5,098 matches
-
Principelui, această forță armata a populației nu dispăruse din Italia secolului al XV-lea din cauza indolentei și a corupției guvernărilor statelor italiene. În schimb, miliția populară decăzuse ca instituție pentru că trupe de mercenari angajate erau mai eficiente. Nouă tehnologie, incluzând artileria și armele de foc, necesitau expertiză profesională. În plus, datorită creșterii economice a marilor centre urbane ale peninsulei în timpul Renașterii, angajarea de militari era posibilă din punct de vedere financiar, guvernul putând recrută soldați din zonele agricole sărace ale Italiei
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fel. În perioada expansiunii din secolele XV-XIX, Europa și-a exercitat puterea prin intermediul tehnologiei de război superioare celei a emisferei vestice, Africii și Orientului Apropiat și Îndepărtat. În secolele XIV-XV, adăugarea, la armamentele tradiționale, a infanteriei, armelor de foc și artileriei a marcat o schimbare fundamentală în distribuția puterii în favoarea celor care le-au folosit înainte ca adversarii lor să fie capabili să realizeze acest lucru. Seniorii feudali și orașele libere, care continuau să se bazeze pe cavalerie și castele, până
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dezastruos cavaleria feudală, demonstrând că infanteriștii, recrutați din rândul oamenilor obișnuiți, erau superiori unei aristocratice și sofisticate armate călare. Al doilea eveniment este reprezentat de invazia Italiei din 1494, inițiată de Carol al VIII-lea al Franței. Cu ajutorul infanteriei și artileriei, el a zdrobit puterea trufașelor orașe-stat, până atunci aflate în siguranță în spatele zidurilor lor. Aparent irezistibila forță distructivă a noilor tehnici de luptă a lăsat o impresie profundă asupra contemporanilor, reflectată, printre altele, de scrierile lui Machiavelli și ale altor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cercetare și în producția unor cantități limitate de arme perfecționate? Răspunsul corect sau greșit la aceste întrebări cu caracter cantitativ are un efect direct evident asupra puterii naționale. Poate fi decisă soarta unui război printr-o singură armă nouă, ca artileria, cum se credea la sfârșitul secolului al XV-lea, sau cu ajutorul submarinului, cum considerau germanii în primul război mondial, sau al aviației, cum credea aproape toată lumea în perioda interbelică, sau al rachetelor balistice intercontinentale, cum cred mulți astăzi? Răspunsul greșit
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
naturale. Primatul era, dimpotrivă, rezultatul unei anumite configurații de putere - adică al superiorității comparative a Franței ca putere militară față de alte națiuni. Calitatea armatei franceze nu a scăzut, într-adevăr, între 1919 și 1939. Evaluată după numărul și calitatea trupelor, artileriei, aviației și personalului, armata franceză nu decăzuse. În consecință, chiar și un observator atât de subtil al chestiunilor internaționale ca Sir Winston Churchill, comparând forța armată franceză de la sfârșitul anilor ’30 cu cea din 1919, a putut să declare în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
printr-o singură operațiune sau acționarea multiplă accelerată a unei arme și capacitatea de a face aceste lucruri pe distanțe foarte lungi. Ambele procese au debutat în secolul al XIV-lea prin inventarea prafului de pușcă și utilizarea sa de către artilerie. Dar numai la sfârșitul secolului al XIX-lea aceste evoluții au fost accelerate în mod considerabil, iar vremurile noastre au fost martore ale unei accelerări atât de semnificative a acestor tendințe, încât s-a ajuns la o revoluție a tehnologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încât s-a ajuns la o revoluție a tehnologiei de război. Mecanizarea armelor Evoluția extrem de lentă a armelor în primele șase secole ale existenței lor și rapiditatea extraordinară a procesului în cel de-al șaptelea secol sunt ilustrate de istoria artileriei. Tunurile cu care turcii au asediat Constantinopolul în 1453 puteau să tragă cu ghiulele de 362 de kilograme pe o distanță de 60 de metri, trăgând 7 salve pe zi și una pe noapte. În 1650 un tun cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putea să tragă în linie dreaptă la o distanță de 160 de metri, în timp ce 200 de ani mai târziu distanța de tragere a unui tun englezesc cu ghiulele de 4 kilograme era de 2,74 kilometri. După cum scria Cervantes când artileria abia fusese inventată: Binecuvântate veacuri acelea care erau lipsite de înfricoșătoarea furie a acestor drăcești unelte ale artileriei, al căror născocitor socot că-și va fi găsit în fundul iadului răsplata satanicei lui scorneli, prin care a dat prilej oricărui laș
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
târziu distanța de tragere a unui tun englezesc cu ghiulele de 4 kilograme era de 2,74 kilometri. După cum scria Cervantes când artileria abia fusese inventată: Binecuvântate veacuri acelea care erau lipsite de înfricoșătoarea furie a acestor drăcești unelte ale artileriei, al căror născocitor socot că-și va fi găsit în fundul iadului răsplata satanicei lui scorneli, prin care a dat prilej oricărui laș ori mișel să ia viața unui cavaler vrednic, care, fără să știe nici cum, nici de unde, în toiul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
înspăimântat de flăcările scuipate la detunetul blestematei mașinării, și ghiuleaua curmă și pune capăt într-o clipită gândurilor și vieții celui care merita să se bucure de ele ani și ani de zile.10 La sfârșitul secolului al XVIII-lea, artileria era încă privită în majoritatea statelor, cu excepția notabilă a Franței, drept o armă inferioară și oarecum nedemnă de un nobil. Chiar și Frederic cel Mare a întrebat cu dispreț care este valoarea acestei arme și ce talent ar fi necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o armă inferioară și oarecum nedemnă de un nobil. Chiar și Frederic cel Mare a întrebat cu dispreț care este valoarea acestei arme și ce talent ar fi necesar ca să tragi bine. Însă, doar câteva decenii mai târziu, Napoleon afirma: „Artileria este cea care decide un război” și s-a evaluat că în secolul care a urmat acestei replici eficiența artileriei a sporit de zece ori. În armata prusacă a rămas tradițională desconsiderarea celei mai puternice și, pe lângă muschetă, a unicei
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
valoarea acestei arme și ce talent ar fi necesar ca să tragi bine. Însă, doar câteva decenii mai târziu, Napoleon afirma: „Artileria este cea care decide un război” și s-a evaluat că în secolul care a urmat acestei replici eficiența artileriei a sporit de zece ori. În armata prusacă a rămas tradițională desconsiderarea celei mai puternice și, pe lângă muschetă, a unicei reprezentante a mecanizării războiului. În secolul al XVIII-lea acest dispreț nu era complet nejustificat, având în vedere viteza de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
XVI-lea, distanța de tragere a tunului de mână era de aproximativ 90 de metri, iar rata de tragere era, în cel mai bun caz, de un cartuș la două minute. În primul război mondial, raza maximă de tragere a artileriei grele - cu dispozitive de țintire foarte precare și un grad de uzură foarte mare al armei, epuizată după aproximativ 30 de proiectile - nu depășea 122 de kilometri (doar tunurile germane de 45 de centimetri aveau această capacitate). Prin contrast, rachetele
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mult 9.600 de kilometri. Astfel, dacă la începutul secolului distanța maximă în cadrul căreia o națiune putea ataca un obiectiv din teritoriul inamic era de doar câțiva kilometri, aceasta crește în timpul primului război mondial la 122 de kilometri, în cazul artileriei, și la câteva sute de kilometri, în cazul avioanelor echipate ușor și ineficiente; în al doilea război mondial, distanța crește la aproape 2.400 de kilometri; astăzi, ea este aproape nelimitată. Războiul în a doua jumătate a secolului XX a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a puterii de distrugere care a avut loc în acest secol, mai exact după cel de-al doilea război mondial, războiul modern a transformat capacitățile teoretice ale razei totale de acțiune a armelor în realitatea războiului total. Până la momentul inventării artileriei, lăsând la o parte războiul naval, o singură operațiune militară făcută de un singur soldat era, în principiu, capabilă să elimine maximum un dușman. O lovitură de sabie, o aruncare cu sulița, un foc de muschetă aveau ca rezultat, în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Cu această armă, un soldat putea să tragă în cursul unei operațiuni militare sute de cartușe cu efect optim, niciodată atins în condiții de bătălie reală, astfel încât să elimine aproape la fel de mulți inamici câte cartușe fuseseră trase. Îmbunătățirea radicală a artileriei, începând cu aceeași perioadă, și progresele care au urmat în domeniile războiului aerian și chimic au determinat o creștere considerabilă a numărului de inamici care puteau fi eliminați în cursul unei operațiuni militare de către unul sau câțiva soldați. Numărul soldaților
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
securității să fie rezolvată în avantajul său. Cu toate acestea, odată ce s-a căzut de acord în principiu asupra ponderii, ce semnificație avea, în mod concret, respectiva egalitate în privința, să zicem, a efectivelor militare, a pregătirii cadrelor în rezervă, a artileriei grele, a numărului total de avioane etc.? Standardul care urma să fie folosit depindea în mod evident de necesitățile militare ale celor două puteri. Aceste necesități erau definite din punctul de vedere al apărării. Apărare față de cine? Răspunsul dat, implicit
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
necesitau armamente defensive diferite din punctul de vedere calitativ și cantitativ. Astfel, egalitatea din punctul de vedere al armamentului nu putea să însemne egalitate matematică, în sensul că Franța și Germania ar fi trebuit să aibă efective armate, rezerviști antrenați, artilerie și forțe aeriene egale cantitativ și calitativ. Egalitatea putea să însemne doar poziții defensive similare ale fiecărei țări în cazul unui atac extern. Așadar, Conferința internațională pentru dezarmare a fost obligată, în primul rând, să evalueze riscurile unui atac extern
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai mari de creștere a acesteia. Germania a răspuns prin sublinierea superiorității franceze în ceea ce privește numărul de rezerviști și a însemnatelor rezerve de efective și de materii prime asigurate de imperiul colonial francez. Germania cerea un anumit număr de unități de artilerie și avioane, argumentând cu poziționarea sa geografică între națiuni potențial ostile. Franța a negat această nevoie, reamintindu-le celor prezenți la conferință că avea nevoi defensive speciale, ca urmare a lipsei unei frontiere naturale strategice cu Germania, și că fusese
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
francezi în termenii unui număr echivalent de efective ale armatei germane? Era de 50.000, 60.000, 80.000, 100.000 sau poate 120.000? Care era diferența dintre capacitatea industrială a Germaniei și cea a Franței, exprimată în tancuri, artilerie și avioane? În ce măsură era acoperită diferența dintre populația germană și cea franceză, mai puțin numeroasă, de cetățenii din coloniile franceze? Sau, pentru a folosi un exemplu contemporan, câte divizii de infanterie rusă echivalează cu câte rachete teleghidate americane? Sau câte
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decisiv îl reprezintă sistemele inadecvate de apărare convențională ale aliaților noștri. NATO și Pactul de la Varșovia sunt relativ egale ca număr de forțe umane, dar acesta din urmă dispune de un avantaj destul de mare în ceea ce privește tancurile (2,64 la 1), artileria (2,07 la 1), bombardierele staționate la sol (4,83 la 1), avioanele de luptă (5,07 la 1) și interceptoarele (7,14 la 1); căile de aprovizionare sunt mult mai puțin problematice decât în cazul NATO. Dacă un război
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale ororilor războiului, Amintiri în uniformă relatează experiența lui N. ca participant, în calitate de ofițer genist, la războiul din Est. Realitatea crudă a vieții militare, de la simplele aplicații la asaltul decisiv, la baionetă, sau la așteptarea îngrozită sub barajul focului de artilerie se revelează, în chip asemănător cu viziunea din scrierile lui E. M. Remarque, drept absurdă și monstruoasă. Îngrețoșat de „patriotismul trăncănitor” al generalilor și erou al unui război pe care nu l-a dorit, N. arată acuzator spre cei care, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
1944, a fost remarcat ca om de valoare, a fost făcut membru de partid, reangajat, trimis la liceul seral, apoi la politehnică, a devenit inginer, și, în armată cu gradul de colonel avea în pază „coastele” Mării Negre, păzite de o artilerie „de coastă”care i se încredințase. în gradul de colonel a fost mutat în garnizoana Buzău, unde, după puțin timp a decedat, nu știu din ce cauze. Ceilalți băiețică mama Ileana n-a avut decât pe Steluța fată-, s-au
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
branduri și de mitraliere. Ungurii au mai tras după noi, dar am mers înainte prin pădure pentru ca să ne îndeplinim misiunea. Când am ajuns la locul unde știam că au rămas carele cu muniție și armament, am găsit totul distrus de artileria maghiară. Caii, unii au fost uciși legați de copaci, iar alții răniți, și câț iva au rupt dârlogii cu care erau legați și fugiseră. Ne-am dat seama că nu mai putem să ne întoarcem pe același drum. Ne-am
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
între timp, se dezvoltaseră prin valorificarea potențialului Revoluției Industriale. Când Anglia a atacat China în ceea ce s-a numit "războiul opiului", țara europeană era, numeric, mult mai slabă economic și militar decât țara atacată. Dar China nu putea face față artileriei mult mai perfecționate a Angliei.178 A urmat, apoi, invazia niponă în urma căreia o bună parte din China a fost ocupată. Aceasta din urmă a avut, mai ales din punct de vedere psihologic, un efect devastator, întrucât în amontele operației
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]