6,287 matches
-
să mai am mîini și ochi“. A trebuit să cad de acord că eram totuși prea tînăr și că un an de studii universitare mi-ar permite să mă maturizez și să dovedesc că eram sigur că vreau să fac cinema În loc să mă fac profesor, „o meserie care ți-ar lăsa timp liber“, spusese mama, de parcă aveam nevoie de timp liber cînd eu doream, de fapt, să-mi consacru tot timpul - zi și noapte, pînă la moarte - nevoii devoratoare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aveam de făcut, și să nu mă risipesc. Vei cinsti pe tatăl și pe mama ta, dar mai ales, Îmi spuneam eu, Îi vei epata. Ar fi fost Într-adevăr epatați dacă ar fi aflat că, În loc să mă duc la cinema Între două cursuri, mă foloseam de banii de la ei ca să ofer sticle de vin spumos unor animatoare de bar, care nu stăteau să le bea, ci, În schimb, mă lăsau să le sărut sînii În vreme ce mă masturbau mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și naturală și am fost Încîntat că mă ia de braț. Mi-am comandat Schweppes-ul, iar ea mi-a cerut să-i ofer o cupă de șampanie, care, am făcut eu pe loc socoteala, mă costa cît două bilete la cinema. Dă-o naibii de zgîrcenie. Era nu doar proaspătă și naturală, mai era și nostim de modernă, dacă bea șampanie după-amiaza. Era cu siguranță o fată de familie bună. Am fost pe punctul să-i spun că mi-amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plătesc din banii de pe urma articolelor pe care tatăl meu le publică În revista lui Daniel-Rops... Dacă trec la mărturisiri, măcar să fie complete. — Și nu doar o singură femeie, ci mai multe. Mă fac să mă gîndesc la niște actrițe de cinema, părinte, la Grace Kelly, la Audrey Hepburn, la... — Cum, nefericitule, cu actrițe de cinema? — La Yvonne de Carlo, părinte. Un astfel de scenariu era de neconceput. Parcă Îl și vedeam pe preot trăgîndu-mă afară din confesional și aducîndu-mă acasă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Daniel-Rops... Dacă trec la mărturisiri, măcar să fie complete. — Și nu doar o singură femeie, ci mai multe. Mă fac să mă gîndesc la niște actrițe de cinema, părinte, la Grace Kelly, la Audrey Hepburn, la... — Cum, nefericitule, cu actrițe de cinema? — La Yvonne de Carlo, părinte. Un astfel de scenariu era de neconceput. Parcă Îl și vedeam pe preot trăgîndu-mă afară din confesional și aducîndu-mă acasă ca să mă pună să mărturisesc totul tatei. În realitate, era de ajuns să mă bîlbîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i telefonez ca să-i spun că mă făcuse să simt apăsat de o asemenea greutate din partea lui Încît nu cutezam să fac niște filme care să fie mai bune decît cărțile lui, și că mă miram că el, critic de cinema cu experiență, se lăsa orbit În așa hal Încît să le prezică unor emisiuni de televiziune turnate pe peliculă de 16 mm viitorul unui film artistic pe peliculă de 35 mm pe care l-aș fi putut turna pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În salonul unde urma să aibă loc proiecția, am Înțeles de ce ținuse să Închiriem cel mai mare ecran disponibil. Nu era un salon, ci un adevărat platou de cinema, Încărcat cu plante În ghivece care le aminteau, desigur, domnului și doamnei de Queiroz de pădurea amazoniană. Un servitor dusese cu solemnitate la vestiar vechiul meu impermeabil cu glugă, de parcă i-aș fi Încredințat toga lui Marlon Brando În Iuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
numele meu spre a mă deosebi de tata, așa cum unele insecte sau chiar timbre poștale nu se deosebesc Între ele decît prin amănunte pe care le percep doar specialiștii. — Așadar, eram Într-un salon care amintea de un platou de cinema și unde ai fi sărutat-o cu plăcere pe Scarlett O’Hara a dumitale, nu e așa, dragul meu Rhett? Un salon unde am petrecut o după-amiază Încîntătoare pălăvrăgind cu Tina În timp ce Împingeam canapelele ca să le așezăm cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le-ar fi șters mașinal de praf. Pe bulevard, am luat-o pe Tina În brațe. Am avut Îndrăzneala să-i strecor mîna pe sub cămașa mea ca să mă mîngîie pe spate. Credea că oamenii se sărutau pe gură doar la cinema. După trei ceasuri din ceea ce un comentariu critic la poezia trubadurilor ar fi numit „un colocviu amoros amestecat cu Îmbrățișări“, nu prea mai știam ce să facem și ne-am despărțit ca să ne Întîlnim a doua zi. Nu aveam cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
reîntorc În Europa, am avut cea mai violentă diaree din toată viața mea. De fiecare dată cînd mă gîndeam la acel avion, aveam spasme și grețuri. Am avut excelenta idee de a mărturisi ce mă chinuia unui tînăr critic de cinema căruia Îi plăcuseră filmele mele și alături de care mă simțeam Încrezător de cînd Îmi povestise că fusese internat vreme de cîteva luni Într-un spital de boli nervoase. Mi-a obținut o consultație la bunul Theodor Reik, care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
iar eu aveam chef să văd un film - și mai bine Încă: atunci cînd Tina lipsea - căutam În carnetul meu de adrese ca să văd cărei femei Îmi puteam permite să-i cer la ora nouă seara să mă Însoțească la cinema la spectacolul de la zece. Mai trebuia și ca ea să aibă mașină și să treacă să mă ia. După film, ca să-i mulțumesc, o invitam la cină și - ce pot face? - Îi făceam curte. Femeile astea, pe care În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și le vorbeam atunci de claustrofobie. Puțin le păsa! Erau gata să-și petreacă noaptea și cu un claustrofob, din moment ce asta nu se Întîmpla În camera lor. Spuneam că mi-era teamă că Îmi voi pierde mințile În sălile de cinema și În metrou. Oare rezuma cumva opinia generală sau a fost un caz aparte aceea care mi-a răspuns: „Mai bine ți-ai pierde mințile În brațele mele“? Din păcate, nu se punea problema. Era tîrziu și trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îi dădeam Întîlnire cînd Tina Își urma cursurile la Sorbona. Trăgeam naiv nădejde că, făcînd amor cu Isabelle, mă voi vindeca. Îi povesteam Tinei că mă simțeam mai bine și că eram din nou În stare să merg singur la cinema. Isabelle a avut nefericita idee de a-mi trimite o scrisoare de amor pe care am făcut prostia s-o las vraiște. Tina, după ce a citit-o, mi-a spus că nu va mai putea să aibă niciodată Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi tratat drept un pervers care nu merita altceva decît o castrare chirurgicală. Parcă Îl văd vorbind despre Bergman cu dispreț, bietul Bergman În drum spre iad pe calea erotomaniei. Se Întorcea de la o reuniune la care niște critici de cinema trebuiau să aleagă cel mai bun film al anului: „Înțelegi, cînd am văzut că Bergman beneficia de multe voturi, m-am ridicat și le-am spus: Domnilor, vă semnalez că vă pregătiți să premiați un erotoman“. Mi-a fost rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
doar că sînt un bărbat de cincizeci de ani!), am realizat mai multe filme și am publicat vreo zece cărți, am numeroase proiecte - mai ales o piesă de teatru -, doi producători mă bat regulat la cap ca să mă reapuc de cinema, iar eu nu scriu scenariile care mi se cer, nu-mi termin piesa de teatru, nu dau doi bani pe filmele și pe cărțile mele, mă Încăpățînez de cinci ani să refuz invitațiile din America de Nord și de Sud sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
farul salvator. Dar nu-l pusesem la socoteală pe sergentul care m-a prins din urmă: „Ei, Misticule, Încotro Îți iei zborul?“. Misticul era porecla pe care mi-o atrăsese manevra cu mătăniile. Am fost conduși Într-o sală de cinema unde se aflau și alți recruți care tropăiau cerînd să Înceapă proiecția. Aș fi revăzut cu plăcere În seara aia un film de Hitchcock, dar mă așteptam mai curînd la un documentar despre elicopterele de luptă sau despre bolile venerice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îmbrăcat ca un tînăr de familie bună, dorința lui fiind de a trece neobservat, și-l revăd zîmbind cînd tata i-a spus: „Deviza dumitale ar trebui să fie Fără să aibă aerul“. Aud glasul lui François: cînd vorbea despre cinema, se putea desluși o gîndire de fier În glasul acela catifelat. Franz și François au murit, cărțile și filmele se joacă de-a v-ați ascunselea În capul meu. Tata scria cărți și dorea ca eu să fac filme. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un doilea film gratis. Era un obicei „oribil“, pe care Îl cultivau amândouă, pentru că le plăcea la nebunie. Datorită lui se Împrieteniseră. — Da... ce ne mai distram! Acum nu mai știu ce filme au apărut, nu am mai fost la cinema de o grămadă de vreme. Făcu o pauză, apoi Întrebă: Cine te-a invitat aici? — O artistă, Desert Rose. Renumită În domeniul artelor vizuale. Produce filme de artă În ediție limitată și le vinde colecționarilor Înstăriți. Călătorește foarte mult, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aproape 43 de kilometri. Toți ceilalți erau ținuți la distanță de porți Închise cu lanțuri și de paznici Înarmați, care patrulau călare pe dealuri. Frederick și May Rindge. Când tipul a murit, văduva a Început să le permită vedetelor de cinema mai Întâi să Închirieze, apoi să cumpere pământ, și uite așa s-a format Colonia. E o zonă destul de exclusivistă. — Pare mult mai... cum să zic... mai puțin prelucrată decât Hamptons, observă Kitty În timp ce taxiul mergea spre nord, șerpuind Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îl căpătase În recenta lui escapadă de șase săptămâni În junglele din Madagascar. În fiecare iarnă călătorea În Africa, pentru a se bucura de o singurătate absolută, departe de mrejele civilizației. Spencer Magic nu arăta doar ca o vedetă de cinema, avea și un apartament drăguț În Gramercy Park, stăpânea arta conversației inteligente, era un spirit nobil, iar poeziile lui fuseseră publicate. Oriunde altundeva, toate astea l-ar fi transformat Într-o partidă excelentă. Nu și În Manhattan, locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
coada ochiului la Augusta. Își privește mereu ceasul. Probabil, nu știe cum să-mi explice de ce pleacă de-acasă. Sunt curios ce motiv va invoca azi. Că se duce la coafor? Imposibil. L-a folosit ieri. Că se duce la cinema? Nici asta. Se teme că o pot întreba subiectul filmului și n-are fantezie. Se pare că s-a hotărât. Pleacă fără să-mi spună nimic. E mai bine așa. Constat că nici măcar nu sunt gelos. O observ ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
SÎnt doar istorii despre ceea ce mi s-a Întîmplat pînă acum. Dar nu am vicii ascunse sau o viață secretă sau obsesii față de oarece bizarerie. De exemplu, cînd mă masturbez mă gîndesc la mine, nu am fantezii cu staruri de cinema sau orgii... — Mare păcat. Wakefield e ușor dezamăgit. — De fapt, am un viciu... oftează Maggie. Wakefield devine interesat. — Citesc, mărturisește Maggie, cărți. — Un viciu privat. — E un viciu grav, spune Maggie, dar este singurul care nu face rău nimănui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dialogurile lor se strecoară acum o notă prea-bine cunoscută. Nu mai e un salt prea mare de la aceasta pînă la un festin al Învinuirilor reciproce, atît de familiare. Abia dacă bagă de seamă că ShapeShifter se schimbă din mega-magazin În cinema multiplex. Încep să ruleze filme, În aer plutește aroma floricelelor de porumb, dar scurta lor neutralitate s-a disipat. SÎnt din nou pe picior de război. Wakefield Încearcă să cîrmească discuția spre alte subiecte. — Cred că și Compania este implicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am putea merge la un film. A nimerit la fix; ochii lui Margot se luminează. — Îmi plac filmele. The Moviegoer este cartea mea favorită. O să chiulesc de la workshopul despre catalogare. În următoarele trei zile, Wakefield și fiica lui merg la cinema, lucru pe care Wakefield nu l-ar fi făcut de obicei. Întotdeauna a detestat sentimentul care Îl Încearcă atunci cînd reintră În realitate la finalul filmului și fiind În preajma lui Margot Îl face să se simtă Încă și mai ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai vedea unul. La vremea aceea se purtau filmele cu dezastre. Oamenilor le plăcea să vadă cum mor alți oameni sau cum sînt salvați din turnuri infernale sau din fălcile unor creaturi acvatice mîncătoare de carne de om. Stătea În cinema pînă În zori, apoi se ducea acasă și dormea pînă la următorul matineu. Omul acesta era fericit numai În sala de cinema. Realitatea, din care angajații librăriei constituiau o porție atît de substanțială, Îl dezgusta. Presupun că, după ce pleci, conchise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]