4,287 matches
-
peisajul nu-l poți percepe separat de stat. El dobândind o frumusețe nemijlocită căreia nervii zdruncinați nu-i mai făceau față. Peisajul ți-arăta cât îi e de indiferent ce se petrece cu oamenii. Reprezenta un armistițiu, o stare de calm întorcând spatele agitației cotidiene, o candoare cu frunza verde și zimțuită, suficientă sieși. Când nervii sunt suprasolicitați, nu mai rabzi să fii luat prin surprindere de frumusețe. Iar peisajul ți-apare ca înscenare a existenței licărindu-ți prin fața ochilor, ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
toleranței și a discursului religios occidental. Mă întreb oare cum ar fi reacționat la predica sa credincioșii dintr-o biserică simplă, de "cartier". Observație răutacioasă: poporul elvețian este un popor "greu de cap". Trebuie să-i explici pe îndelete, cu calm, despre ce este vorba în ecuație. Uneori ai impresia că legăturile dintre sinapsele lor funcționează mai greu decât în cazul celorlate nații europene. Este evident însă că această lentoare îi ajută să întreprindă lucrurile bine, temeinic, total diferit de balcanicii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
parlamentare, cu peste 30% din voturile exprimate. Ideea că unul din trei elvețieni mă privește ca pe corp străin, un profitor, o lipitoare socială, bună doar pentru muncile murdare de la baza piramidei profesiunilor este totuși greu de suportat, oricat de calm și de conștient ai fi de statutul tău de străin. În momentul în care scriu aceste rânduri, cred că este mai ușor de suportat o înjurătură directă în materna mea limbă română decât această larvară fierbere rasistă, de o perversitate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gândită este această rugăciune, că am ajuns să o văd citată recent într-un manual de management intercultural [sic!] uitat pe un pupitru din biblioteca Facultății de științe economice și sociale (SES) din Geneva: Doamne, lasă-ne să îndurăm cu calm acele lucruri pe care noi nu le putem schimba, dă-ne curajul de a schimba ceea ce trebuie schimbat, dă-ne înțelepciunea de a face deosebirea între ele". Evident, era citată cu infinite precauții de corectitudine politică, dar era totuși acolo
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Dacă eu mai nutream oarece ambiții premiabile (boală vindecată între timp), ea așezase tabăra la un nivel de unde nu mai avea înspre ce să urce. Dacă eu încă nu-mi domolisem enervările, ea afișa, de o bună bucată de vreme, calmul olimpian al celui care văzuse toate chipurile vieții. Ieșit din câmpul traducerilor, nu știam foarte multe despre Antoaneta Ralian, dar de un lucru eram con vins: că detesta pufoșeniile spuse sau scrise, elu cu bra țiile conjunc turale, lirismul tembelilor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pentru mine, fiindcă nu mai fumez. Țigara și gesturile automate care-o însoțeau erau cea mai deplină relaxare după stările de încordare și de enervare - mă rog, ăsta-i un truism. Era totodată cel mai plăcut companion în stările de calm și de mulțumire. Era recompensa și suportul succeselor, atenuantul și consolatorul eșecurilor, diluantul plictisului, martorul mut al faptului că totuși exist, răspunsul afabil la unele solicitări lăuntrice și simbolul vremelniciei, al plăcerii care se volatilizează, care se preface în fum
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
viața nu e întotdeauna dispusă să ne încurajeze în a o învăța liniștit și cu plăcere. Urși albi în taigaua siberiană, la 3.000 km distanță de Oceanul Înghețat. Anul trecut, un bombardier cădea în Groenlanda - scriam: „Toate apelurile la calm lansate de specialiști foarte competenți după căderea bombardierului atomic în Groenlanda sunt bine-venite. E bine că bombele sunt îngropate adânc în zăpadă. E bine că le protejează o calotă solidă de gheață. E adevărat că gheața se topește pe acolo
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să fiu liniștit - m-am uitat la unghiile mele tot albe, tot albe, ca în melodia aceea „tot mort? tot mort?” cu care se încheia un banc bucureștean; mi-am luat din nou pulsul, de data asta cu un anume calm: era 33 la jumătate de minut, 66 după 60 de secunde și cifra asta, 66, îmi apăru deodată ca o lumină din care răsări un alt adevăr de școală primară: nu există, totuși, cancer la inimă. Atunci de ce întârziau „Vali
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
hârști!, taie gâtul unei gâște care trecea prin ogradă, toți râd și își schimbă dispoziția, gata să asculte prelucrarea bolșevicului. Șnițelul acela, grația lui Ilia Ilinski, mișcarea imperceptibilă și apolitică a degetelor cu care lucrase controlorul îmi asigurară - până la București - calmul și elanul necesar unei lungi bolboroseli, ceva de genul: îmi dau prea multă importanță, nu știu să mă ridiculizez cum trebuie, sunt un ipocrit de ateu care se roagă numai când se sperie, tot ce mi s-a întâmplat vine
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
auzit, dar nu l-a ascultat. A trebuit să se producă actul revoluționar de la 23 August 1944, cu consecințele lui, binecuvântate, pentru instaurarea dreptății în favoarea celor mulți.“ (România literară, 14 aprilie 1977) IRIMESCU Ion „Cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu, rostite cu calmul și înțelepciunea ce-l caracterizează, au avut un ecou adânc în conștiința noastră de oameni făuritori de bunuri artistice, marcând întotdeauna un pas înainte în eforturile noastre pe care le depunem zi de zi pentru a crea o artă specifică
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de zi cu zi: „De ce țipi?“. Sau unele rumegări filosofice de genul „De ce m-ai făcut?“. La astfel de întrebări mama se prefăcea că nu-mi înțelege scrisul, ridica din sprâncene și-mi punea deoparte mesajul, cu mult tact și calm. Începusem și eu să mă întreb dacă Romică avea să o ducă la Felix sau nu, deși înțelesesem din discuțiile dintre soră-mea cu taică-meu că sus-numitul era o prezență fantomatică. După ce a pierdut o primăvară și-o vară
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că cele două table mari de pe peretele din fața clasei erau acoperite, aproape în întregime, cu foi de hârtie albă de diferite mărimi, prinse cu bandă adezivă. Sub ele se aflau problemele și exercițiile ce urmau să fie rezolvate pe parcursul lecției. Calmul, liniștea, ritmul alert și precizia cu care se desfășurau activitățile într-o succesiune de secvențe ale căror limite aproape că îmi scăpau, îmi sporeau interesul și mă fascinau. Nici nu mi-am dat seama când s-a trecut la exercițiile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mă surprind, pe câte o noapte senină, în fața vreunei case, către care pașii mei s-au îndreptat aproape singuri... Dar procesul acela era natural și simplu. Pe când ceea ce mi se întâmplă acum, când inima mea a început a-și câștiga calmul la care aspir de atâta timp, iar cugetul meu devine, pe zi ce trece, tot mai rece, mai lucid și deci mai sceptic lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Palierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu putea dura mult; de obicei, o săptămână; uneori ceva mai mult; altădată însă, câteva zile numai. Căci readaptarea la mediu se făcea cu aceeași inexorabilă necesitate cu care intervenea întotdeauna și tulburarea căreia îi punea capăt. Dar puritatea și calmul copilăriei le regăsesc în orele de reverie de care-mi amintesc destul de bine. Solitudinea era o condițiune rară, în mediul în care mă găseam. Ea se realiza mai ales în umbra și tăcerea dormitorului din momentul în care-mi întindeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mă surprind, pe câte o noapte senină, în fața vreunei case, către care pașii mei s-au îndreptat aproape singuri... Dar procesul acela era natural și simplu. Pe când ceea ce mi se întâmplă acum, când inima mea a început a-și câștiga calmul al care aspir de atâta timp, iar cugetul meu devine, pe zi ce trece, tot mai rece, mai lucid și deci mai sceptic, lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Spalierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Mare. (Foto-Regal) Pag. 39. Turnul mănăstirei Galata. (Foto-Regal) Pag. 42. "Zidul lung care împrejmuia internatul, zidul care separa viața mea prezentă de trecutul inaccesibil..." Pag. 43. Iașul în timpul războiului: Regina Măria, printre orfani, la Miroslava. (Foto-Regal) Pag. 44. "Puritatea și calmul copilăriei le regăsesc în orele de reverie..." Pag. 45. A. Weitzecker. Pag. 46. "Stăteam cu obrajii lipiți de fragedul obraz al pernei..." Pag. 47. Strada Ștefan cel Mare. Pag. 50. Teatrul Național: frontispiciul și peristilul. Pag. 52. Teatrul-Circ Sidoli. Fațada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și cumnatul meu vine de la serviciu însoțit de un om necunoscut. După prezentările de rigoare începe să-mi spună de școala profesională de la Oravița. Replica mea a fost cam dură spunând că nu vreau să fiu tractorist. Cumnatul mai cu calm i-a spus acelui om că o să mai discutăm problema mai târziu. Omul a plecat și la noi nu s-a mai discutat nimic. Seara, după cină am fost pus în fața unei alegeri cruciale pentru viitorul meu. Am avut de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din care s-au cioplit monumentele Atenei și care cu vremea se Îngălbenește ca hîrtia veche. În definitiv, piramidă e tot ce opunem nisipului. Tot ce neagă nisipul. PÎnă și dorința de a-mi căuta cu orice preț argumente În favoarea calmului cu care vreau să privesc uneori totul, golindu-mă de violența emoțiilor... Ascunzîndu-ne Însă Într-o piramidă, am fugit de viață sau am apărat-o? Viața nu cere cumva, dimpotrivă, s-o Înfruntăm și să-i acceptăm toate darurile În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune? Întrucît interesul pentru Elada nu mi-l pot explica numai prin motive estetice, trebuie, probabil, să recunosc aici și un vag bovarism. Cineva, un bărbat Între două vîrste, spunea ieri: Nu sînt capabil de ură. N-am urît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În aceeași flacără care se ridică pentru a spune că timpul fără dragoste e gol. Gol și În cele din urmă insuportabil, În clipa cînd pasărea Phoenix a coborît pe nisip și a Început să-și pregătească singură și cu calm rugul. Ea acceptă moartea În schimbul iubirii. Dacă am fi zei, spune Platon, n-am ști ce este iubirea. Înfiorată de sacrificiu, cenușa caldă se răscumpără creînd viață. Din ea iese o pasăre cu un colier de pene aurii, strălucitoare. Tot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne-a Învățat că eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decît clipă cu clipă. Pierzînd aceste clipe, nu ne vom mai putea Îmbăta de veșnicie. Nu ne putem umple sufletul cu surîsul zeilor. Ne trebuie chiotul și patima zeului nostru. Calmului Iui Apolo el Îi opune inima lui fierbinte și patima cu care stoarce totul din fiecare clipă ca mustul din struguri. În suita lui, măștile comice și tragice se Întîlnesc și uneori se confundă, pentru că zeul nostru are o față
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ori am dansat Între ruine sub privirile trufașului Apolo! Dar dansul nostru Înălța, pentru cîteva ceasuri măcar, coloanele În picioare...) După o frumoasă expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu vinul și fierb Împreună. Muzica și strigătele ascuțite ajung la un veritabil delir În timpul ceremoniilor cînd fidelii zeului poartă frunze de stejar, ramuri de salcie Înmugurită și torțe... Dar beția lui Dionysos nu ascunde oare neputința de a Înfrunta calmul și claritatea? Iată o Întrebare care mă derutează. Acest zeu contradictoriu eliberează pentru a Înlănțui și mai mult. E desfrînat și tragic. Feței calme a culturii grecești, Îi opune vehemența patimii cu care se desfată și suferă. Știe și el
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
direcți, pentru a răzbuna moartea părinților lor, au organizat o nouă expediție contra Thebei ieșind victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care mi-l sugerează această zi de vară limpede, cred că David al lui Michelangelo nu e străin de regalitatea calmului lui Apolo. Il Gigante, cum numesc florentinii statuia, ar putea satisface cele mai Înalte orgolii ale artei grecești, În timp ce În Pietà Palestrina sau În Pietà Rondanini dispar proporțiile clasice iar pașii dibuitori de pe soclu pătrund În ținuturi necunoscute ale artei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
considera că „artistul este acela care a înțeles cel mai bine poezia, muzicalitatea și armonia lui Theodor Pallady, ducându-le mai departe prin felul cum sugerează fluiditatea atmosferei“. Peisajele lui sunt temei pentru meditație și visare. Spectacolul natural este unul calm și plin de poezie ce constituie un ecran sensibil pentru bogata sa viață interioară. „Într-o lume a disoluției, a falselor urgențe, care răpesc omului bucuria integrării armonioase în ansamblul realului, peisajele sale oferă o clipă de relaxare, de autenticitate
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]