KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...147 148 149 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

singur pe lume, ci cu onorata lui audiență. Apartamentul său răspândea un miros puternic de lac ieftin și o aromă cel puțin dubioasă de carne, aceasta din urmă fiind mai pregnantă în podea și tapet. Locul era mobilat cu zgârcenie: canapele și scaune ieftine și o masă pentru o singură persoană. Pe de altă parte, cele două dormitoare erau ticsite cu tot felul de obiecte necesare unui magician: frânghii, inele, baghete, peruci, costume, mantii, vopsele, machiaje, petarde, fire, baterii, detonatoare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
facă acum. Ceva doar pentru el, care nu avea legătură cu onorata lui audiență. Trase jaluzelele tuturor ferestrelor din apartament, puse o lumânare pe polița căminului, în interiorul unei cutii de lemn, și o aprinse cu un chibrit. Se așeză pe canapeaua ieftină și începu să-și controleze respirația. Inspira încet, apoi expira. Încet, încet, încet... Concentrându-se la arderea flăcării, alunecând ușor în meditație. De-a lungul istoriei magiei, au existat două școli. Prima din ele era reprezentată de prestidigitatori, scamatori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nimeni; își începu căutarea imediat. Privea în jur, încercând să descopere cel mai bun loc pentru a lăsa o bombă cu gaz. Pentru a face un număr cât mai mare de victime, presupuse ea, bomba trebuia pusă la intrare, sub canapelele de lemn. Pe de altă parte, dispozitivul era cu siguranță voluminos. Spre deosebire de dinamită sau alt exploziv, o bombă cu gaz trebuie să fie mare pentru a crea pagube majore. Ar putea fi ascuns în vreo cutie de lemn sau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
naturală, Malerick trecu de colțul coridorului și pătrunse în sufragerie. Capitolul XXXII - Hei, cum merge? întrebă omul în costum gri, îndreptându-se decis spre Luis Martinez, detectivul voinic și liniștit din slujba lui Roland Bell. Acesta din urmă stătea pe canapea în fața televizorului, cu ediția de duminică a ziarului „New York Times” pe genunchi. - Frate, ce m-ai speriat, spuse el schițând un salut și privind în trecere insigna noului-venit. Apoi cercetă fața acestuia. Tu ești înlocuitorul? - Exact. - Cum ai intrat? Ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
reclamă foarte zgomotoasă de la televizor îi întrerupse. - Scuză-mă, reîncepu Luis. Nu te-am auzit. Ai spus că este prima ta tură? - Da. Corpolentul detectiv spuse: - Bine, ce ai zice să fie și ultima? Luis aruncă ziarul și sări de pe canapea, scoțându-și la iveală pistolul, pe care îl îndreptă spre omul despre care știa că este Erick Weir. De obicei calm, acum țipă cât putu de tare în microfon: - A intrat! E aici, în sufragerie! Doi alți polițiști care așteptau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
am adus în suflete încântarea în clipele în care mi-ați fost alături în lumea aceasta caraghioasă, în care viața devine moarte, moartea viață și realul ireal. Mă închin în fața dumneavoastră, onorată audiență... Aprinse o lumânare și se instală pe canapea. Își fixase ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării duse la îndeplinire, legănându-se hipnotizant înainte și înapoi, respirând ușor. Lumânarea pâlpâi. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

fusese plecat mult în săptămânile de dinainte să se întâmple, iar el și mama se purtaseră ciudat unul cu celălalt. Dar nu aveam habar cum stau lucrurile până nu am preluat apelul de la biroul tatei în dimineața aceea; stăteam pe canapea și mă uitam la Neighbours, gândindu-mă că ar trebui să încep să pun la cale celebra călătorie în străinătate în care tot zic că plec, când a sunat telefonul. Era David maimuțoiul, Stevenson, funcționarul de la cameră de la tata sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
știam c-am să o văd la finalul fiecărei zile, era suficientă ca să merg mai departe. Numai că în seara aceea, fără a fi planificat și fără să fi putut prevesti, am dus lucrurile pe o nouă scenă. Stăteam pe canapea („de anul trecut, de la reducerile de la World of Leather“, după cum mă informase cu mândrie Lena), iar brațul îmi era lăsat în spate, deasupra umărului lui Stacey, dezgolit unde bluza-i alunecase într-o parte. La televizor era o emisiune-concurs, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea fâșiei subțiri de material asupra degetului meu și simțind cum sânul uriaș e ridicat și cântărit când făceam asta. S-a foit un pic, mișcând canapeaua și punând arcurile la încercare cu schimbarea enormă de greutate, iar eu am privit-o scurt, temându-mă că mersesem prea departe. Rozaliul obrajilor ei și micul zâmbet de plăcere m-au liniștit, iar scurta privire complice pe care mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
de el, Nishe, tu nu-nțelegi. Am întrebat-o dacă poate să rămână, că... păi, nu se știe niciodată. Am planuri cu el, Nishe. Oricum, n-are unde să doarmă altundeva decât la mine-n cameră. La mine e o canapea, știi, și-acolo ar trebui el să doarmă. O-mpinge-n fiecare noapte pân’ la mine la pat ca să mă poată atinge și din astea, iar dimineața o-mpinge la loc. Se poartă foarte bine cu mine și mama știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
te face el să te simți. Ei bine, Charlie mă face să mă simt așa tot timpu’. Știi, crede că-s drăguță. Mama vede ce diferită-s și e fericită din cauza asta. Așa că ne prefacem toți că doarme doar pe canapea, da’ mama nu-i proastă. — Nu ești urâtă, Stacey - mereu îți zicem. Ai ochi drăguți, să știi. Și ești și haioasă. Da, da, sigur. Da’ nu vreau să fiu haioasă. Vreau doar să fiu ca tine. Ca tine și ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
îi corect. Va trebui să-l las înainte să vină Crystal încoace, că vine cu prietenu’ ei să doarmă-n casă vreo două nopți și cre’ că-i jenant să-ncerc s-o fac cu Charlie cât dorm ei pe canapea sau undeva. Abia aștept să vină. Au mai rămas doar două săptămâni acum până vine-n vizită cu tipu’ ei ăla nou. Pun pariu că-i superbă - și chiar e! N-aș fi avut niciodată destul curaj să fac ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
mine când i-am zis că trebe să merg la control - ceva legat de controlat - doar că nu-mi amintesc acum, da’ a fost al dracu’ de haios). Mama a pregătit sufrageria - am pus un cearșaf și din alea pe canapea, și după aia mama a zis că aranjează ea patu’ frumos după ce ne bem ceaiu’ și că Wayne poate să ia fotoliu’ ei care se întinde într-o chestie din aia. Mama cumpărase o cutie de bomboane și-o pusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
după aia mama a zis că aranjează ea patu’ frumos după ce ne bem ceaiu’ și că Wayne poate să ia fotoliu’ ei care se întinde într-o chestie din aia. Mama cumpărase o cutie de bomboane și-o pusese lângă canapea, da’ după aia s-a simțit vinovată, c-a zis că nici măcar nu se gândise că poate mi-e mie greu și io am fost așa mândră când am zis: — Nu-i nimic, mami. Poți să dai bomboane din alea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
noastre. Stacey și Lena găsesc, desigur, că e amuzant. Se străduiesc din greu să-l convingă pe „Crystal“ să-și pună hainele de femeie, dar mă bucur să spun că până acum a refuzat. Aseară se așezase lângă Stacey pe canapea și aș fi putut să jur că erau două școlărițe, după felul cum chicoteau și arătau cu degetul și din astea vedetele rock din revistele pe care le citeau. —Oooooh, e pur și simplu superb, a spus Crystal cu vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
răspunsurile la întrebările jalnice care răsar peste zi și să râd, încruntat, la glumele ieftine și innuendo-ul îngrozitor al comedianților. Dar să am parte de un travestit sau transsexual sau cum și-o zice, în carne și oase, așezat pe canapea, asta era deja prea mult- mă simțeam de parcă Lily Savage 1 însăși ar fi invadat camera. Dar nefiind casa mea, nu aveam puterea să intervin și nici nu se punea problema să o las pe Stacey singură cu noua ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
când și-a dat seama că nu avea să scoată nimic de la mine. N-are nici un pic de simțu’ umorului, asta-i problema lui, Crystal. Cu coada ochiului am văzut că se întorsese iar spre creatura extraordinară de lângă ea, de pe canapea. Chicoti. Îi ciudat să-ți zic așa, acum că știu că ești tip. Mi se pare c-ar trebui să-ți zic Peter sau Gary sau cumva un pic mai, știi tu, un pic mai fioros. — Da, sigur - parcă io

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
în ureche, apoi ea s-a aplecat spre el și-a izbucnit în râs, mai tare și mai aspru decât o auzisem vreodată. I-a șoptit și ea ceva, apoi au mai râs amândoi, enervant și neliniștitor, zgâlțâindu-se pe canapea din cauza istericalelor copilărești. După o vreme și după mulți „vai de mine!“ și „aoleu!“, râsetele tâmpite se potoliră și Crystal își scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
i se-nalță și sprâncenele-n același timp, parcă face „țțț!“, da’ fără să zică nimica. Știam că asta-nseamnă că e-ntr-o stare nasoală, așa că m-am hotărât să nu-i zic. M-am așezat lângă el pe canapea și m-am aplecat să-l sărut pe obraz, da’ nici asta parcă nu l-a prea atins. S-a uitat la mine și-avea fața tristă. Alo, m-am gândit io, asta-nseamnă o seară cu toane. Unde-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
continuat io. Nu vreau să crezi c-am avut vreo aventură sau ceva. Am făcut-o doar o dată cu Warren. În seara în care-am ieșit cu Crystal, mai ții minte? Când ai pus tu botu’ că ne prosteam noi pe canapea și pălăvrăgeam de operații și din alea. Mai ții minte? Așa, am ieșit să bem ceva și-am dus-o pe Cris la Șobolanu’ și Morcovu’ și era acolo Warren cu vreo două fete că era ziua lui și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

-mi povestești ce s-a întâmplat. Emmy își trase nasul. — Oh, Doamne. Am uitat...azi e luni. Nu vreau să te deranjez. O să-mi revin... Nu vorbi prostii. Chiar nu făceam nimic, minți Leigh. Vino odată. Leigh o conduse pe canapea și, după ce-i arătă lui Emmy să-și sprijine capul pe brațul capitonat, dispăru după peretele ce separa camera de zi de bucătărie. Cu blatul ei pestriț de culoarea granitului și toată aparatura nouă, din inox, bucătăria era încăperea preferată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
dacă Emmy era bine. Văzând-o că stă întinsă pe spate, cu un braț așezat peste ochi, Leigh scoase telefonul mobil și selectă numele Adrianei din agenda telefonică. Scrise: SOS. E&D terminat. Vino R.P.D. — Ai Advil? strigă Emmy de pe canapea. Apoi adăugă mai încet: — Duncan întotdeauna avea la el Advil. Leigh deschise gura să adauge că Duncan avea întotdeauna la el o mulțime de lucruri — cartea de vizită a escortei preferate, o fotografie de-a lui de când era mic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
de perfectă? Cine a hotărât că o singură ființă merită o piele ca asta? Era absolut nedrept. A mai durat câteva minute până ce au fost preparate și servite băuturile, după care fetele s-au așezat; Emmy și Adriana tolănite pe canapea; Leigh cu picioarele încrucișate pe podea. — Deci, spune-ne ce s-a întâmplat, zise Leigh punând o mână pe glezna lui Emmy. Nu te grăbi și povestește-ne tot. Emmy oftă și, pentru prima dată de când venise, părea că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
că ei chiar îi era cald — prea cald — dar că existau circumstanțe atenuante. Chiar dacă Adriana a întrebat, cu siguranță nu dorea să audă că Leigh se înfofolise fiindcă nu-i plăcea ca brațele și coapsele să i se lipească de canapeaua din piele. Firește că și-ar fi dorit să stea într-o pereche de boxeri și un top, dar senzația pe care o avea când pielea ei se lipea de pielea canapelei — să nu mai zicem de zgomotul enervant de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
brațele și coapsele să i se lipească de canapeaua din piele. Firește că și-ar fi dorit să stea într-o pereche de boxeri și un top, dar senzația pe care o avea când pielea ei se lipea de pielea canapelei — să nu mai zicem de zgomotul enervant de dezlipire de fiecare dată când se mișca — făcea imposibil acest lucru. Leigh era convinsă că ar crede despre ea că nu e zdravănă la minte dacă le-ar fi explicat că purtase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]