de control dincolo de demarcațiile stabilite de dreptul maritim. Figură 2.2 Revendicările teritoriale rusești în zona
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
fi lăsat în apă. În unele locuri era așezat într-o mică cutie de scîndură în formă de coșciug. Scaloianul nu putea atinge mai mult de 50 cm. El era lăsat să plutească pe apă, împodobit cu flori și lumînări aprinse, ceea ce dădea ritualului un caracter pitoresc deosebit. De-a lungul drumului străbătut de convoiul cu Scaloianul, copiii erau stropiți cu apă. În locurile unde nu exista rîu sau lac, Scaloianul era dus la o fîntînă, udat cu apă și îngropat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
printre săteni. Uneori o face firesc, sub semnul lui „eșiți, eșiți”, din colindul de mai sus; sau apare direct din cer, în seara lui Crăciun și se așază, neinvitat, la masa gospodarului, orînduită sărbătorește sub paretarul de icoane, cu făclii aprinse și așteptînd colindătorii. De fiecare dată, poartă costumul cu podoabe cosmice, așa cum i l-a confecționat imaginar mioara năzdrăvană. Și gospodarul, spuneam cu un anume prilej, are bucurie să petreacă la masa Domnului din ceruri, întinsă sub poala copacului mirific
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Dunărea nu poate da lămuririle cerute, deși feciorul a fost descris “în amănunte”. O sfătuiește, însă, pe bătrînă să adreseze întrebarea și lunii, sora mai mare, pentru că stăpînește cu luminile toate întinderile. Urmează același rulaj de portrete, în cunoscuta retorică aprinsă; și de data aceasta, fără rezultatul dorit. Intră ceața în rol, la cea de a treia solicitare, ea fiind sora “mai mare” și mai atotștiutoare. În fapt, se strecoară aici un vag element funerar. Într-adevăr, voinicul zăcea de moarte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trei. CAPITOLUL IV MIT ȘI LITERATURĂ A. A doua tinerețe a Mioriței Două au fost motivele care l-au făcut pe Vasile Alecsandri să se lase atras de poezia folclorică. Fiind invocate, prea adesea, în decursul timpurilor, într-o retorică aprinsă și în conformitate cu „originalul”, se cuvine a fi reluate pe înțelesul tuturor și cu nota necesară de surdinizare. Intra în rol istoria mare a fiecărei națiuni europene în parte, cultura savantă își revizuia, în vederea unui parcurs în perspectivă, resursele interne, așa că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Motorul „Zambilicăi” fornăia vesel, intuia probabil că avea să facă cu noi un drum lung, în căutarea acelei împărății a apelor cu nuferi, pentru a nădi la râvnitul pește, nu atât pentru a-l sacrifica pe altarul grătarului cu cărbuni aprinși, ci pentru farmecul de a-l simți în vargă atunci când îl aduci la mal. Mă veți întreba cine-i „Zambilica” și vă voi răspunde că dumneaei nu este alta decât „Dacia”, mașina noastră, cu care, de-a lungul mai multor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ea era aceea care ne ducea la asfalt. Din toate necazurile ne scotea și ieșea întotdeauna învingătoare. Ba o dată, tot ea a lovit din greșeală, noaptea, un iepure, pe care a trebuit să-l sacrificăm, iar friptura făcută la focul aprins adhoc a fost minunată. Ce să-i faci, am zis și noi cu părere de rău că așa-i viața, soarta l-a adus în calea Zambilicăi și astfel a căzut jertfă stomacurilor noastre pofticioase. Plecam pentru prima dată în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gazul de la carbid). Imediat vântul mi-a stins-o și pe cealaltă. Și era un întuneric dens, să-l tai cu cuțitul, căci luna nu a apărut deloc cât am stat noi pe insulă. Nici aceasta nu s-a lăsat aprinsă. Rămăsesem pe întuneric. Să fi fost ora 4 spre dimineață, când am avut o trăsătură de crap la una din lansete. Mai mult am intuit-o că de văzut... Am înțepat și am simțit greu în vargă. Mi-am zis
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trăia acest prieten al meu, profesor de acordeon la o școală populară de artă, a lăsat o soție frumoasă și cuminte și un băiețel, care tocmai atunci avea nevoie mai mult de tată, și a plecat după un alt dor, aprins, după cum spunea el. A aruncat la spate aceste valori și traiul tihnit și s-a dus așa cum îl chema destinul. Probabil că a căutat ceva care nu găsea acolo, în căldura sânului familial. S-a mutat într-o altă inimă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unde se zbate peștele răpitor în căutarea pradei, unde zgomotele cotidiene sunt excluse și unde dacă dilați puțin nările, parcă-parcă îți vine o miroznă de fân abia cosit și de ciuperci care așteaptă să fie culese și părpălite pe cărbunii aprinși ai focului de tabără; într-un loc unde urechea prinde un mic zvon de oftaturi ale naturii, parcă prea obosită și plină de nerăbdare în așteptarea timpului viitor, în renașterea sa continuă. Da, ați ghicit, mă aflam în deltă, în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se pornea lapovița păcătoasă care pătrundea în oase mai tare decât viscolul miezului de iarnă. Miros greu de fum venea de nu se știe unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără vorbă țiganca înăuntru și-i făcu semn să tragă după ea și pe ceilalți doi copii. Se repezi înapoi în odaie și aduse o candelă aprinsă, o puse pe treptele pivniței, lăsă ușurel chepengul pe care așternu un preș. Din curte răzbăteau zgomotele luptei, țipete și gemete. Asediatorii aruncaseră lațul unui odgon de stâlpul porții; când apoi câțiva au sărit peste poartă și au deschis-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu putere. ,,În bisericile noastre nu vom trage clopotele și nu vom cânta cu glas tare rugăciunile noastre. Vom face să nu se audă la înmormântări plânsul și bocetul nostru și nu ne vom conduce spre groapă morții cu lumânări aprinse...” Asta îi lăsase taica moștenire, ca să calce pe pământul Valahiei cu dragoste și cu respect, pentru că în țara din care venise taica, țara obârșiei neamului lui, nu pot să se înalțe biserici și nici să bată clopotele. Un ciocănit scurt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu aur peste un grund roșu. Desenul, în mare, era stângaci. Pe un fond alb auriu, un foișor pictat copilărește cu linii negre, fără nici un fel de perspectivă, și în partea de sus Iisus cu cele cinci fecioare cu candele aprinse, doar cinci capete de femei și cinci luminițe, trupurile contopindu-se în desen. Jos spre ușa foișorului, cinci trupuri de femei privite din spate erau surprinse în plină mișcare. Aveau gesturi grațioase, una bătea în ușă, una alerga, alta implora
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din ulceaua asudată și i-o duse lângă foc. Stăteau în fața cărbunilor aprinși care acum păleau sub cenușă. — Da’ ce-ți veni cu povestea asta? întrebă jupâneasa Stanca. — ... — Chiar așa. Mai bine le mai povesteai o dată despre arnăutul lui Matei Vodă, gândi cu glas tare Marica. — Am vrut doar să înalț slavă lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îngrijește-te de oaia pierdută. Dăruiește mi și mie un ceas din timpul sfinției tale. Păreau de aceeași vârstă, deși Theodosie era cu zece ani mai mare. Patima cu care mitropolitul se dăruia chemării sale îl făcea să înțeleagă firea aprinsă a domnitorului. Prieteni de nu se știe când, încă de pe vremea în care Șerban se ascundea la mânăstirea Hangu. Când a răsărit prima oară steaua lui Șerban, în vremea lui Antonie Vodă din Popești, Theodosie a fost adus mitropolit la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frumoasă te-ai mai făcut. Are dreptate vodă să se uite așa. Ai grijă cu Zamfira, că-i rea și blestemă. — E nebună, săraca. Nu-i, se face doar. Manda deschise nesimțit ușa și dispăru. Marica apropie sfeșnicul cu lumânarea aprinsă ca să-i lumineze mai bine chipul și se examină atent în oglindă. Era frumoasă? Nu și da seama, dar avea carnea tare pe ea și pielea albă și rumenă. Zâmbi și gropițele înțepară amândoi obrajii. Era puțin emoționată. Se îndreptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să țin obiceiurile. Veghează doar tu, Ștefane. Arhimandritul ieși în ușile împărătești și ceru binecuvântarea mitropolitului ca să înceapă denia. Doi diaconi în haine negre, cusute la margine cu fir de argint, se îndreptară spre scaunul episcopal cu sfeșnicele cu lumânările aprinse. Aproape că-l ridicară de subsuori pe mitropolit care, luând în fiecare mână câte un sfeșnic, binecuvântă. Atunci se produse minunea. Din stranele din stânga au început să se înalțe cântările intonate de glasuri bărbătești grave. O voce puternică anunța un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu lumânările aprinse, se înghionteau din când în când și râdeau chicotit una la alta, imitând-o pe Ancuța, cea proaspăt pețită. Glasurile bărbătești cântau susținut și, cu toată tonalitatea minoră, Prohodul așa interpretat părea un fel de imn de glorie absolută. „Primăvară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trece, să nu vadă copiii. Rămâi tu, Ștefane, aci până vine doctorul, eu mă duc să pun toate la cale cu Proroceanu. Hai, Constantine. În odaie se făcuse cald, foarte cald. Ștefan se descheie la caftan și luând o lumânare aprinsă se apropie de patul domnului care, întins pe spate, dormea. — Doamne ferește, se sperie tânărul. Pe perna albă fața lui Constantin Brâncoveanu era roșie, roșie vineție, și atât de umflată încât firele bărbii și ale mustății se ridicaseră vâlvoi ca o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de spaimă omenească pe care nu reușește să și-o învingă. L-am văzut atunci mergând măreț ca un împărat spre Odrii, ziua stând falnic în caleașca trasă de patru armăsari arăbești, dar noaptea în cort, cu lumânări și candele aprinse, bătând mătănii în fața icoanelor. Păzit de Kuciuk Selin și de doftorii lui, cine tremura ca un copil căruia i se năzare în somn Marțolea? Veneau din toate părțile iscoade plătite care-i înfățișau starea drumurilor, obiceiurile locurilor pe unde treceam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Sfetagora la mânăstire, după icoanele ivirilor. Acum nu mai sunt georgieni la mânăstire, a rămas doar numele. Aproape toți monahii sunt greci... Dar cărțile și odoarele ivirilor s au păstrat toate... Ei o zugrăveau cam tot așa, în tonuri aprinse, dar icoanele ca asta aveau alt scop, erau icoane pentru popii de mir, pe o parte Nașterea iar pe cealaltă Botezul. Era făcută ca să se meargă prin sat din casă în casă. Spătarul îl întrebă pe mitropolit din ochi cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din piatră de Albești pe care au înălțat-o beizadea Con-standin. S-a oprit doamna Stanca, era singură pe jos, fără caretă, am crezut că s-a lăsat în genunchi în fața crucii, dar de unde, lăsase doar o luminiță, o candelă aprinsă. O adusese așa, în mâini, de la Mitropolie. A dat să facă doi, trei pași și s-a întors înapoi să mai citească o dată înscrisul de pe cruce: „Această cruce este ridicată în slava Domnului Hristos de Constandin Brâncoveanu Basarab, feciorul luminatului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]