6,712 matches
-
curaj, e aproape prînzul și nu prea se Întîmplă nimic În Caracal, toată lumea e În fața televizorului, orașul Își trăiește Ajunul Crăciunului, Într-o stare de euforie nesperată. Prin fața spitalului trece o stradă, poate fi numită, cu un pic de bunăvoință, bulevard. SÎnt momente În care e pustiu și momente În care trec oameni care se manifestă euforic. Toți trăiesc cu intensitate momentul și cînd ne văd fețele radioase se exprimă zgomotos: Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Pe unele mașini sînt steaguri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era Crescent, în vecinătatea podului din secolul al XVIII-lea, locul unde se aflau reședințele familiilor Eastcote, Newbold, Burdett. Dar și în Biggins existau părți considerate ca zone rezidențiale, aproape egale cu cele din Victoria Park. Cel mai bun „drum“, bulevardul Travancore, numit astfel în memoria unui ennistonian care îl servise pe Raj în acest oraș, începea splendid din Crescent și se sfârșea ceva mai umil, dar încă agreabil, într-o zonă rurală, cu vedere spre țesătorie. Ivor Sefton, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puțin nedumerit de această primire, pășesc în noua țară pe lângă căpitănia portului și pe lângă nenumăratele bărci cu vele. In fața lor, pe colină se vede localitatea, dominată de turnul unei biserici, lângă care mai observ altele două. Intru pe un bulevard larg, despărțit de o alee cu palmieri falnici și găsesc loc pe o bancă la umbră, unde îmi savurez prânzul, sărbătorind astfel intrarea în Franța, țara ce mă va găzdui, după calculele mele, mai mult de o lună de zile
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și intersecții. Așa merg ziua întreagă, trec prin câteva localități unite între ele și spre seară ajung la Nisa. Golful și portul îți iau ochii cu mulțimea de iahturi și bărci. Mă îndrept spre centru, spre gara centrală, pe un bulevard generos pe care se află catedrala Notre Dame. După o mică rătăcire prin centru, ajung în sfârșit la destinație, la ”Association Maison d'accueil Jacques Alberione”, pe rue de Lilas, nr. 30, unde mă așteaptă sora superioară, foarte amabilă, de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aerul sfânt al acestui oraș. Mă impresionează mulțimea pelerinilor pe care îi vezi de la intrarea în oraș, persoane de toate vârstele, dar prevalează adulții și bătrânii. Ajung repede în centru, trec pe sub calea ferată și mă îndrept spre sanctuar pe bulevardul grotei de la Masabielle, piața Jeanne d'Arc, și apoi pe stradă înainte, direct spre sanctuar, pe care deja îl văd, trecând peste râul Gave. Alături de pelerini, orașul este plin de magazine cu obiecte religioase, mai ales statui ale fecioarei
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
umanist / 31 Mătușa Zumi / 37 Afaceri de familie / 47 Basarabencele rusoaice / 61 Alexandra / 71 Rujul de buze / 75 Asfalt al copilăriei / 87 Aeroplane de hârtie / 91 Pe vremea locomotivelor cu aburi / 95 Stofe / 97 Gheme de lână / 105 Primus / 109 Bulevardul Regina Elisabeta / 113 Repetentul după ușă / 127 Peștii / 137 Pe tamponul din capul liniei moarte / 143 Marilena și Melisa / 165 Punctul matematic / 183 Secole / 195 Ego și Alter Ego / 203 Inventator / 219 Geta / 227 Plimbare cu metroul / 247 Un loc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în mediul sălilor de clasă, instigând la violență generațiile tinere, ba chiar foarte tinere, necoapte am zice, însă pregătite să moară în numele unor idealuri care nu le aparțin și pe care nu le înțeleg, ca în excelenta, persuasiva bucată intitulată Bulevardul Elisabeta. Dominante numeric sunt prozele scurte dedicate școlii, și aceasta transfigurată bipolar: o parte este luminoasă, așa cum transpare din Rujul de buze, și una obscură, aferentă perioadei în care în Basarabia, la unison cu România, se instaurează plenar dictatura, totalitarismul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
VREMEA LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile treceau prin gara noastră trase de locomotive cu aburi, stadionul se afla în același loc, adică la o depărtare nu prea mare de gară. Doar că era mai dărăpănat și mai neîngrijit. Bulevardul, străjuit de castani, se întindea drept cât vedeai cu ochii, ducând în centru, la fel ca și în ziua de azi. Gara era mai sărăcăcioasă, animată de lume mai prost îmbrăcată, mai încărcată de poveri, mai grăbită și poate mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să-și recapete vechea demnitate pe care i-o conferea vestimentația și onoarea pierdută a celor din trecut. Lumea nouă nu putea continua să se înfățișeze privirilor așa șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA În fiecare an au schimbat sala de clasă. 1945, 1946, 1947... Toate clasele dădeau în holul central, cu pardoseala lui lucioasă de mozaic, toată numai careuri albe și negre, ca o tablă de șah. Holul era mare poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
admirație, până când domnul Ionescu a dispărut pe ușa cancelariei. Din clasă, dacă se apleca mult peste pervaz, Cătălin putea acum să vadă pe fereastră bustul lui Nicolae Grigorescu în mijlocul unei grădinițe de trandafiri, chiar în intersecția dintre Strada Principală și Bulevardul Regina Elisabeta. Era pentru el un motiv de mândrie că putea în sfârșit să-l vadă dinăuntru, după ce în toți anii de dinainte de școală trebuise să se mulțumească să se uite la el de pe stradă ori de câte ori trecea prin dreptul școlii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
veneau și zile mohorâte. Dacă nu ploua, zile întregi cerul rămânea acoperit de nori o pânză cenușie și deasă întinsă peste oraș. Ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau tot în Strada Principală, ca și anul trecut. Se vedea capul bulevardului Regina Elisabeta, cu castanii lui deși, afundându-se ca într-o pădure întunecoasă. Cătălin stătea de vorbă cu Nelu Manolache. Îl întreba: Noaptea tu visezi întâmplări? Eu visez locuri. Nelu Manolache râdea: Eu îl visez pe tata că vine și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tu visezi întâmplări? Eu visez locuri. Nelu Manolache râdea: Eu îl visez pe tata că vine și mă croiește c-un băț pe spinare. Aș zice că-s întâmplări, nu? Tu ce fel de locuri visezi? Cătălin se gândea la bulevardul Regina Elisabeta și deși știa că e străjuit de castani de la un capăt la celălalt, urmând curbura lină a văii Prahovei, pe malul drept, în vise se pomenea la un moment dat mergând pe malul stâng. Era același bulevard și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la bulevardul Regina Elisabeta și deși știa că e străjuit de castani de la un capăt la celălalt, urmând curbura lină a văii Prahovei, pe malul drept, în vise se pomenea la un moment dat mergând pe malul stâng. Era același bulevard și Cătălin nu-și amintea să fi trecut vreun pod. Și bulevardul nu mai era plat așa cum îl știa, ci urca, urca mereu, iar într-o latură castanii nu mai erau castani, ci o pădure adevărată, sălbatică, la o oarecare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de la un capăt la celălalt, urmând curbura lină a văii Prahovei, pe malul drept, în vise se pomenea la un moment dat mergând pe malul stâng. Era același bulevard și Cătălin nu-și amintea să fi trecut vreun pod. Și bulevardul nu mai era plat așa cum îl știa, ci urca, urca mereu, iar într-o latură castanii nu mai erau castani, ci o pădure adevărată, sălbatică, la o oarecare distanță de drum. Iar capătul drumului nu se zărea. Asta trebuie că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
viața ta! îi explica Avram Botea cu convingere. Urci mereu, înțelegi? La fel povestește și tata. A tot visat că urcă un drum și uite că până la urmă a ajuns cineva. E avocat. Tu crezi în vise? Chiar în capul bulevardului, la întretăierea cu Strada Principală, era o vitrină de afișaj. Sub geam găseai în fiecare luni dimineața anunțul cu noul film care avea să ruleze peste săptămână la cinematograful ARPA. Vrăjitorul din Oz, Tarzan, Omul cu o mie de fețe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
orice clipă să se ferească de o lovitură venită pe neașteptate. Tu visezi locuri sau întâmplări? îl întrebă Cătălin. Ce?! făcu Damian, surprins, c-o ușoară zvâcnitură înainte. Cătălin visa în multe nopți că se afundă în desișul castanilor de pe bulevardul Regina Elisabeta, care te scoate afară din oraș, și merge și tot merge până când în dreapta sa Valea Prahovei se lărgea și se adâncea imens, însorită, până într-atât încât departe pe versantul celălalt abia mai puteai desluși o cărare ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
până când în dreapta sa Valea Prahovei se lărgea și se adâncea imens, însorită, până într-atât încât departe pe versantul celălalt abia mai puteai desluși o cărare ce cobora domol către oraș. Și drumul pe care el mergea nu mai era Bulevardul Regina Elisabeta, ci un drumeag în plin soare, de-a lungul coastei dealului, abia cu puțin mai lat decât o potecă de munte. Mergea încrezător că mai devreme sau mai târziu avea să dea peste punctul de întâlnire cu cărarea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să se întâmple! Ei bine, dacă ar fi bănuit, nu s-ar fi întors în ruptul capului acasă de-a dreptul pe strada I.C. Brătianu, ca de obicei. Ar fi făcut un ocol, oricât de lung, ar fi ocolit pe Bulevardul Carol, sau dincolo de el; ar fi ocolit tot orașul! Ar fi meritat orice efort. Dacă ar fi bănuit la ce umilință avea să fie supus, nu s-ar fi dus la școală în ziua aceea! Iar dacă totuși s-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
imposibil! Și bătrânul mototol în pufoaică îi tot dădea zor răcnind răgușit: știu încotro ai luat-o! Nu scapi! Te-ai tot dus în sus pe strada Judecătoriei, până unde? Păi n-aveai prea mult de mers. Ai dat de Bulevardul Carol! Nicio casă de prin părțile alea nu-i de nasul tău, muiere scârbavnică! Așa că de-acolo trebuie c-ai traversat și ai luat-o pe strada Lascăr Catargiu. Și-apoi pe strada Griviței! Fiindcă abia acolo dai de case
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Luna apusese. Dinții i se descleștaseră de mult. Repetentul după... Femeia necunoscută, cu silueta ei elegantă, înaltă, zveltă, se îndepărta pe strada... Ia te uită! Nu mai era strada Judecătoriei, acum se numea strada Republicii... Mergea, mergea. Până la intersecția cu Bulevardul... Carol? Nu, nu mai era Carol! Acum se numea 23 August. Radovici nu mai era Radovici. Ci Olga Bancic. Lascăr Catargiu era acum I.C. Frimu. Și nici strada lui nu mai era strada I.C. Brătianu, ci devenise Filimon Sârbu. Firma
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
amuze și ușoara legănare a vagonului în mers, și faptul că prin dreptul ferestrei se perindă o sumedenie de elemente naturale și obiecte artificiale 11. Într-o zi am ajuns împreună cu Ion Schipor, nici eu nu știu cum, la restaurantul Tic-Tac de pe bulevardul 6 Martie, puțin mai jos de Casa Centrală a Armatei, numai noi doi la o măsuță la care, nu peste mult timp a venit să se așeze s-a lipit un tip la fel de dubios ca și el. Făceam eforturi să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Poate nu-i din familie! Deși, fiind de alt sânge, n-ar trebui să conteze." Despre interesul lui Ion Schipor pentru piese de teatru eu unul mai auzisem în ziua când întâmplarea făcuse să ajungem împreună la restaurantul Tic-Tac de pe Bulevardul 6 Martie. Dar atât și nimic mai mult. Ion Schipor de fapt nu prea vorbea despre ideile sale, ci, iată, mai degrabă despre ce i se întâmplase cu un manuscris asta îl rodea pe el și, pentru a câta oară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit-o pe Geta, întâmplător, într-o cofetărie de pe bulevardul Magheru, peste drum de Universitate chiar lângă Circul de Stat, unde se servea la tejghea. Cofetăria, deși modestă, avea dever mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut. Și totuși
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
muzică, de ce nu? Teatru, muzică și dans. Ascult în special Buongiorno tristezza, spuse Paul. Nu vrei să mi-l fredonezi? îl provocă ea. Era ea însăși incitată într-un fel care lui Paul îi dădea fiori. Se aflau în plin Bulevard Nicolae Bălcescu, în toată lărgimea lui, și se îndreptau agale spre Spitalul Colțea. Nu, îi era imposibil să fredoneze în locul acela atât de aglomerat, de față cu atâta lume. Ar fi vrut să poată s-o facă, dar... Măcar cuvintele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în gât dar, făcând un efort să și-l învingă, adăugă și versul următor: La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania. Seamănă foarte mult cu româna, observă Geta încântată. Am înțeles aproape toate cuvintele. Se despărțiră la intersecția dintre Bulevardul Nicolae Bălcescu și Bulevardul 6 Martie. Nu-i spusese Getei că melodiile italienești nici n-avea nevoie să le asculte la radio fiindcă oricum îi răsunau în cap, iar uneori chiar îl împiedicau să se concentreze atunci când studia în sala
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]