KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...147 148 149 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

așeze în prima bancă, să-și ridice șoseta care-i alunecase dar fetița n-o mai luă în seamă. Grupați din mers doi câte doi, pășiră pragul clasei. Pe bănci îi aștepta abecedarul și o floare. Se așeză care cum apucă, cu ochii țintă la cartea frumos colorată. Fetițele se înghesuiră în primele bănci, băieții se adunară stol în spatele clasei. Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se adunară stol în spatele clasei. Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana către prima bancă dar ea se încăpățâna să se întoarcă în grupul băieților. O apucă de mână și-o așeză în banca a doua de la geam, în clipa în care învățătoarea ceru cu glas ridicat să se facă liniște. Se potoliră, pe rând și privirile tuturor se înfipseră în femeia de la catedră. Înaltă, voluminoasă, învățătoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dulce al coroniței obținute în primul an. Fusese prima recunoaștere a muncii și inteligenței sale. Își scăldase, pe timpul verii, satisfacția în marea învolburată, își prăjise gărgăunii de vedetă pe plajă, la soare și se întorsese la școală gata să se apuce de treabă. Dar acest an nou avea să debuteze cu un mare eveniment. La nici două săptămâni de la începerea școlii, într-o dimineață de toamnă, clasele a II-a au fost îmbarcate în autocare și au luat drumul Mărășeștiului. În vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o învățase să meargă singură pe frânghia de rufe din mijlocul curții, deși nu avea nici doi ani, sub ochii îngroziți ai unei trecătoare care era însărcinată și pe care o apucară durerile nașterii, dând la iveală, chiar acolo, în mijlocul străzii, din cauza emoțiilor, un copil fără cap, era în top. Adâncită în lecții și "istorioare interesante" o prinse iarna, una care avea să nu mai fie ca toate celelalte. Moșul nu găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-i aline durerea. Băieții nu meritau ca ea să-și strice ochii frumoși cu lacrimi atât de fierbinți, o așteptau multe alte dezamăgiri în viață. De ce să dea totul, acum, pentru acest coleg lipsit de maniere, alături de care nici măcar nu apucase să înceapă o adevărată prietenie. Luana hohotea și se considera specialista planetei în gafe. Refuză să mai mănânce, să mai iasă cu bicicleta, se ascunse în spatele cărților de școală, încercând să-și adune gândurile ce se încăpățânau să fugă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
teamă? Nu era pregătită pentru asta, nu știa la ce să se aștepte. Închisă în camera ei, așa cum promisese, căută răspunsurile la întrebări în cărți. Citi câteva pagini și apoi le aruncă mâniată fiindcă nici măcar nu știa ce caută. Se apucă de scris o poveste de iubire ce urma să se termine în modul cel mai tragic cu putință. Ea avea să moară, el să se sinucidă, în vreme ce jumătate din populația globului cădea decimată într-un război devastator. În acest fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
sus pe deal sau în zăvoi, mândră și cu ochi ca marea, ad-o înapoi!" Băiatul rămase cu gura căscată, nu se știe dacă din pricina faptului că, pe neașteptate, îl lovise dragostea pentru muzica lui Constantinescu ori din cauză că fata-l uimise apucându-se de cântat, din toată inima, în plină stradă -, în timp ce Luana, râzând, plecă să-și reia locul în rând. Obișnuia să șocheze cu vocea ei caldă, suavă, cu acordurile sensibile pornite din inimă. La serbarea de iarnă ridică sala în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
era de așteptat, băiatul a intrat și fata a picat. Văzând disperarea în care se cufundase Sanda și stresată de tânguielile continue ale acesteia că eșecul ei o făcuse să nu mai poată ieși din casă de rușine, Luana se apucă serios de învățat. Dădu un alt examen în toamnă și intră la Facultatea de textile. Fericire fără margini pentru Sanda și pregătiri febrile în toată casa. Fetei i se reînnoi garderoba, fu cumpărat un geamantan cât toate zilele, în timp ce Bica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mătușii Vanda, așa cum visase în copilărie. Într-una din aceste zile auzi poarta scârțâind și ridicând privirea dădu cu ochii de Renar. Băiatul se îndreptase spre ușa lui Dan însă, zărind-o, nu mai știu în ce direcție s-o apuce. Fata lăsă cartea deoparte. Bună! Ce mai faci? Băiatul se fâstâci, încercă să vorbească dar nu reuși decât să articuleze cuvinte fără înțeles. Apoi, văzând că fata își ia cartea și dă să se ridice, se repezi spre ea. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îl tot atinse, ba pe ici, ba pe colo, spre exasperarea doamnei Escu. Când Ștefan urcă în cameră și se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
tu te îndoiești și mă doare, așa cum te doare pe tine faptul că te las prea mult singură, numai că tu ai foarte puține momente când te gândești și la mine. Crezi că-mi este ușor să dorm pe unde apuc, să conduc zile întregi, vară și iarnă, veșnic stresat de gândul că ceea ce fac ne va aduce un trai mai bun sau, dimpotrivă, nenorocirea? Ai uitat să mă întrebi dacă mi-e foame, să mă poftești la masă sau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
coborî împovărată scările și o dată ajunsă în stradă izbucni în plâns. Lacrimi amare, puhoaie devastatoare gata să inunde pământul, arzându-i obrajii, pustiindu-i sufletul, perdea opacă și dureroasă prin care nu reușea să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi de august. În momentul în care căsătoria a fost declarată desfăcută, Ștefan a luat-o de mână și-au ieșit împreună afară. Sanda i-a ajuns din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
încântați de spectaculosul lor gest. A doua zi, muncitorii rămaseră cu gurile căscate găsind munca lor distrusă. Nu le veni să creadă că oameni cu carte, pe care-i cunoștea toată suflarea târgului, fuseseră în stare să facă așa ceva. Se apucară iarăși de treabă, întrebându-se ce vor mai găsi a doua zi din strădania lor. Seara, unchii repetară episodul, de data aceasta piperat cu amenințări febrile că vor da foc locuinței celor două. Sanda și Luana, nu departe de gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă apăreau într-o ceață deasă. Sanda izbucni într-un plâns cu suspine. Luana nu știu încotro s-o apuce. Bica striga, de mama focului, să se renunțe la toate planurile, să fie lăsată să trăiască în pace puținele zile pe care le mai avea. Scoasă din răbdări, fata amenință că va angaja țigani, încredințată că aceștia vor ști cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
casă, uluit, Ștefan rămase cu receptorul în mână, incapabil să depășească momentul. Luana nu putea face asta. Nu-i putea închide, încă o dată, drumul către ea. Când Radu i-a spus că face burtă și că e cazul să se apuce de gimnastică, doamna Noia s-a simțit jignită. S-a apucat de exerciții, asudând din greu la fiecare mișcare. După o lună, se simți rău. Medicul de familie o trimise la ginecolog. Urcată, din nou, pe masa înfricoșătoare, Luana crezu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
momentul. Luana nu putea face asta. Nu-i putea închide, încă o dată, drumul către ea. Când Radu i-a spus că face burtă și că e cazul să se apuce de gimnastică, doamna Noia s-a simțit jignită. S-a apucat de exerciții, asudând din greu la fiecare mișcare. După o lună, se simți rău. Medicul de familie o trimise la ginecolog. Urcată, din nou, pe masa înfricoșătoare, Luana crezu că moare de frică. Controlul i se păru interminabil. Întrebată dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pe adulterul ei soț, urma, de-acum încolo, din spatele gratiilor, să se gândească și să regrete tot răul pe care i-l făcuse. Porni spre casă cu inima ușoară dar la prima încrucișare de drumuri nu știu încotro s-o apuce. Nu-și mai amintea calea pe care mersese de dimineață. Dezorientată, se întrebă unde era căminul ei: la capătul primului drum, unde Ștefan o aștepta cu o neîntinată dragoste, în ciuda faptului că ea-și bătuse joc de tot binele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
celuilalt, unde Radu, copil neînțărcat și fără minte, îi oferise copia fidelă a greșelii ei de altă dată? Ceva nu se lega în mintea ei și privea în lungul celor două străzi, încercând să-și amintească direcția pe care o apuca de fiecare dată. Când, în sfârșit, se dumiri și făcu primul pas, deschise ochii. CAPITOLUL VI Minunea mea, te-ai întors! Ceasul arăta ora șapte. Sări din pat și constată că dormise îmbrăcată. Își schimbă hainele, se spălă, își aranjă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
apropie de fereastră s-o urmărească cu privirea. Întinse mâna și-o lipi de sticla transparentă, să atingă umbra copacilor goi, dezgoliți de frunze, imagine în oglindă a sufletului ei pustiit. Se întrebă ce va face. Pe ce drum va apuca și care era calea cea mai bună de urmat. În ciuda prezenței permanente a Sandei, a prieteniei devotate a Iulianei Darie, se simțea singură, dezorientată și părăsită. Se gândea tot timpul la Ștefan, bărbatul unic prin iubirea ce i-o purta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Bariu o însoți prin fiecare birou și o prezentă angajaților. Constată, plină de uimire, că mare parte dintre ei aveau funcții de directori. Director compartiment resurse umane, director de comunicare, director de contracte, director de vânzări, director de creație... O apucă amețeala de o așa aglomerație de directori. Pe unii dintre ei îi găsi, după cum era de așteptat, în spatele birourilor mari, cufundați în scaune înalte, îmbrăcați la costum și cravată. Pe alții, însă, îi surprinse aplecați asupra planșetelor de lucru, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ca toți oamenii dar dacă aceștia încercau sentimente de invidie, aveau aspirații mai mult sau mai puțin meschine, trăiau simpatii ori antipatii, atunci știau, foarte bine, să ascundă asta. Pusă în inferioritate de ușurința în exprimare și cunoștințele celorlalți, se apucă de citit. Cumpără toată presa axată pe promovare, afaceri, capital, investiții și, în general, orice credea că-i poate fi de folos. Citi despre oameni de afaceri importanți ori la început de drum, tineri studenți dornici de afirmare, femei emancipate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
care abia acum începea s-o cunoască, cu vocea caldă și duioasă, dădea glas minunilor din poveste. Când ochișorii plini de candoare se închideau, pentru a visa întâmplări cu Feți-Frumoși și zâne, Luana se retrăgea în camera ei și se apuca de citit. Își făcu un program strict de studiu pe care nimeni nu îndrăzni să i-l tulbure. La sfârșitul lui februarie, într-o dimineață albită de atâta zăpadă încât se îndoia că va mai veni, vreodată, primăvara, sună telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
studiu pe care nimeni nu îndrăzni să i-l tulbure. La sfârșitul lui februarie, într-o dimineață albită de atâta zăpadă încât se îndoia că va mai veni, vreodată, primăvara, sună telefonul și Luana auzi în receptor mai înainte să apuce să scoată un cuvânt: Good morning! I'm Nik Lost. Is Mr. Bariu there? Se blocă. Deși înțelesese ce i se vorbise, nu se așteptase la așa ceva. Ezită preț de câteva secunde și bărbatul strigă în telefon: Hello! Do you

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Hello! Do you hear me? Răspunse, în engleză, că domnul director general e la o întâlnire de afaceri. Furată de emoția momentului și graba celuilalt de-a se vedea cu Bariu, fixă o întrevedere între cei doi, fără a mai apuca să-și întrebe șeful. Întreaga dimineață se foi și nu-și găsi liniștea la gândul că-și permisese să facă acest lucru fără aprobare. Consultase agenda de lucru și fixase întâlnirea la una din orele pe care le păstra pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
spuse, căutându-i privirea: Luana, trebuie să recunosc că ești pentru mine mai mult decât o secretară. Probabil că ai în tine o mică vrăjitoare pentru că, de nenumărate ori, îmi citești gândurile. Știi ce vreau de la tine mai înainte să apuc să deschid gura. Ești o femeie inteligentă, cu reale valențe. Mi-e teamă să spun că, într-un timp foarte scurt, ai depășit faza de fetiță neștiutoare pentru ca, nu cumva, acest fapt să se spulbere precum visul unei nopți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]