5,357 matches
-
semăna nici cu coana Marioara, nici cu domnul Aristică, și baba Marghioala se îndoia ea însăși câteodată dacă aducea măcar cu impiegatul. Pe fată o iubeau toți pentru că era deșteaptă. Ea scria femeilor scrisori la neamurile din provincie și pomelnicele bătrânelor pentru vineri seara. Tramvaistul vrusese s-o dea la învățătură mai departe, însă acolo nu-i mai plăcuse fetei. A stat un an la liceu și-a fugit. Nici palmele tatălui, nici lacrimile coanei Marioara n-au hotărît-o să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să fac?" Dar -lam văzut eu. Nu-i era bine de loc! Au mers amândouă până la casa croitorului. Mortul avea sub ochi o pată galbenă, care se întinsese pe tot obrazul. - Cum s-a tras tot sângele din el! șoptise bătrâna. Și-a înnodat șorțul, și-a îndreptat șalele și a strigat la Florica: - E țeapăn, ce mai stai?! Pune să fiarbă apa, trebuie să-l spălăm. Muierea plângea cu sughițuri, căinîndu-se: - Cui m-ai lăsat, Gogule? Cui m-ai lăsat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și-a înnodat șorțul, și-a îndreptat șalele și a strigat la Florica: - E țeapăn, ce mai stai?! Pune să fiarbă apa, trebuie să-l spălăm. Muierea plângea cu sughițuri, căinîndu-se: - Cui m-ai lăsat, Gogule? Cui m-ai lăsat? Bătrâna se supără: - Lasă boceala, că știu eu cui te-a lăsat! Vino-ncoace! I-a închis ochii. Pleoapele reci erau grele și aspre. Tot corpul i se răcise. Florica se zăpăcise de tot. A dat fuga în magazie, să aprindă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apa dinainte și Aglaia striga după ea: 287 - Ce faci, femeie, hai, că-nțepenește bărba-tău de tot, abia te miști..; Florica își aduse aminte că nu i-a pus o luminare la cap lui Gogu. Cară albia și-i spuse bătrânei să caute în dulap, unde avea o feștilă. După aceea îi ajută să coboare mortul din pat. Omul ei, cu care împărțise ani de zile masa și patul, era rece. - Ce-ai? Ce te izmenești? Pune mâna cu nădejde pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Oprică. Golanul de copil nu răspundea. Aștepta câteva clipe să-l audă alergând cu picioarele lui desculțe peste maidan, apoi se așeza și ea la masă. Din vecini, mirosea dulce și amețitor a usturoi. Lângă lămpi roiau țânțarii. Câte o bătrână ridica șervetul uns cu urmele gurii știrbe, să alunge gângăniile. De la Stere se auzeau cântecele mușteriilor. 317 Toamna, cârciumarul aducea un vin albicios, dulce ca morcovul. Nu mai ședea unul acasă. Sâmbătă seara luau leafa. Cine nu se oprea întîi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl găsește! Nevasta s-a speriat. A vorbit și cu a gunoierului: - Ce-i fac, coană Aglăițo, că s-a pus nebunul pe capul meu, de mă pisează în bătăi. Cum vine de la drum, nu se mai uită la mine! Bătrâna s-a gândit ce s-a gândit, a clătinat din cap și i-a spus: - Mutu tău s-a-ncurcat cu vreuna pe unde se duce. De când îți tot spun eu și nu vrei să m-asculți! Hai la ghicitoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare unul lângă altul în rame de bronz. Până să apuce să le dea în cărți, o luă gura pe dinainte, ca între
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frunze de mușcate, verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de crivăț se posomora cerul cât era el de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drum. Spiritul rusesc este lipicios. Literatura rusă n-a isterizat un întreg continent? După modul în care popoarele se vor ști apăra de Rusia, își vor dovedi gradul de sănătate. Cele tinere vor ști exploata și fecunda "boala" rusă; cele bătrâne se vor contagia și-și vor compromite în decadența lor ultimele rezerve de vitalitate. Nu vorbesc numai de Rusia bolșevică, ci și de Rusia în genere, ca fenomen uman și ca destin istoric. Există un adevărat "complex rusesc", de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
demonii toți intrase în sufletul meu cel turburat, asemenea unor visuri aievea... unor visuri cu ghearăle de fier. In toate părțile mă întorceam, spre părete... dar păretele părea zugrăvit cu chipuri roșii ca acelea ale icoanelor de lemn din bisericele bătrâne - mă-ntorceam spre cuptor, dar cărbunii ce ardeau vineți pe vatră păreau roși ochi de demoni cari se întorceau cumplit, iar în fumul cel verde ce se înalța în sus păream a vedea fluturând părul despletit și sur a unei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de stâncă, cădeau în întreaga lor greutate pe capetele semeților. De după șirul al doilea de bolovani se-ntinsese puștele și unde vedeau ființe de oameni, într-acolo pocneau. - Tomo! zise bătrânul ce luase comanda asupră-i, scuturând sabia lui cea bătrână pe care-o atârnase la coapsă. Tomo! Tu fugi cât poți cu Ion, fugi mereu înainte, ca să fii cu mult înaintea noastră... noi vom fugi mai târziu... dar totuși vom fugi, pentru că pare-mi-se că-s mulți de vale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
arătarea stereotipă a satelor si curților, fără privire la modificațiunile întîmplătoare cari individualizează pe fiecare din ele. Caracterul vieței de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii se joacă cu colbul drumului, babele de tot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă {EminescuOpVII 305} și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieței lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu dea atenție unor astfel de fenomene. Dar în Germania, într-o Austrie aflată la porțile unui regim socialist, distanța dispare 363. Nu numai că revoluția a eșuat, dar și anti-revoluția era pe cale să cunoască aceeași soartă. Peste tot în bătrîna Europă masele își cer recunoașterea, în timp ce conducătorii le leagă fedeleș. Wilheim Reich, dacă nu primul, măcar dintre cei mai înflăcărați teoreticieni ai maselor, încearcă să realizeze obiectivele psihanalizei în cadrul stîngii politice. El pune întrebări cruciale, cele pe care psihologia mulțimilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Victor Serge, ocupa o mică locuință construită pentru un servitor al palatului. În timpul iernii care a trecut, a stat fără căldură, ca toată lumea. Cînd mergea la frizer stătea la rînd, crezînd că este indecent să-i cedeze cineva locul. O bătrînă, femeie de serviciu, se ocupa de menaj și de cîrpirea hainelor. Știa că este primul creier al partidului și nu de mult timp, într-o situație gravă, cea mai serioasă amenințare a fost că va demisiona din Comitetul Central pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
bătrâne nu se înșală, orientându-se în funcție de constelații, pe care le-au învățat deja în urma călătoriilor anterioare. Așadar, există un fel de transmitere a unei „tradiții” a călătoriei printr-o învățare prin observare a animalelor tinere în contact cu cele bătrâne în timpul mai multor călătorii (păsările au o acuitate și memorie vizuală excelente). Concluzie Una dintre migrațiile cele mai uimitoare este cea a prundărașului auriu, pentru că, reproducându-se în nordul Canadei în timpul verii, aceste păsări își iau zborul toamna pentru o
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
boteza fiii Ioan și Iacob sau, mai degrabă, de a-i numi așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era singur. Apoi nu mai plânse deloc și atunci pricepu că pentru el, pe lângă propria singurătate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o fi plăcut. Și nici tortul de aniversare nu-l văd nicăieri. Puseră totul la loc. Cosmina roti prin încăpere un ochi femeiesc și netezi cuvertura de pat. Coborâră, trecând iar prin miasme. Ușa apartamentului de la parter era deschisă, o bătrână, îmbrobodită și în capot de casă, se uita țintă la ei. — Sunteți de la poliție ? Pantelimon se strădui să-și amintească dacă era femeia de la miezul nopții. Cea de-acum părea mai bătrână sau, poate, de vină era lumina zilei. — Suntem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-i luați pijamale ? — N-are nevoie de nimic. Are tot ce-i trebuie. Și atunci de ce-ați venit ? Da, chiar așa. Penderecki. Cum să explici ? — Știți cumva... aveți vreo idee... de ce ? întrebă Cosmina, ocolind doar pe jumătate întrebarea bătrânei. — De ce s-a aruncat adică ? Bătrâna privi în dreapta și-n stânga, apoi în sus, spre scară. Nici țipenie. Le făcu semn să se apropie. — Știu eu, șopti. Voia să se arunce în cer. A nimerit altfel... Așa ceva numai dragonii pot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nevoie de nimic. Are tot ce-i trebuie. Și atunci de ce-ați venit ? Da, chiar așa. Penderecki. Cum să explici ? — Știți cumva... aveți vreo idee... de ce ? întrebă Cosmina, ocolind doar pe jumătate întrebarea bătrânei. — De ce s-a aruncat adică ? Bătrâna privi în dreapta și-n stânga, apoi în sus, spre scară. Nici țipenie. Le făcu semn să se apropie. — Știu eu, șopti. Voia să se arunce în cer. A nimerit altfel... Așa ceva numai dragonii pot face. Iar noi nu știm cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu știu dacă aveau vreme să le țină câte o lumânare la fiecare“. „Aveau popă militar“, o liniștea Rada, fără să-i înțeleagă prea bine spaima în fața morții fără împărtășanie și lumânare. „Dacă n-o fi murit și ăla...“, spunea bătrâna, neîncre zătoare. Duminică de duminică, mergeau la biserică să aprindă sfeșnicul pentru cei morți fără lumânare. Acesta fusese primul gând care îi trecuse prin minte când se trezise înconjurată de trupuri inerte, aruncate în fântâna din Piața Universității, ca într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Care dintre ei ? — ăla în haină de piele. De la bodega lui Coropciuc. — Poate că m-a căutat și pe mine. Dar n-a știut unde să mă găsească... — Nu m-aș baza pe asta. Maca privi în jur. Doar câteva bătrâne, robotind pe lângă morminte. — Bănuiește ceva ? — N-a mai adus vorba de sectorist. Poate că nici nu se știe încă cine era, dacă trenul l-a făcut chisăliță... — Înseamnă că Jenică avea dreptate și sectoristul nici măcar n-a existat. A fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-ți spun un secret: am mâncat din bunica dumitale!" "Ce oroare! exclamase madam Valsamaky. Ce-ți veni?" " Totuși, e perfect adevărat!" și Ioanide reaminti doamnei Valsamaky-Farfara că la moșia Tămburești, unde era înmormîntată bunica, creștea în vecinătatea imediată a mormântului bătrânei Farfara un cireș amar, încărcat vara de fructe, pe care copiii îl jefuiau cu mare lăcomie. El mâncase de atâtea ori, cățărat în pom, din acele cireșe mustoase... "Așadar, vezi că nu mint! Asta e viața. Fructele intră în sângele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fu de a se dibui ouă și brânză la câteva babe care se presupunea a mai fi având. Fetele primiră sarcina de a executa misiunile, și mama lor însăși, ieșind la pârleaz, strigă la vecinele ei. Întâi se ivi o bătrână, care adusese în mâna tremurătoare un singur ou. Intrarea în posesia lui nu fu ușoară, deoarece baba, care nu vânduse de mulți ani ouă, nu știa prețul și se temea să nu fie înșelată. Pentru ea, oul avea o valoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
știa prețul și se temea să nu fie înșelată. Pentru ea, oul avea o valoare inestimabilă. Ioanide știa aproximativ că la București un ou costă șaizeci de bani, și de aceea oferi un leu, doi lei, cinci, cât vrea mătușa. Bătrâna căzu pradă celei mai cumplite incertitudini, luând generozitatea arhitectului drept un semn că ouăle sunt foarte scumpe. În cele din urmă, consimți a-și preda marfa. După ea se îndemnă și altă femeie, care trăgea cu urechea mai la o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu, mai mult decât septuagenară, care păstrase până atunci o ținută verde, se prăbuși vizibil, ca și Valdemar al lui Edgar Poe, luând o mască senilă. Pomponescu, deși respectuos față de ma-mă-sa, avea suficientă obiectivitate ca să observe acest proces. Bătrâna juca teatru, disimulîndu-și adevărata stare. Niciodată nu afirma că se simte bine. Nu dormise destul sau n-avea poftă de mâncare (cu toată dezmințirea dată de fapte la masă), se simțea istovită de puteri. Când credea că nu e văzută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]