KorAP: Find »[drukola/base=belgian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...147 148 149 ...158 >

3,928 matches

Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778

mare pentru titularii acestor diplome, care proveneau din afara Belgiei, așa cum susținea, bunăoară, Wim Van Rooy în studiul dedicat Universității Noi100. Este suficient să amintim situația din Bulgaria de la sfârșitul primului deceniu al secolului trecut, pe care o evocă și cercetătorul belgian, când guvernul de la Sofia s-a lăsat greu înduplecat să recunoască diplomele Universității Noi101. Același lucru s-a întâmplat și în România, unde, fără să existe o reacție guvernamentală expresă, diplomele Universității Noi erau puse sub semnul întrebării în anumite

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
decenii ale veacului al XX-lea. Înființarea, organizarea și dezvoltarea acesteia au fost influențate, în primul rând, de reglementările privind statutul universităților private, specializările recunoscute de lege, acordarea și recunoașterea diplomelor. În general, diferitele legi care au reglementat spațiul universitar belgian (1835, 1849, 1857, 1876, 1890, 1891, 1911 etc.) au avut ca obiectiv acordarea unei mai mari libertăți și autonomii instituțiilor de învățământ superior (inclusiv celor private), precum și diversificarea domeniilor, respectiv diplomelor. Reținem, ca exemplu, instituirea, prin legea din 15 iulie

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
sau de geografie agricolă, industrială ori comercială), prin dezvoltarea dimensiunii practice a prelegerilor, specializărilor și introducerea seminariilor. Episodul dizidentei ce a dus la constituirea Universității Noi a arătat importantă cunoașterii contextului instituțional și politic pentru explicarea opțiunilor și traiectoriilor studenților (belgieni și străini). Reținem, pentru studenții străini (deci și pentru cei din România, de care ne vom ocupă mai departe) dificultățile de recunoaștere a diplomelor (mai ales în cazul celor emise de Universitatea Nouă), precum și existența a două grade academice distincte

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
dădea deținătorului sau posibilitatea de a exercita o profesie în Belgia, și cel științific, care nu conferea acest drept. Prezența mai mare a străinilor printre titlularii diplomei științifice poate fi legată, așa cum am sugerat deja, de o strategie a autorităților belgiene de a-și proteja propria piața a muncii. Rămâne de văzut, în capitolele următoare, in ce măsură studenții români care au optat să studieze la Universitatea Liberă din Bruxelles, au conștientizat aceste date legale, s-au integrat sau nu în

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
fiecare dată numărul românilor cu cel al studenților ce obțineau doctoratul în domeniile respective, calculând totodată și procentul străinilor din acest număr total. Datele statistice ni se par necesare pentru înțelegerea opțiunilor românilor raportate la alegerile făcute de ceilalți studenți (belgieni sau străini) ai Universității Libere. De asemenea, aceste date cantitative sunt necesare reflecției asupra rolului jucat de Universitatea din Bruxelles în formarea elitelor intelectuale și politice române ale veacului al XIX-lea. În acest sens, dincolo de cifre, ni s-a

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
Hepites, ce s-a remarcat în domeniile fizicii, meteorologiei, seismologiei. Până la încheierea cercetării noastre privind carierele studenților care au obținut un titlu de doctor la Universitatea Liberă din Bruxelles, putem afirmă, pe baza datelor prezentate în acest studiu, că instituția belgiană a jucat un rol important în formarea elitelor românești ale vremii. De asemenea, așa cum am sugerat deja, românii care își fac studiile în Belgia reprezintă un subiect aparte în cadrul studiului relațiilor româno-belgiene dar poate constitui, totodată, o axă a cercetărilor

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
cinci domenii de specializare prezentate anterior (dreptul, științele politice și administrative, filosofia și literele, medicina, științele), organizate oarecum asemănător și încheiate cu diplomă de doctor, studiile politehnice au fost, de asemenea, o opțiune a românilor ce se duceau în capitala belgiană pentru a-și desăvârși formarea profesională și a obține o diplomă care să-i ajute să aibă o carieră în țara de origine. Ne-am oprit asupra lor în prima parte a acestui capitol încercând, ca în cazurile anterioare, să

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
la Universitatea Liberă ori la Universitatea Nouă din Bruxelles Dintre diplomele obținute la Universitatea Liberă din Bruxelles, două domenii aveau în România condiții speciale de validare și recunoaștere: doctoratele în medicină și diplomele de inginer. Dincolo de clasificarea specifică spațiului universitar belgian între doctorate / diplome științifice și doctorate / diplome legale, regulamentele românești erau legate mai degrabă de organizarea și funcționarea acestor două domenii profesionale în spațiul autohton, cum vom vedea în cele ce urmează. Prin 1886, un anume Cicerone Segărceanu, doctor în

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
Legea din 1876 preciza că în Belgia existau două tipuri de jurii ce puteau consacră titluri științifice: unul central și altele aparținând universităților (în care funcționau cel puțin patru facultăți)12. Ambele jurii acordau, în numele Regelui, diplome ce dădeau titularilor belgieni dreptul de a exercita profesia de avocat, farmacist, medic, notar etc. (așa-numitul doctorat legal); totodată, anumite facultăți eliberau diplome și unor tineri, care doreau să susțină anumite examene în cadrul acestora, numai că titlurile respective (așa-numitele doctorate științifice) nu

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
o verificare din partea juriului că ea a fost emisă în condiții legale. Acesta era răspunsul pe care-l dădea Ministerul Internelor și al Instrucțiunii Publice de la Bruxelles Legației României în Belgia în 6 / 17 martie 189831. Am găsit în arhivele belgiene, așa cum arătat în capitolul anterior, numele unui doctor în drept de la Universitatea din Bruxelles (probabil de la Universitatea Liberă, deși, așa cum am precizat mai sus, în listele noastre nu am gasit decât un Emile Kirschen, care obținea titlul în științe juridice

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
de întărire a titlurilor în 18 octombrie 190033. În fine, să mai spunem că la sfârșitul anilor '20, ca și în anii '30 ai veacului al XX-lea, diplomele emise în conformitate cu prevederile legale de instituțiile de învățământ superior ale statului belgian, care urmau să fie recunoscute în România în baza unor convenții speciale, erau în principal cele eliberate de Universitatea din Liège, Universitatea din Gând, Universitatea Liberă din Bruxelles și Universitatea Catolică din Louvain 34. III.3. Scurte note cu privire la asociațiile

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
o părintéscă grije pentru ai noștri 39. Din păcate, Societatea studenților români din Bruxelles nu a avut o evoluție prea bună. Informațiile de care dispunea elogiatul Ministru al României în Belgia, în vara anului 1904, confirmate și de rapoartele poliției belgiene din aceeași perioadă, se refereau la faptul ca ședințele asociației se ținuseră în localuri de rea faima, că între membri săi - superficiali, neserioși, ușuratici, ce duceau o viață desfrânata, fără nicio responsabilitate, nefiind interesați decât de cursele de cai -, existau

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
pe data de 16 martie 192544. Două erau obiectivele pe care și le propunea această societate, anume: "înfrățirea tuturor studenților și inginerilor români din Belgia prin dezvoltarea ideilor pe cale intelectuală", respectiv "ajutorul reciproc și reprezentarea intereselor studențimei române față de autoritățile belgiene și metropola"45. III.4. "Schimbul de favoare" pentru studenți români de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1919-1924) Instituțiile centrale ale administrației de stat, dar și cele locale, îi sprijineau pe tinerii români care studiau în Belgia prin diferite mijloace: burse

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
în baza unor convenții speciale cu Belgia (sau cu Franța, pentru că am evocat și cazul studenților de la Paris!), acolo unde studiau tinerii români, schimbul unei anumite sume de bani din lei în monedă țării respective, în cazul nostru, în franci belgieni. Era un curs mai bun pentru deținătorii monedei românești față de cel practicat pe piața bancară liberă la epoca respectivă. Această formă de susținere financiară a tinerilor români aflați la studii în Belgia era în uz încă de prin 1919, dar

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
al efortului financiar, statul român aloca sume destul de importante. Astfel, între 15 august 1920 și 30 iunie 1921 schimbul studenților din Bruxelles, Gând, Louvain făcut prin Crédit Général Hypothécaire et Mobilier de Bruxelles s-a ridicat la 116749,23 franci belgieni (174000 lei)62. Iar Ministerul de Finanțe disponibilizase pentru schimbul avantajos în perioada ianuarie 1921 - mai 1922 nu mai puțin de 693196,05 franci belgieni 63. Să recapitulam câteva date dintre cele expuse de noi în capitolul pe care-l

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
prin Crédit Général Hypothécaire et Mobilier de Bruxelles s-a ridicat la 116749,23 franci belgieni (174000 lei)62. Iar Ministerul de Finanțe disponibilizase pentru schimbul avantajos în perioada ianuarie 1921 - mai 1922 nu mai puțin de 693196,05 franci belgieni 63. Să recapitulam câteva date dintre cele expuse de noi în capitolul pe care-l încheiem acum! Înființată mai tarziu, Școala Politehnica a Universității Libere din Bruxelles și-a sporit treptat efectivele, primind atât studenți belgieni, cât și străini. În

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
de 693196,05 franci belgieni 63. Să recapitulam câteva date dintre cele expuse de noi în capitolul pe care-l încheiem acum! Înființată mai tarziu, Școala Politehnica a Universității Libere din Bruxelles și-a sporit treptat efectivele, primind atât studenți belgieni, cât și străini. În total, șapte români au obținut diplomă de inginer a Școlii Politehnice de care am facut vorbire în perioada 1875-1903. Unii dintre aceștia au avut cariere importante în spațiul public și politic (Grigore Bejan), dar și în

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
doctor ori de inginer, căci doar pe aceștia i-am regăsit în documentele parcurse. Dar dobândirea titlului de doctor sau de inginer nu însemnă, automat, recunoaștere acestuia în țara de origine. Pe langă statutul special al diplomelor universitare în legislația belgiană, care introducea distincția între diplomele științifice și cele legale (reamintim că primele nu acordau drept de muncă în Belgia titularului), tinerii diplomați se confruntau, la întoarcerea în țară, cu reglementări suplimentare privind recunoașterea titlurilor obținute. Este cazul titlului de doctor

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
am dat totuși câteva exemple); nădăjduim că pe viitor să ajungem și în posesia acestora... Dar dincolo de diplome sau de statistici, viața de zi cu zi a studenților, inclusiv în dimensiunea interacțiunii ei cu reprezentanții oficiali ai statului român ori belgian, nu putea să nu fie măcar amintită în studiul nostru. Așadar, în capitolul ce urmează, ne-am dorit să reconstituim, din informații disparate, cateva episoade din cotidianul studenților români de la Universitatea Liberă ori Universitatea Nouă, merituoși sau nu, diplomați sau

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
Ofițer demisionar (locotenent) din armele speciale ale oștirii române - asa semna într-o seama de epistole ce le adresa Legației României de la Bruxelles prin ultimii ani ai secolului al XIX-lea - Vasile Butză, bucureștean de origine, și-a început studenția belgiană la Facultatea Tehnică a Universității din Liège (secțiunea artelor și manufacturilor). Pe 6 / 28 iunie 1898 Însărcinatul cu Afaceri al României la Bruxelles primea o misiva din partea Direcțiunii Comerciale și Consulare a Ministerului Afacerilor Străine de la București prin care era

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
că ar fi meritat să fie sprijinit 15. Pe 21 aprilie / 4 mai 1903 Vasile Butză se adresa din nou lui Eugen Mavrodi rugându-l să intervină la Ministerul Domeniilor pentru a-i asigura cheltuielile de deplasare în diferite orașe belgiene, mai precis într-o seama de fabrici din acele orașe, unde s-ar fi desfășurat câteva probe științifice obligatorii 16. Câteva zile mai târziu, pe 25 aprilie 1903, Vasile Butză trimitea o nouă epistola Ministrului României la Bruxelles, Eugen Mavrodi

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
această lume... Într-o epistola din noiembrie 1900, trimisă Ministrului României la Bruxelles din acea vreme, Eugen Mavrodi, Petre Zlătescu îi relata momentele grele prin care trecuse din primăvară până în toamnă. În finalul scrisorii, fără nici o legătură cu odiseea să belgiană, tânărul nostru personaj îi prezenta reprezentantului României în Belgia proiectul unei afaceri comerciale în care s-ar fi implicat împreună cu mai mulți parteneri, cerându-i oficialului român sprijin și informații: Bukarest, 6 / 19 Noembrie 900 Domnului Ministru Român la Bruxelles

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
vé rog încă să binevoiți a ne servi, fiind o societate, să zic, în modul următor: voind a exploata comerțul de carne (de animale) România - Belgia mai multe persóne vé rugăm a interveni pe langă Dnul. Director al Căilor Ferate Belgiene a ne spune dacă noi putem avea animale vii sau carne 4 zile și ce taxe ne percep că transport, iar la Direcția Vămii, ce vama. Am dori ore câri concesii chiar de la C.F.B. și vama pentru care alergăm la

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
semnalat că 'nainte de a intra în Belgia vitele și cărnurile trebue să tranziteze prin A-U și Germania și că urmează a se obține de la guvernele respective autorisările necesare prin Legațiunile române la Berlin și Viena. Pentru taxele vamale belgiene a se adresa la Leg. sau Cons. belgian - București. Pentru durată și prețul transportului a se adresa la Dir. C.F.R. Pentru reducerile de preț la transport urmează a negocia mai ales cu D.C.F. austriece și germane"26. Dacă problema legată

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
vitele și cărnurile trebue să tranziteze prin A-U și Germania și că urmează a se obține de la guvernele respective autorisările necesare prin Legațiunile române la Berlin și Viena. Pentru taxele vamale belgiene a se adresa la Leg. sau Cons. belgian - București. Pentru durată și prețul transportului a se adresa la Dir. C.F.R. Pentru reducerile de preț la transport urmează a negocia mai ales cu D.C.F. austriece și germane"26. Dacă problema legată de afacerea comercială a lui Petre Zlătescu părea

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]