4,413 matches
-
probabil spre sfârșitul anului 1940. A servit ca translator în administrația engleză, iar după înființarea statului Israel, în armată, ca ofițer de contact responsabil de Locurile Sfinte. Se stinge din viață în urma unui atac de cord. Orientat de la început către avangardă, D. scoate în 1929, la Craiova, împreună cu C. Nisipeanu, revista „Radical”. În același an semnează versuri în „Bilete de papagal” și în „Ramuri”. După instalarea în București, va frecventa cercul Sburătorul, concomitent apropiindu-se de grupul din jurul revistei „unu” (la
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
literară” „Excelsior” (Cluj), „Minerva” (Bistrița) ș.a. Este prezentă în volumul colectiv Cărări spre oameni (1985) și în volumul Flacăra vieții (1987). Primul volum personal de versuri, Manual de târâre, îi apare în 1992. Poezia scrisă de C. descinde din exercițiul avangardei și al suprarealismului, sfidând nu numai forma fixă, cantabilă și melodioasă a versului, ci și coerența limbajului, ordonat fluent în matca exprimării tradiționale. Sensul este dominat de violența metaforelor șocante, ce vor să sugereze înțelesuri prin simpla înșiruire într-un
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
în piatră (1966), Baladă pentru vechiul drum (1968), consacrat mănăstirii Curtea de Argeș și difuzat în ajunul ocupării Cehoslovaciei, la care se adaugă scenariul pentru filmul de animație Fetița cu chibrituri, după Andersen, premiat la festivalurile de la Teheran, Barcelona, Veneția, scenariul de avangardă Carnavalul (1972), realizat împreună cu cineastul Ion Truică, prin care deschide o cale nouă genului - și, mai ales, în calitate de comentator de film - cărțile Comedia burlescă (1967), Eroi, fantome, șoricei (1970). Poet suprarealist, prozator fantezist și tandru ironic, scenarist cu premii internaționale
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
volumul Basoreliefuri), pledând pentru o critică normativă, de orientare a scriitorului și de formare a gustului public. Propunând o înțelegere a literaturii axată pe un așa-zis „bun-simț comun”, acceptă cu rezerve curentele și manifestările moderniste, iar pe cele de avangardă le respinge vehement, negăsindu-le justificare estetică. A comentat inteligent și aplicat scriitori și opere din literatura română și universală, lansându-se rareori în studii de anvergură (cum sunt cele despre Lucian Blaga sau Stendhal). SCRIERI: Carte de dragoste, Brașov
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
de romantici și prototipul „eternului student” din literatura acestei epoci „bântuie” asemenea locuri, din a căror substanță personalitatea lor livrescă împrumută mult, iar dadaismul se naște, în 1916, în Cabaretul Voltaire din Zürich, un loc des frecventat de Tristan Tzara. Avangarda și suprarealismul, apoi existențialismul parizian beneficiază din plin de perimetrul nonconformist al cafenelei, unde se dă citire manifestelor, se angajează dezbateri și polemici, se intră în dialog și se lansează vedete. Fapt relevant pentru lenta maturizare și emancipare a culturii
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
într-o vreme când, atingând o maximă maturitate, canonul dominant la acea dată începuse să își vădească epuizarea, să suscite replici și să solicite alternative, reclamând necesare înnoiri. Cele mai marcante c.l. românești, cele care s-au aflat în avangarda ideilor, au impulsionat dezvoltarea literaturii și i-au accelerat sincronizarea cu marile curente și tendințe europene, dobândind o valoare de revelatori, îi pot astfel developa evoluția cu o maximă pregnanță. Vârstele literaturii române se pot schița în strânsă legătură cu
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
se poate defini, ci numai descrie, fiindcă ea nu e o stare universală, ci un aspect sufletesc particular câtorva indivizi: „Urmează deci să aflăm nu ce este, ci cum este poezia”. Se face apoi un expozeu asupra poeziei românești de avangardă din deceniul al patrulea, unde sunt caracterizate, cu bogate exemplificări, dadaismul, futurismul, suprarealismul. Se insistă asupra caracterului lor antiacademic (și chiar negativist), asupra dorinței de a epata și uneori a efectului involuntar comic. Multe dintre poeziile acestea sunt programatice, fără
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
avându-i profesori pe D.G. Kiriac și pe Alfonso Castaldi. Debutează cu un volum de versuri lipsite de originalitate, Cântările răsăritului (1925), ulterior renegat, în pofida unei prefețe încurajatoare, semnată de Demostene Botez. Între 1926 și 1929 participă la mișcarea de avangardă, contribuind la editarea revistelor de orientare suprarealistă „Prospect” și „XX. Literatură contimporană”. În paralel cu activitatea literară își continuă studiile muzicale la Viena (1928-1930) și la Schola Cantorum din Paris (1930-1932). Revine în țară, unde frecventează un timp cenaclul Sburătorul
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
cărții sale, acest clivaj ar putea să fie denumit generic paradoxul inadecvării. Autorul insistă asupra rupturii existente în spațiul cultural românesc între modernism(e) și modernitate. Pulverizat într-o galaxie de variante adeseori beligerante, modernismul a fost ofensiv, dinamic, reconfortant. Avangarda românească s-a aflat la un moment dat în avangarda modernismului european, reușind să depășească decalajele și desincronizările naționale cronicizate. Dincolo de ele însă, modernitatea (modernizarea) reală - culturală, socială, politică - a rămas epidermică. Românii au fost zgomotos și emfatic moderniști, fără
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
paradoxul inadecvării. Autorul insistă asupra rupturii existente în spațiul cultural românesc între modernism(e) și modernitate. Pulverizat într-o galaxie de variante adeseori beligerante, modernismul a fost ofensiv, dinamic, reconfortant. Avangarda românească s-a aflat la un moment dat în avangarda modernismului european, reușind să depășească decalajele și desincronizările naționale cronicizate. Dincolo de ele însă, modernitatea (modernizarea) reală - culturală, socială, politică - a rămas epidermică. Românii au fost zgomotos și emfatic moderniști, fără să fi devenit cu adevărat moderni. Statul român, structurile românești
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
a urmărit portretizarea cât mai sugestivă și acurată a traumei și suferinței, cu focalizarea asupra sindromului de stres posttraumatic și a fațetelor adiacente (profil neuroendocrinologic, protecție și risc, diagnoză, terapie și prevenție). Pe de altă parte, prin fructificarea amplă a avangardei științifice, s-a realizat un inventar al principalelor etape și/sau evenimente ontogenetice cu potențial traumatic: prenatalitatea, nașterea, copilăria, boala și moartea. Cel de-al treilea capitol, și ultimul, este destinat rezilienței. Se prezintă evoluția acestui concept, aparținând abordării pozitive
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dorința de a le credita legitimitatea, acestora din urmă, pentru că opțiunea noastră să nu semene cu o întâlnire de gradul III este nevoie de un preambul limpezitor, cu lansarea unor explicații mai ample. Breșa cauzată în cunoaștere de științele de avangardă (mecanica relativistă, fizica cuantică, epigenetica, geometria fractală, studiul novator al formelor conștiinței etc.) reclamă imperios schimbarea de paradigmă, căci avalanșa descoperirilor revoluționare 185TRAUMA ȘI SUFERINȚA nu mai pot fi ignorate și „măturate sub covor”, din fidelitate confortabilă și mioapă față de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
uităm că destinul nostru se joacă încă din viața intrauterină, dar și la propria noastră naștere. în construirea capitolului de față vom adopta o lentilă hermeneutică neuzuală, dar modernă, profundă și subtilă ce consonează cu unele descoperiri epocale, înregistrate de către avangarda științifică, în ultimele patru decenii. Astfel, ne dovedim solidari cu noua paradigmă holistă, care se profilează tot mai energic la orizont, dar și angajarea lucidă și responsabilă la propășirea ei. Cheia de lectură a acestui periplu ontogenetic va fructifica și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
strict medicale și de cercetare, desfășurată în unele țări ale lumii, preponderent sub auspiciile „Asociației multidisciplinare pentru studii psihedelice”(MAPS), condusă de dr. R. Doblin a repurtat deja câteva succese notabile, la care au contribuit personalități de prim rang ale avangardei științifice actuale: S. Grof, J. Fadiman, R. Metzner, F. Echenhofer, J. Halpner, W. Richards, T. Roberts, F. Vollenweider ș.a. Referitor la asistența psihologică a muribunzilor, ea beneficiază de o gamă mai extinsă de strategii, indiferent dacă se urmărește doar consilierea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
hrănit în adolescență de noul val al sensibilității simboliste, condiționat la vârsta matură de limbajele moderniste, are doar câteva alegeri: între un imaginar urban sau unul autohton, între un limbaj saturat metaforic sau unul plat denotativ, între o postură de avangardă sau una de ariergardă. Situația lui Mumuleanu e specifică autorilor care "încep" o literatură. Scriitorii care sunt contemporani cu fondarea unei literaturi au încă sentimentul unei apartenențe duble: pentru ei noua cultură literară nu e suficient de bogată încât să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și reflectarea "nudă" a realității, prin suprimarea mecanismelor de stilizare. De fiecare dată când o epocă vrea să se debaraseze de pasivul unei vârste anterioare asistăm astfel la proliferarea unui vocabular al lipsei: romantismul care se desparte de modelele clasice, avangarda care denunță convențiile literare reclamă într-un fel sau altul evocarea sărăciei. Iar în spatele acestor figuri ale penuriei stă ideea unei literaturi "amnezice", situată într-un interval de suspendare a formelor de manifestare a memoriei literare. În reflecția sa clasică
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
progresul omenirii prin forța imaginației. În al doilea rând, prin capacitatea de a transmite mesajul într-o manieră sensibilă către mase, prin mobilizarea unor mijloace estetice care se adresează afectelor, spre deosebire de limbajul raționalizant al oamenilor de știință: "Promovarea artiștilor ca avangardă a Industriei și ascensiunea Noului Creștinism nu sunt două fapte separate. Dezvoltarea religioasă a utopiei științifice nu se poate face pe un alt teren decât acela al sensibilității estetice"75. Rezultatul acestei vaste activități de imaginație colectivă e binecunoscut: a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
producția estetică. Este vorba de Alexandru Odobescu, cel care pe la 1860 se preocupa de problemele folclorului comparat și care la începutul anilor '70 a încercat să propună un concept al frumosului sub umbrela arheologiei. Cursul de Istoria arheologiei, inițiativă de "avangardă" în contextul epistemic al epocii, e menit în esență să legitimeze o estetică bazată pe fapte de viață cotidiană 62. Înainte însă de a plonja în amănuntele acestei reflecții estetice trebuie să punem întrebarea: de ce tocmai arheologia? Adică de ce a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
populației, profesionalizarea se baza pe normarea strictă a sferelor de creație și consum. Cu excepția câtorva momente când specializarea practicilor literare a fost pusă la îndoială (după Primul Război Mondial, în condițiile de reformă profundă a societății românești; în cadrul mișcărilor de avangardă, prin căutarea unor formule de democratizare a publicului și a rețetelor de creație literară), această tendință spre profesionalizare a dictat sensul de evoluție al culturii literare în România și a avut ca rezultat restrângerea participării la literatură, contrazicând direct logica
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Babeuf devine un obiect în panteonul revoluționar, iar desti nul său este integrat catehismului propagat clandestin. Legatul babeuvismului este inseparabil de energia lui Felipe Buonarotti: lecția sa este în egală măsură organizatorică și ideologică. Revoluționarii devin, odată cu noul secol, o avangardă a umanității. Iar societățile secrete sunt mediul instituțional în care se cimentează solidaritățile transnaționale. Contaminate de fascinația ocultismului și îndatorate masoneriei, societățile secrete educă și inspiră. De la carbonari până la mazzinieni, romanticii revoluționari ai veacului al XIX-lea trăiesc în această
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
comunitatea socialistă [...] nu era deja nici pe departe atât de omogenă ca în primii ani postbelici, în cadrul acesteia erau propriii «eretici» și «răzvrătiți» ca același Ceaușescu. în problemele strategice însă, disciplina de partid era respectată și primul cuvânt revenea totdeauna avangardei recunoscute - superputerea socialistă”. La peste un an de la preluarea funcției, Mihail Gorbaciov elaborează o notă intitulată Cu privire la unele probleme ale colaborării cu țările socialiste, pe care o înaintează spre aprobare Biroului Politic al CC al PCUS. Fostul conducător sovietic precizează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în acest sens, subliniază că, “în procesul înnoirii revoluționare a societății, partidul renunță cu hotărâre la practicile administrative și de comandă și amestec în activitatea organelor de stat, promovează forme și metode de activitate proprii, în conformitate cu rolul său politic de avangardă a poporului”; evidențiază, de asemenea, afirmarea unei atmosfere noi în societate, „de examinare liberă a tuturor problemelor, de sinceritate, muncă colectivă și atitudine creatoare față de muncă”. Conducătorul sovietic afirmă că „principala garanție a succesului restructurării constă în strânsa legătură dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deja trei adversari în lagărul socialist, numărând aici și China. Nu ar fi fost plăcut pentru sovietici ca partidul chinez să-și găsească un nou aliat, așa că nu a mai îndrăznit să provoace excesiv România. Atâta timp cât China se afla în avangarda luptei cu URSS, sensul dat de România noțiunii de securitate rămânea mai consistent. Exact așa cum arată declarația enunțată de conferința Comitetului de Sprijin al CC al PCC: “în măsura în care ne opunem lui Hrușciov, România va avea de câștigat”. Fiind informat că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Nagy, „lucru cu care tovarășii unguri au căzut de acord”. Chiar dacă a „răpit” sovieticilor paternitatea ideii privind aducerea lui Nagy în România, Gheorghiu-Dej a recunoscut Moscovei calitatea de „centru al întregii mișcări muncitorești internaționale”, iar pentru proletariatul rus aceea de „avangardă a proletariatului revoluționar internațional”. Dej a combătut teza „greșită” a policentrismului promovată de comuniștii italieni, arătând că „existența mai multor centre poate duce numai la scindarea mișcării muncitorești, la formarea unor grupe de partide comuniste contrapuse unele altora, ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vedea originea problemelor prin care trecea conducerea partidului în faptul că în mișcarea comunistă internațională se cristalizează tot mai evident tendința de dreapta ce se caracterizează prin adoptarea tezei „comunismului național”, care cere limitarea influenței Moscovei. Evident că rolul de avangardă al acestei mișcări revenea Iugoslaviei. Opoziția din interiorul partidului din Ungaria devine agresivă și pentru că primește încurajări permanente din partea presei iugoslave, spunea Gero. Publicațiile Borba, Politika, radioul iugoslav au fost critice în ceea ce privește politica internă a PMU, în special fiind nemulțumite
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]