5,885 matches
-
renaște, În milioane de țărani ! (Adrian Păunescu) CAPITOLUL I Țăranii Cârțișoarei Motto: La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine; Voi singuri străjuiți altarul Nădejdii noastre de mai bine. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mândrei bolți albastre, Sfințiți cu roua dimineții Țărăna plaiurilor noastre! Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru,-al tuturora. (Octavian Goga) Din documentele cercetate de noi prin arhivele la care am avut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
curat ca masa. Îl dă apoi în primire mamei, fără să uite să pună sub căpșorul lui câteva monezi sau bancnote ursindu-l în felul acesta să fie bogat, bani din care mama va cumpăra la prima ei ieșire la boltă, săpun pentru spălatul copilului. Înainte vreme în familiile care trăiau un asemenea eveniment se punea masa pentru cei ai casei, părinți, ceilalți copii, bunici și nănași. În zilele noastre, după ceremonialul botezului se organizează ospăț îmbelșugat cu numeroși invitați, adevărate
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lână, iar ciobanii să fie harnici, sănătoși și feriți la rândul lor de toate relele. - deasemenea tot omul când începea o lucrare de mai mare importanță, construcția unei case, a unei șuri, punerea la cale a unei afaceri, deschiderea unei bolte, a jilipului la o moară, la un cazan de rachiu, la un joagăr sau la un pisălug, preotul era nelipsit de la acțiune unde în calitatea sa de om al bisericii solicita bunăvoința divină, pentru ca inițiativa gospodarului să aibă sorți de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a face cu un om simplu, îi răspunse în batjocură. - «Aci, măi țărane se vând capete de măgari !» La o asemenea impertinență, Badea Cârțan al nostru a reacționat prompt : - «Bag sama că tare bine vă merge negoțul de îndată ce în toată bolta dumitale nu se mai găsește decât o singură bucată din marfa ce o aveți de vânzare !» în neobosita sa preocupare pentru ridicarea nivelului intelectual al fiilor de țărani din Ardealul său iubit, Badea Cârțan nu pregeta să viziteze școlile primare
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dat să simtă opreliștea autorităților austro-ungare față de libera trăire pe care majoritarii români și-o doreau asiduu și încercau pe toate căile să și-o construiască. Andrei abia de se săltase. Era un flăcăiandru, isteț și arătos, când intrând în bolta unui negustor de altă nație decât a oamenilor satului, dorind să cumpere de la acesta o brișcă, este păcălit, boltașul reținându-i creițarii, dar refuzând să-i dea marfa. De atunci lui Andrei Budac, străinii nu i-au mai intrat în voie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din București, după care a lucrat ca laborant la Facultatea de Farmacie din București și Milian care a făcut o școală comercială la Viena de unde s-a întors în sat unde a deschis un soi de complex comercial, compus din boltă, măcelărie și crâșmă. Prin anii 1923 Milian Budac în calitatea sa de președinte al Societății Județene de Vânătoare, l-a însoțit pe M.S.Regele Ferdinand I la o vânătoare regală pe Tărâța, de pe Podragul. Ioan, învățătorul, la rândul lui a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
căuta ceva rătăcit berte cingători la femei birt crâșmă, locandă blid farfurie din pământ blidariu suport pentru vase blehăi, behăi(a) a vorbi într-una, a spune vrute și nevrute blehiu tablă boachtăr paznic de noapte boboanțe bomboane boltaș om de prăvălie boltă prăvălie bordei adăpost săpat în pământ boscorodi a vorbi fără înțeles boreasă nevastă boșorog trecut spre vărsta a treia botă vas de lemn pentru apă de băut bresenești (a) a face treaba cu întârziere brăcinariu cingătoarea pantalonilor brănișteriu brigadier silvic
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
început o alchimie specială, până când elementele ei se vor înălța la rangul unei axiome universal-valabile de o gravitate fără de seamă: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină/ [...]/ Ne-om răzima capetele-unul de altul/ Și surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da vieața lui toată?71. Sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în liniște și se usucă; coșerul de păpușoi din spatele casei parcă-ar fi un semn de întrebare pentru nepăsarea stăpânului, în vreme ce din fosta livadă a familiei Eminovici mai supraviețuiesc doar câțiva copaci scorburoși ce-și întind sinistru crengile uscate către bolta albastră 33. Casa are tencuiala jupuită de vreme și este izbitoare deosebirea față de celelalte case din sat, care, curate și împrejmuite bine, arată vrednicia 34. Învățătorul din Ipoteștii acelei perioade, Petru Silveanu mărturisea la rându-i că într-adevăr starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spre exemplu, spune că bugetul pe 1930 s-a dotat cu deficit, așa că nu vor putea plăti 80. La Ipotești însă, șantierul avansează; în procesul-verbal de inspecție nr. 9 din august 1931, protoiereul Simionescu notează că zidirea a ajuns până la bolțile superioare 81. Biserica veche, în schimb, e din ce în ce mai mică și în acte; este aproape în ruină. Se construiește noua biserică filială 82. De fapt, intenția oficialilor era ca aceasta să fie dărâmată, uitând că ea a slujit întemeietorilor Ipoteștilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din timpuri imemoriale. Moșneagul și copilul au aceeași uimire; ei trăiesc și retrăiesc același tors de caier, fiindcă timpul, așezat peste tot în aceleași ritmuri lente, curge la fel pentru ei atât în poveste cât și în realitate. La sat, bolta cerească își trăiește în sufletul și imaginația inocentă a celor căzuți întâmplător pe coaja terestră (probabil din același cer misterios) cu o duioșie dezarmantă și senină liniștea stelară; din cer, Dumnezeul tuturor, imparțial și bun, prototipul moșnegilor tereștri, coboară fire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
esențial: Cred că nu s-a isprăvit nici astăzi 77. Așadar, în infinitul restrâns al copilăriei, totul este ca-n rai, iar privilegiul suprem al acestui rai (deopotrivă închis și deschis tuturor) este că stelele coboară de-a dreptul de pe bolta cerească în căpițele de fân de un miros adormitor, sau, și mai mult, se zugrăvesc singure pe cupola bisericii satului, tăcută și înconjurată de misterul celor mai de temut fenomene. Se spune că nimic nu e la voia întâmplării, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fie și numai muzicalitatea lor interioară le ridică la rangul genialității, identitatea neamului nostru afirmă Mircea Eliade este salvată 162: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Ne-om răzima capetele unul de altul/ Și surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da viața lui toată?163 Melanjul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nourii curg, raze-a lor șiruri despică imagine copleșitoare, aproape apocaliptică, în punctul mărunt al curții, de unde se uită copilul, vin, în vălmășaguri de imagini, domurile vaste ale poeticului: Luna pe cer trece [...] sfântă și clară [...],/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ [...] Streșine vechi casele-n lună ridică 12. Toate aceste imagini, la care se vor adăuga suite întregi susținând demonstrația, trimit în prim-planul raționamentului just al lui Gilbert Durand, după care spațiul e constituțional o invitație la profunzime, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Este un spațiu deschis și închis în același timp, care se oferă să stea necondiționat la dispoziția celor doi îndrăgostiți: Hai în codrul cu verdeață,/ Und-izvoare plâng în vale [...]// Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Și sub bolta cea senină/ Vom ședea în foi de mure116. Iubirea castă se trăiește în afara lumii, pe cărare-n bolți de frunze 117. Luna cu umbrele ei fantomatice, izbutește să-ntindă crengile pădurii atât de misterios, încât urcând pe cer le mută118
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
doi îndrăgostiți: Hai în codrul cu verdeață,/ Und-izvoare plâng în vale [...]// Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Și sub bolta cea senină/ Vom ședea în foi de mure116. Iubirea castă se trăiește în afara lumii, pe cărare-n bolți de frunze 117. Luna cu umbrele ei fantomatice, izbutește să-ntindă crengile pădurii atât de misterios, încât urcând pe cer le mută118. Îndrăgostiții trec, se pierd în codri/ Cu vieața lor pierdută 119, înghițiți parcă de pădurea misterioasă. Asimilându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poezie: codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă 160; Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai clipea din când în când atinsă de câte-o rază: trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra râului și formau bolți nalte de verdeață nestrăbătută 161. Tot de absolutul naturii ține lacul, simbol inseparabil de acela al pădurii, și el un topos esențial în geografia poetică eminesciană; rădăcinile acestuia coboară, la rându-le, în spațiul coplăriei. În Copii eram noi amândoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cutremură o barcă; tot ce se-ntâmplă esențial (din punct de vedere poetic) se întâmplă pe margini: poetul trece de-alung de maluri, așteptând ca iubita din trestii să răsară, să plutească împreună în barcă, uitați de lume sub misterele bolții înstelate: Să plutim cuprinși de farmec/ Sub lumina blândei lune. Numai că, stricto sensu, toate acestea inclusiv sonoritățile specifice locului (unduioasa apă sune) se petrec doar la nivelul dorinței și a imaginației poetului, o dorință neîmplinită: Dar nu vine... Singuratic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vânătă stea a dimineței, în fiecare undă albastră, prin fiecare geană de nori. Cât era de frumos acest copil și ce tânăr a murit ! (s.n.) Frumoși au înmărmurit ochii lui în negurile gândirii mele, precum ar rămânea prin nouri, pe bolta întunecoasă, două, numai două stele vinete 287. Unele portrete sunt reluate și descrise folosind aceleași cuvinte, atât în Sărmanul Dionis, cât și în Geniu pustiu spre exemplu -, numai că aceste repetiții sunt făcute cu atâta măiestrie, încât doar la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-n ceruri nalte 208, ceru-i câmpie senină/ Cu râuri de lapte și flori de lumină, iar norii cei negri par sombre palate/ De luna regină pe rând vizitate 209. Imprecații dramatice, ca cele din Mortua est!, translează în miezul bolții cerești eternitatea morții, plină de cele mai adânci mistere: Se poate ca bolta de sus să se spargă,/ Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,/ Să văd cerul negru că lumile-și cerne/ Ca prăzi trecătoare a morții eterne...210
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
flori de lumină, iar norii cei negri par sombre palate/ De luna regină pe rând vizitate 209. Imprecații dramatice, ca cele din Mortua est!, translează în miezul bolții cerești eternitatea morții, plină de cele mai adânci mistere: Se poate ca bolta de sus să se spargă,/ Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,/ Să văd cerul negru că lumile-și cerne/ Ca prăzi trecătoare a morții eterne...210 (s.a.). În structura solidă a poemei Luceafărului, cerul și marea vor fi entități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ori transmițând, cu adânc respect, cele aflate din moși-strămoși, înseamnă, pentru un scriitor interesat de trecutul neamului, mult mai mult decât obișnuita "fișă de lucru". Fiecare veche însemnare e-un strigăt venit de departe, iar ecoul, tot lovindu-l de bolți, l-a istovit, l-a stins, lăsând în filigranul literelor desenate cu pana un "zaț" de tristețe și înțelepciune... I-aș săruta cu adânc respect dreapta vel-pitarului Toader Jora, care, la mijlocul veacului al XVIII-lea, nota simplu, pe o margine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
soția sa (ardeleancă) vorbesc impecabil românește și ai mereu senzația, amplificată și de ambianța profund românească a apartamentului, că te afli undeva, într-un atelier din Iași, după care vei lua tramvaiul 11, spre a continua discuția undeva, poate la "Bolta rece". Casa îi este plină de năstrușnicele "structuri spațiale". Omul se cuvine să domine tehnica sună introducerea-credo privitorul trebuie să recreeze. Gioconda intangibilă și imobilă se acordă tot mai puțin cu ritmurile și sensurile vieții moderne. Casa se compune din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
frumos rămâne amintire și nimic nu mai revine. Îmi amintesc de toate cu mare plăcere, dar și cu mari regrete, dar cu speranța că nimic nu se pierde: Cântec de marinari Când nava se leagănă-n larg Și zorii pe boltă se-aprind La Gabie-n port la catarg Eu zarea întreag-o cuprind. Departe pe mare zăresc Căsuțe cu fum liniștit; Ogorul întins strămoșesc Și munții înalți de granit. Iar vântul ce-aleargă pe mal Mi-aduce din patrie dor; Văd
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de Prahova se află în zona Dealului Mare, limitrof cu Buzău, în etaj, la cota 609 m., de unde se vede până-n depărtare, de pe Ciotea-Istrița, luminosul multicolor al viilor, pădurilor, pășunilor, câmpiilor. Casele sunt pe doi versanți, răspândite ca pe bolta cerească când se aprind luminile seara. Toate casele sunt împrejmuite de grădini cu pomi fructiferi, viță de vie, flori de toate anotimpurile, legume. La fiecare pas îți oferă altă priveliște fiind așezată în amfiteatru. Liniștea este tulburată doar de cântecul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]