5,129 matches
-
care se citea un bun-simț Înnăscut și inteligența unei supraviețuitoare, plină de energie de parcă nu se ocupase toată ziua de aranjamentele pentru funeralii, ci de salvarea răniților de sub focul dușmanului. Purta un costum gri cu pantalon, ochelarii Îi străluceau și căra o servietă neagră pe care n-o lăsă din mână nici când Îl Îmbrățișă rapid și pieziș pe Fima și Îl sărută pe frunte. Dar nu-și găsi cuvintele. Șula spuse: —Mă duc În bucătărie să pregătesc ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
într-una din casele țărănești care se mai puteau vedea în sat într-un număr destul de mare, nici nu putea fi vorba de așa ceva: să-ți scoți pantofii în fața ușii. Poate că în fața ușii n-ar fi chiar rău, când cari clisa de pe arie pe tălpi, zicea maică-sa, tot învârtind oalele în bucătărie: „clisă“ - așa zicea în loc de noroi și lungea vocalele, ca la același cuvânt, folosit pentru slănina pusă la afumat în bucătăria ei scundă și neagră de funingine. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru ca acele camioane de mare tonaj, cu remorcile lor, să se poată folosi de ele. Și în interiorul satului se căscară gropi pentru fundații, vechea șură de la casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo cu roaba, de parcă toate acele clădiri ar fi fost lovite de trăsnet. Felix și cu mine coboram în pâlnie până la hala de turnătorie, căscam ochii din ușă în întunericul de funingine, unde țâșnea fierul aprins din furnale, spumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dorise: când trenurile veneau din nou din sud cu sezonieri, umplând până la refuz gările cu geamantane și cutii de carton, coșuri și butelii burtoase de vin (fiasci), când bărbații, în halate de culoare închisă și cu șepci pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de acolo, halele de producție erau ridicate. Și în acele clădiri înalte și luminoase „It’lienii“ băteau cu ciocanele de mama focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
afacere. Dacă vrei să faci plângere, n-ai decât. Eu m-am consultat de mult cu privire la asta: va trebui să te judeci de-o să ți se urască, chiar mai mult decât ai putea plăti - și acum ia-ți catrafusele și cară-te. Și W. plecă, traversă în pardesiu și cu pălăria pe cap piațeta din fața clădirii, se așeză în mașina lui, care ar fi trebuit să-i redea siguranța, pe urmă își luă fața în palme. Tata ședea în fotoliu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arunce vreo privire către acel peisaj care se întuneca treptat; camera de zi era acum exilul lui, luminată călduț de lampă, dar și de focul din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de nemțoicuțe în care mai înfigea și câteva margarete galbene și o frunză de ferigă, fiindcă lui W. îi plăceau așa de mult florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
conform căreia calitatea mâncării este invers proporțională cu dimensiunea râșnițelor de piper. Chelnerii cu umeri rotunzi se clătinau sub greutatea turnurilor de farfurii și ar fi avut motive suficiente să intenteze un proces civil pentru că au fost forțați să le care fără ajutorul unei pârghii sau al unei macarale. —Arăți de milioane, drăguțo, îmi spusese Alfie încontinuu. Tânărul va cădea pe spate când te va vedea. Dar eu am fost cea care a căzut pe spate când Ed s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cine? De ce nu mergi acasă să discutați și s-o rezolvați? Nu voiam să fiu singură - măcar de asta îmi dădeam seama. Eram chiar nerăbdătoare ca Mark să se întoarcă acasă. Spatele și picioarele mă dureau și mai tare de la cărat și ridicat greutăți. Am mai luat niște analgezice și am mai băut niște vin, apoi am stat trează urmărind ce se dă la televizor noaptea târziu, timp de mai multe ore, cu sonorul la minim. Până și concursurile televizate nemțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dincolo și instalați-vă comod. Mark și cu mine am traversat sufrageria cu greu, fiecare suferind în felul lui. — Mulțumesc pentru mai devreme, îmi șopti Mark. De curiozitate, ce ai făcut de te doare așa? Mi-am întins niște mușchi cărând niște cumpărături pentru Alfie. I-am spus toată povestea punând accentul pe greutatea sacoșelor pe care le cărasem și omițând partea cu derbiul la care participasem în timpul zilei. Mi-aș fi dorit să fi avut prezența de spirit necesară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lui. — Mulțumesc pentru mai devreme, îmi șopti Mark. De curiozitate, ce ai făcut de te doare așa? Mi-am întins niște mușchi cărând niște cumpărături pentru Alfie. I-am spus toată povestea punând accentul pe greutatea sacoșelor pe care le cărasem și omițând partea cu derbiul la care participasem în timpul zilei. Mi-aș fi dorit să fi avut prezența de spirit necesară și să-i fi servit și lui Lynn aceeași scuză - era atât de plauzibilă, până și eu o credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
seama de asta s-a dovedit mult mai mare decât durerea de spate. Toate pastilele și tot sherry-ul din lume nu m-ar putea face să-mi fie mai puțin dor de Mark. Lynn și Harry au intrat în cameră cărând și mai multe dispozitive decât cele cu care i-am chinuit noi în acea groaznică zi când le-am spus că divorțăm. Făcea parte din ritual, unul dintre multele ritualuri pe care le împărtășeau cei doi, echivalentul alegerii unei casete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
le înghit cu pumnul ca s-o enervez pe Lisa, care era o adeptă înfocată a lor. Și mai erau o grămadă de alte medicamente în spatele acestora, dar, pe moment, era suficient. Am ales toate remediile potrivite și le-am cărat apoi în sufragerie. Sortându-le în funcție de simptome și ingrediente, am alcătuit un orar de luat pastile care estimam eu că mă va ține pe picioare pentru următoarele 48 de ore. E inutil să mai spun că deja depășisem orice limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lua încet, o să ne plimbăm puțin, o să mâncăm mult, o să dormim mult, o să lăsăm locul acesta să ne vrăjească. Efectul medicamentelor începea să se ducă. Singura vrajă de care aveam eu nevoie era de natură farmaceutică. Ed luă cheia și cără bagajele sus. Când a deschis ușa, mi-am revizuit atitudinea. Existau toate șansele ca acea cameră să mă vindece de toate relele. Mă învăluia ca o pătură moale, perdelele din cel mai fin voal lăsau lumina soarelui să invadeze camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sonate cântate pe un pian vechi de către tânărul locotenent, putătorul unui nume ilustru. Avea sânge albastru și mult talent camaradul acesta atât de drag mie, care desigur nu-și mai duce aminte de „adormitul” cu biblioteca în sacul de merinde. Căram pretutindeni, printre galeții sfărâmați, pe Wilde, gigantul reîntors din Reading la Paris să-și negocieze dantura pentru o coajă de pâine, pe care desigur nu a mai putut-o mesteca între gingiile stâlcite; pe Baudelaire, care a distins Franța, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în silă. E drept, scâncea el că toată friptura mi-o împart în două părți egale ca să-mi hrănesc buldogii, dar după ce îi văd săturați și le dau apă, alerg la tribunal să obțin un sechestru „cu ridicata” și să car în camioane prăvălia debitorului, căzut pe un fotoliu, obosit să-și tot plătească datoriile. - Pentru că trecem prin lume ca frații siamezi, urmă trântorul din mine, trebuie să-l asist la verificarea creanțelor și la fixarea tuturor termenelor de declarări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în prima tinerețe. Între oalele de pe perete atârna un violoncel. - Ioșca, cine cântă? întrebai cu vocea ridicată, așa cum vorbeau și ei între ei. - De când Ianca a surzit nu mai cântă nimeni, răspunse el. Zece ani, seară după seară, i-am cărat balena la operă. „Ioșca”, mi-a spus Ianca într-o noapte, „Nu mai trebuie să te ostenești, de mâine încolo, fiindcă am surzit și n-am de ce să mă mai duc la operă”. „Ianca”, i-am răspuns fără șovăire, „crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mi-a spus Ianca într-o noapte, „Nu mai trebuie să te ostenești, de mâine încolo, fiindcă am surzit și n-am de ce să mă mai duc la operă”. „Ianca”, i-am răspuns fără șovăire, „crezi oare că ți-am cărat coșciugul ăsta numai de dragul hamalâcului?” „Dar de ce l-ai cărat zece ani de-a rândul, de două ori pe zi?” - mai ținea să știe Ianca, fiindcă, zicea, că în pat cu dânsa nu m-am culcat niciodată, și că bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să te ostenești, de mâine încolo, fiindcă am surzit și n-am de ce să mă mai duc la operă”. „Ianca”, i-am răspuns fără șovăire, „crezi oare că ți-am cărat coșciugul ăsta numai de dragul hamalâcului?” „Dar de ce l-ai cărat zece ani de-a rândul, de două ori pe zi?” - mai ținea să știe Ianca, fiindcă, zicea, că în pat cu dânsa nu m-am culcat niciodată, și că bani nu avusese ca să-mi numere. Tot vorbindu-mi, Ioșca trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se prelungește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se mai pomenește în gazete. Dar, întrucât este vorba de singurul meu prieten, cu care mă întâlnesc numai după ce ne despărțim, îl rog să mă ocolească de astăzi înainte. Fiindcă bagajele noastre se aseamănă între ele. Nu pot să le car și pe ale lui, și nu vreau să-l încarc cu odioasele mele mărunțișuri. Apropierea dintre noi ar putea produce o perpetuă tentativă de înjosiri reciproce. Țin prea mult la dânsul pentru ca să-l sfătuiesc, să nu încerc sinuciderea cu capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
el, uguind, vreun porumbel care se rărătăcise prin lucarna deschisă? Oare, speriat de mine, acesta a lăsat în urma lui un găinaț proaspăt? Oare sfoara înnodată a fost descâlcită pe dată? Am recurs la briceag? M-a reținut sfiala? Oare am cărat cufărul mai degrabă micuț pe scări în jos și l-am lăsat, cuminte, în grija mamei? Mai există și alte posibilități, ele sunt interșanjabile: pe baza unor hotărâri legale privind protecția spațiului aerian, pe la jumătatea lui ‘42, podul a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bilet de peron. Cu pălăria lui de velur, avea aerul îngrijit al omului din clasa de mijloc. Un bărbat de vreo patruzeci și cinci de ani, care până atunci reușise să supraviețuiască războiului în civil. A vrut neapărat să-mi care valiza de carton. El, cel pe care, cât timp fusesem în creștere, îl doream dispărut, el, cel căruia îi atribuisem întreaga vină pentru strâmtoarea lcouinței de două camere și pentru closetul pentru patru familii de chiriași, el, cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de pădure răscolit de șenile de tanc, un drum pe care, așa se spunea, huruise cu doar câteva ore în urmă o coloană de Tiger-uri și vehicole blindate, avansând ca vârf de lance. Dar din aparatura radio pe care o căram cu noi nu venea nici o indicație, doar o salată de cuvinte și foșnete. De ambele părți ale drumului, fondul forestier se juca de-a repetiția: pini, numai pini, pini cu trunchiuri înalte pe stânga, pe dreapta. E drept că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu venea nici o indicație, doar o salată de cuvinte și foșnete. De ambele părți ale drumului, fondul forestier se juca de-a repetiția: pini, numai pini, pini cu trunchiuri înalte pe stânga, pe dreapta. E drept că nu aveam de cărat armament greu, numai că, pe drum, culesesem un bărbat în vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți care, ca și când ar fi fost gemeni, șchiopătau amândoi pe partea stângă. Omul din Volkssturm vorbea confuz. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]