7,476 matches
-
Înfrigurat tot timpul, chiar dacă era un decembrie blînd. Vasele de ceramică Îi scăpau mereu din mînă, așa cum nu i se mai Întîmplase niciodată, și nu putea să fie atent la nimic. În ciuda tuturor acestor lucruri, Jim reuși să-și repare bicicleta. Deșurubă roata din față și Îndreptă spițele Îndoindu-le de bara de fier a balconului. Încercă bicicleta În camera de zi și apoi luă liftul pînă jos În hol. CÎnd trecu pe Avenue Foch, observă că Shanghai-ul se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu i se mai Întîmplase niciodată, și nu putea să fie atent la nimic. În ciuda tuturor acestor lucruri, Jim reuși să-și repare bicicleta. Deșurubă roata din față și Îndreptă spițele Îndoindu-le de bara de fier a balconului. Încercă bicicleta În camera de zi și apoi luă liftul pînă jos În hol. CÎnd trecu pe Avenue Foch, observă că Shanghai-ul se schimbase. Mii de soldați japonezi patrulau pe străzi. Pe principalele bulevarde fuseseră ridicate posturi de pază, Înconjurate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
britanice și americane. Sprijinindu-și bărbia de ghidon, Jim se uită la soldații cu baioneta la armă care păzeau intrarea În hotelul Palace. Probabil că nici unul dintre ei nu vorbea engleza și nici nu bănuia că acest băiat european, cu bicicleta lui strîmbă, era un dușman al poporului. Dacă s-ar fi apropiat de ei sub ochii publicului chinez adunat cu forța, santinelele l-ar fi trîntit la pămînt. Jim se Îndepărtă de Bund și Începu lunga călătorie Înapoi spre apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și colegii lui de școală, disprețuia pe oricine se preda - accepta fără rezerve preceptele stricte ale Anuarelor Camarazilor -, dar a te preda dușmanului era mai dificil decît părea. Acum Jim era obosit mai tot timpul, căci se plimba mult cu bicicleta pe străzile nesigure ale Shanghai-ului. Soldații japonezi care păzeau Country Club-ul și curtea din fața Catedralei erau prea periculoși pentru a se apropia de ei. Pe Bubbling Well Road urmări o mașină Plymouth aparținînd unui șofer elvețian și soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Păruse Îngrijorată pentru el, dar după ce pedală tot drumul pînă pe Columbia Road, constată că porțile spre proprietățile germane erau Închise. Germanii se Închideau În ei Înșiși, la fel de Îngrijorați din pricina japonezilor ca și toți ceilalți. Jim fu aproape aruncat de pe bicicletă pe Nanking Road de către două mașini oficiale japoneze care traversau strada. Opriră un camion plin cu germani de la clubul Graf Zeppelin care se Îndreptau spre Hongkew ca să-i bată pe evrei. Ofițerii japonezi le ordonară germanilor să coboare din camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să coboare din camion. Le luară bîtele și revolverele, le smulseră brasardele cu zvastica și Îi trimiseră la plimbare. La o săptămînă după ce Jim sosise În apartamentul familiei Maxted, energia electrică și alimentarea cu apă se opriră. Jim Își duse bicicleta În jos pe scări pînă În hol, unde o găsi pe bătrîna irakiană discutînd cu portarul chinez. Ambii se Întoarseră spre Jim, strigîndu-i să părăsească imobilul, deși știuseră toată săptămîna că era acolo. Jim fu bucuros să plece. MÎncase ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tot timpul la mîncare și știa că exista o mulțime de case neocupate În suburbiile de vest ale Shanghai-ului, cu rezerve nelimitate de biscuiți de cocktail și destul sifon care să-i ajungă pînă la sfîrșitul războiului. Urcîndu-se pe bicicletă, Jim părăsi Concesiunea Franceză și străbătu Columbia Road. Bulevarde rezidențiale liniștite se Întindeau printre copaci, iar casele goale se Înălțau În mijlocul grădinilor sălbăticite. Ploaia spălase cerneala de pe sulurile japoneze, iar dîre roșii se scurgeau pe panourile ușilor de stejar, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În formă de semilună, ascunsă de strada principală, unde se Înălța o casă cu acoperiș de tablă, În spatele unor ziduri Înalte. Un sul spălăcit atîrna Între lămpile de trăsură din alamă. Jim ascultă liniștea din interiorul casei, apoi Își ascunsese bicicleta În frunzele nemăturate de lîngă trepte. La a treia Încercare, se cățără pe zidul garajului În stil Tudor și luă cu asalt acoperișul ascuțit. Se lăsă jos În frunzișul des al grădinii, care se agăța de casă ca un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
găsească pe vreunul dintre prietenii lor elvețieni sau suedezi. Deși europenii neutri circulau cu mașinile pe străzile orașului, Jim nu văzuse nici o figură de american sau de englez. Fuseseră oare trimiși cu toții În lagărele din Japonia? Apoi, În timp ce mergea pe bicicletă pe Nanking Road, fu depășit de un camion militar. Un grup de bărbați cu părul blond, În uniforme britanice, ședeau În spatele paznicilor. — Grăbește-te, băiete! Hai, mai cu viață! — Mai repede, băiete! Nu putem să te așteptăm! Jim se Încovoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu mîna, bătînd din palme, În timp ce paznicii japonezi se Încruntau la acest joc absurd al englezilor. Jim strigă spre camionul care dispărea, dar auzi rîsete și văzu un ultim gest cu degetul mare În sus, cînd roata din față a bicicletei se prinse Într-o șină de tramvai și Îl aruncă sub picioarele conducătorilor de trăsurici. Curînd după aceea, Își pierdu bicicleta. Încerca să Îndrepte furcile din față, cînd un negustor chinez și hamalul lui veniră spre el. Negustorul apucă ghidonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dispărea, dar auzi rîsete și văzu un ultim gest cu degetul mare În sus, cînd roata din față a bicicletei se prinse Într-o șină de tramvai și Îl aruncă sub picioarele conducătorilor de trăsurici. Curînd după aceea, Își pierdu bicicleta. Încerca să Îndrepte furcile din față, cînd un negustor chinez și hamalul lui veniră spre el. Negustorul apucă ghidonul, dar Jim Înțelese că nu Încerca nicidecum să-l ajute. Privi În ochii nepăsători ai chinezilor. Era obosit și primise destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
față, cînd un negustor chinez și hamalul lui veniră spre el. Negustorul apucă ghidonul, dar Jim Înțelese că nu Încerca nicidecum să-l ajute. Privi În ochii nepăsători ai chinezilor. Era obosit și primise destule palme. Jim Îi urmări ducînd bicicleta prin mulțime și dispar pe una dintre sutele de străduțe. O oră mai tîrziu, ajunse pe jos În Szechwan Road, dar Întregul sector financiar al Shanghai-ului era blocat de sute de soldați japonezi și mașinile lor blindate. Așa Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
act care Îi Încordă mușchii feței. Habar n-o să aibă de toate aventurile lui din ultimele patru luni. Chiar dacă i-ar povesti totul, s-ar simți ca Într-una din acele după-amieze secrete de dinainte de război, cînd se plimba cu bicicleta prin tot Shanghai-ul și se Întorcea cu povești care Îți făceau părul măciucă și pe care nu i le putea spune cu nici un chip. — Da, am să-i văd curînd, adăugă el. Vreau să-l cunoască și pe Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Vehiculul coti greoi spre o rampă Îngustă de cărămizi cenușii, care ducea de la plajă la drumul parapetului. Era Încărcat de canistre parașutate, provizii japoneze Înhățate În acea dimineață din depozitele militare din Nantao, și o colecție de suluri de saltele, biciclete și mașini de cusut furate din satele din regiunea deschisă, la sud de Lunghua. Buikul urcă rampa de cărămizi sfărîmate și urmă camionul prin norii de praf care se ridicau În urma roților acestuia. Drumul mergea spre interiorul țării dinspre lagună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vînătoare să miroase terenul și să atragă orice salvă surpriză. Încă pe jumătate uluit, cu sîngele picurîndu-i din nas pe revista Reader’s Digest din mîna lui, așteptă printre sicriele putrezite, pînă ce Împușcăturile Încetară și bandiții se Întoarseră cu bicicletele, saltelele și sacii de orez furați. Recunoscînd că adevăratul conducător al acestui grup de bandiți era căpitanul Soong, el Încerca să i se facă folositor chinezului. Dar căpitanul Soong nu voia ca Jim să-i facă servicii. Războiul Îi schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
permanentă li se părea colegilor puțin cam obositoare. Jill a dispărut Înapoi În biroul ei, dar nu Înainte de a rearanja câteva lingurițe Împrăștiate aiurea. *** Exceptând câteva femei Îmbrăcate În costum și un viitor tată casnic cu urme de lanțuri de bicicletă În jurul marginilor pantalonilor, care venise trimis de soția sa director de ziar, cele aproximativ cinsprezece femei care au venit la Întrunirea cu Ruby erau exact așa cum se așteptase. Erau sfrijite, Pilatate 1 și yogacizate, membre ale cercului de bogătașe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de trestie. Trupul ei stătea nemișcat în pat, ignorându-mă. Pândeam lucrurile pe care zorii le scoteau la iveală: frânghia de rufe goală, bicicletele noastre rezemate de zid. Acum, pe cer, împreună cu primele raze de soare, se ridica un albastru intens. În claritatea aceea totul era extrem de vizibil. Dacă noaptea mă protejase, ziua redându-mă lucrurilor, mă reda mie însumi. Mi-am întins gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o seară valul m-a izbit cu forță. Valul negru al melancoliei, al dezastrului. Viața îmi cădea în cap. Nu era de ajuns să pedalezi în gol, pentru a te salva. Răul nu se desprindea de mine, rămânea lipit ca bicicleta aceea fără roate. În seara aceea i-am telefonat. În salon se aflau obișnuiții musafiri, se juca un joc de societate, sofisticat în construcție, dar vulgar în desfășurare. Am ieșit din joc. Am făcut în grabă numărul ei, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu înțelege cât de ușor se produc accidentele. Chiar și aici. Mai ales aici, unde stropitorile împrăștie curcubeie deasupra grădinilor proaspăt însămânțate, unde vitrinele curățate cu Windex transformă viața fiecăruia într-o carte larg deschisă și unde copiii merg pe biciclete, nu din acelea negre folosite la cărat - care împânziseră străzile Amsterdamului până când germanii le-au confiscat și pe ele -, ci biciclete de culoarea pietrelor prețioase din bijuteriile pe care soacra mea le pretinde drept tribut de dragoste de la socrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
însămânțate, unde vitrinele curățate cu Windex transformă viața fiecăruia într-o carte larg deschisă și unde copiii merg pe biciclete, nu din acelea negre folosite la cărat - care împânziseră străzile Amsterdamului până când germanii le-au confiscat și pe ele -, ci biciclete de culoarea pietrelor prețioase din bijuteriile pe care soacra mea le pretinde drept tribut de dragoste de la socrul meu; și el, asemenea multor afaceriști, a prosperat în timpul războiului. Copiii pe biciclete sunt teama mea cea mai mare. Mi-i imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
până când germanii le-au confiscat și pe ele -, ci biciclete de culoarea pietrelor prețioase din bijuteriile pe care soacra mea le pretinde drept tribut de dragoste de la socrul meu; și el, asemenea multor afaceriști, a prosperat în timpul războiului. Copiii pe biciclete sunt teama mea cea mai mare. Mi-i imaginez lovindu-se de capota lucioasă a Buickului meu. Îi văd alunecând sub cauciucurile dungate. Am cotit de pe Algonquin pe Iroquois. Mișcarea a fost instinctivă. Puteam să îmi găsesc casa și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vis urât. Ploaia se oprise. Aerul era umed, Îmbibat de apă, iar Fima simți În nări un iz amărui de frunze putrede. Își aminti cum odată, În copilărie, Într-o seară exact ca asta, la intrarea sâmbetei, se plimba cu bicicleta În susul și În josul străzii pustii. Trecând pe lângă casă, ridicase privirea și Își văzuse părinții pe terasă. Stăteau drepți și rigizi, de aceeași Înălțime, Îmbrăcați amândoi În haine Închise la culoare, foarte aproape unul de altul, dar fără să se atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oară În viață sesizase atunci, vag, profunzimea stânjenelii camuflate de tăcere care persistase Între ei pe toată durata copilăriei sale. Fără nici un fel de certuri. Fără lamentări. Fără reproșuri. Fără neînțelegeri. O tăcere Îndatoritoare și politicoasă. Se dăduse jos de pe bicicletă și Întrebase timid dacă venise deja timpul să urce În casă. Baruch Îi răspunsese: —Cum vrei. Iar maică-sa nu zisese nimic. Amintirea aceasta trezi În Fima nevoia urgentă de-a lămuri ceva, de a-l Întreba pe Uri, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
arbuști tuia, pe care îi puteam vedea de la fereastră. Înconjurau grădina ca o dungă întunecată, iar dincolo de ei lumea satului, care îmi era străină, trecea pe lângă mine. Venind dinspre câmpie sau îndreptându-se către ea treceau atelaje cu cai sau biciclete, câte o mașină, oameni cu șepci sau cu basmale mergând pe jos, iar tramvaiul venea uruind la fiecare jumătate de oră. Oamenii și vehiculele constau doar dintr-o parte superioară, din cap și umeri, dintr-o capotă de mașină acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
casele pătrate în spatele șirului de arbuști tuia, case din ale căror ferestre străbătute de o lumină opacă priveau fețe palide. Această dungă semănând cu o bandă se rupea la capătul grădinii, devenea o linie negricioasă pe zăpadă pe care mașinile, bicicletele, toate vehiculele se micșorau rapid până la dimensiunile unor jucării sau se făceau tot mai mari și treceau mai departe, doar cu partea lor superioară vizibilă. Era un trafic redus care nu reușea să se impună în fața câmpiei, vehiculele păreau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]