5,033 matches
-
scârbă, scuturând-o. țintuit în ușă de urechi, capul porcului, cu ochi uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe laviță, c-o pereche de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
căzute în bernă, scuturându-se marțial la fiecare pas. Nărăviți la pomeni, săracii purtători de prapori arborau un aer profesional. în biserică fiecare găsi ceva de făcut. Cu fața brăzdată de riduri, un omuleț stingea din când în când lumânările arse. Când, cu glas înalt, preotul cântă „Veșnica pomenire”, toți dădură năvală să salte masa plină de colaci, colive, lumânări legate în prosoape și o cracă uscată de pom cu mere și cu nuci. Cine n-ajungea, punea mâna pe mâna
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
reînnoi. Locul acesta pe care l-am întrezărit o secundă îmi era cunoscut de o veșnicie, de pe vremea de dinainte de a mă naște, când posibilitățile erau infinite și această stare lichefiată, intermediară, a lumii de lapte și vată de zahăr ars, singura în care materia se descompune și se înmoaie ca să o poți remodela, era însăși natura mea. Tu, care ai trăit ca și mine, surd și orb, crezând că lumea se reduce la coridorul mai larg sau mai strâmt în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și infinita frișcă ale tortului, abia reușesc să-mi croiesc drum până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul în acadele de decorat tortul. Lumea e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. Iată, un urât își scoate capul prin zâmbetul meu care învelește strada ca o glazură de ciocolată. Stai acolo, spun eu și îi îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul își scoate capul din nou
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bursă de un an. Gălățanu a fost primul om din lume pe care l-am văzut râzând. Râdea ! râsul lui venea dintr-o parte a lumii care îmi fusese până atunci complet necunoscută. Nu era râsul din vată de zahăr ars al poeților nebuni, nici râsul-plânsul căzut înspre sine al existențialiștilor de cartier care se înecau în vodcă în cele două-trei cârciumi ale boemei Galațiului. Era un râs care ieșea sincer în afară, însă nu ca o dejecție, ci cântărit mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
șterge cu o gumă specială, se mânjește la contactul cu apa, se ia pe buricele degetelor când întorci pagina, chiar și o foaie de lux păstrează amprenta, mai ales dacă e lucioasă. Toate astea pot fi simple semne ale timpului ars numit viața noastră. Am fost tineri, am înfulecat (sau nu) la festinul ce ni s-a oferit ori l-am câștigat pe cinstite. Dacă zăbovești pe malul râului, vezi trecând nu numai cadavrul dușmanului, cum spune înțelepciunea unui popor străvechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
arborilor și a spațiului verde din curtea grădiniței. Cu prilejul plimbărilor și drumețiilor le-am atras atenția preșcolarilor asupra unor aspecte de distrugere a mediului: copaci tăiați, cu tulpina scrijelită, resturi menajere și sticle de plastic aruncate la întâmplare, iarba arsă. Pentru a nu proceda astfel și pentru a le întări comportamentele pozitive, de fiecare dată când am mers cu preșcolarii la picnic și-au strâns toate resturile, pe care le-au pus în saci menajeri și le-au depozitat în
Coronița prieteniei by Ed. Nemţanu Anişoara, Grup Şcolar Cristeşti, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93021]
-
băiat? Am ridicat din umeri, arătând că n-am nici un răspuns. Nu vedeam nici un apropo În asta. Nici Obiectul. Se uita la mine cu pleoapele lăsate. Ochii ei În lumina zilei, străbătută de curenții calzi care se ridicau din iarba arsă, erau foarte verzi, chiar dacă erau doar niște fante, niște semilune. Capul Îi era aplecat Înainte, sprijinit de brațul balansoarului. Se uita În sus la mine. Asta Îi crea o postură de viperă. Fără să-și Îndepărteze privirea, Își potrivi picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înăuntrul ei. A clipit, ochii i s-au Închis, și-a ridicat coapsele și mai sus și am făcut-o din nou. Și apoi iarăși. Bărcile din golf făceau parte din asta, și orchestra de coarde a greierilor din iarba arsă, și gheața care se topea În paharele noastre de limonadă. Leagănul se mișca Înainte și Înapoi, scârțâind pe lanțul său ruginit, și era ca În cântecul acela vechi de copii: Micul Jack Horner stătea Într-un colț și-și mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lodge și am intrat În oraș dinspre nord. Când ai copilărit În Detroit, Înțelegi cum stau lucrurile pe lumea asta. De timpuriu, legi o relație strânsă cu entropia. De cum ne-am ridicat din jgheabul autostrăzii, am văzut casele confiscate, majoritatea arse, și frumusețea desăvârșită a parcelelor goale, Înghețate și cenușii. Blocuri care fuseseră cândva elegante stăteau alături de curți pline cu deșeuri, iar unde fuseseră cândva blănării și cinematografe acum erau centre de recoltare a sângelui și clinici de dezintoxicare și centre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și nenea Nicu Bă răzîndu-se într-o oglinjoară, chiar în mijlocul curții? Și Victorița, hoața de buzunare, care mă iubea ca pe copilul ei, nu avea să-mi aducă din nou rahat moale și verde, pudrat cu zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă, n-avea să mă ia în brațe din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricând și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții... Am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
orice context sociologic. Pentru că sîntem inteligenți și trăim în lumea ideilor pure, trebuie să uităm, firește, înspăimîntătoarea povară morală de care cuvântul e acoperit. Nu ne vom gândi, pare să spună marele prozator, la hecatombele cunoscute, la mirosul de carne arsă, la tot acel apocalips al sălbăticiei birocratizate. Nici vorbă. Spunând fascism, îl vom avea în vedere pe grațiosul poet Gabriele D'Annunzio. Sau pe sublimul filolog clasic, părinte al lui Zarathustra. Doi oameni foarte simpatici. Cât despre tânărul gânditor, nici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cânta. îl găsi la circiumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în față. Băură împreună, vorbiră ore-n șir (ce-și spuseseră nu vom ști niciodată), se apucară de mână, ascultară înlănțuiți vioara arsă a unui țigan bătrân și, adânc în noapte, plecară amândoi. In noaptea aceea Zaraza fu femeia lui, cum avea să rămână încă 314 aproape doi ani de zile, fără vreo trădare și fără măcar un gând la altul. La rândul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o vizuină de șacali și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori. 12. Unde este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela, căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 13. Domnul zice: Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că n-au ascultat glasul Meu, și nu l-au urmat, 14. ci au umblat după aplecările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima de la Domnul! 6. Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea, locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pămînt sărat și fără locuitori. 7. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul! 8. Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aibă cu năpârliții din Ghencea? Zău, ca dinamovist, sunt de părere că-i mai bine „muie Steaua“ decât „trăiască și steliștii la fel ca Aldo Moro“. Descriind perpelelile mele nocturne (când în cameră parcă mirosea a inimă de câine roșu arsă), apare în treacăt și un nume: Fifi. E urmat de-o precizare: pisica. Or, nu-i posibil ca lucrurile să rămână așa. Despre Fifi, draga de Fifi, sunt atâtea de spus! Era maidaneză, n-ar fi avut cum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de bunul mers al acestei importante lucrări. Să mergem...” În stradă Își strânseră mâinile fiecare mulțumit de felul cum se Încheiase tranzacția, moșierul Întrebând: „Ce direcție de mers aveți? Dacă avem același drum...”. „Mulțumim, nu e cazul...” sări Atena ca arsă. „Urmează să luăm o mică gustare după care avem bilete la circ...”. „Foarte bine...” - zise moșierul care nu pricepuse aluzia fetei de-a rămâne singuri. „Noi la fel va trebui să luăm o mică gustare. Cu multă plăcerea, poftiți În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adevărată măreție a tragediei, În care unele clădiri ce aparent păreau bine construite În câteva secunde au dispărut! Numai la statuia lui Rosseti simpt o stare de vomă, de leșin, când Îmi aduc aminte. Ai văzut cu ochii tăi, oameni arși de vii, amestecați cu dărâmăturile, o adevărată tragedie umană. Fiind noapte n’am putut să mă documentez Însă am convingerea mai mult decât sigură, toate clădirile indiferent gradul lor de vechime, au suferit avarii. Prea a fost violentă mișcarea scoarței
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cărțile mele, căutîndu-l. Am trecut pe la Londra, pe la Daniel Defoe, pentru un tur cu ghid al ciumei. L-am auzit pe cel care suna din clopoțel zicînd „Scoateți-vă morții afară” și am simțit În nări mirosul fumului de la trupurile arse. Încă-l mai simt și acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie de o schimbare de scenă, așa că m-am dus În China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cîte un bloc odată și, după ce primeau plicul de la poștă, tot mai multe ferestre erau acoperite de panouri de placaj, la uși opreau camioane de la firme de transporturi și tot mai multe clădiri erau incendiate, ruinele fumegau mocnit și gunoaiele arse pîlpîiau pe terenurile părăsite. Pe clădirile cu ferestre acoperite erau puse tăblițe galbene, pe care scria : PĂSTRAȚI DISTANȚA, PROPRIETATEA PRIMĂRIEI BOSTON, CONTRAVENIENȚII VOR SUFERI RIGORILE LEGII. În partea de vest a pieței lipseau clădiri Întregi, se vedea o porțiune Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu ea. Căsuța albă, cu pereții muruiți proaspăt cu var, cu prispă îngustă de jur împrejur, acoperită cu stuf, stătea aplecată pe-o parte, de parcă s-ar fi mirat de trecătorii de pe drum. Salcâmul bătrân de la poartă, oalele de lut ars, puse cu gura în jos în gărduțul din fața casei, căsuța albă și bătrânii copaci din spatele ei... totul, sub zăpușeala zilei, parcă încremenise păstrându-și umbra neștirbită. Un motan cenușiu, vargat, cu crăpături la ochii galbeni, se chiora la soare. Stătea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întunericul, desluși mai bine conturul lucrurilor din jur. Toate erau așa cum le știa de în urmă cu un an... Laițe pe două laturi, pe măsuță un ștergar lat alb cu flori roșii și frunze verzi, și un opaiț cu mucul ars aproape tot. Pe brâul sobei, de jur împrejur, erau înșirate câteva mere... iar pe peretele dinspre răsărit, în colț... iconița Sf. Gheorghe și un smoc de busuioc, de la ”Ziua Crucii”, pe policioara candelei. E curat, e liniște, e răcoare si
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ea deobicei. ”-Gogu, Gogu... vezi că ai pe plită, în crăticior mâncare, fii atent să nu se ardă! ” ”-Bine, bine, Fata... o să am grijă!” îi răspunse el. Când s-a uitat în tigăița de pe plită, era târziu, pe fundul ei ars, erau trei căndeluțe stinse. ”-Vai, ce-am făcut!.. Ce va zice Vasilica!.. Bine, măcar, că nu s-au ars căndeluțele!”. Si lorgu începu să plângă... Nu-și putea ierta neglijența. S-a trezit din vis murmurând: ”Vai, ce va zice
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în pat. ”-Nuu... nu, Fata, nu!.. se apără el. Lasă, lasă că mă spăl singur!”. ”-Cum vrei tu!” și, dispăru, învăluită într-un nor de lumină. Când s-a trezit era ora opt și un sfert. Sări din pat ca ars. Era de Sfânta Maria... -Trebuie să mă grăbesc, să nu întârzii la Biserică!.. murmură el. Era vineri noaptea înspre sâmbătă, 21 septembrie... Trecuse de înălțarea Sfintei Cruci, soarele ajunsese la Echinocțiul de toamnă. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]