6,220 matches
-
întemnițați și uciși. E de o importanță vitală să descoperim unde-și construiau dispozitivul și ce li s-a întîmplat. Încheie pe o notă mai calmă: Sper că veți putea să-mi spuneți tot ce știți în această chestiune. Neelan clătină din cap. Zîmbetul de pe buzele lui era ironic, aproape sinistru: ― Fratele meu nu e în pericol de a fi ucis. ― Deci știți unde se află? întrebă ușurat Hedrock. Neelan șovăi. Cînd vorbi într-un tîrziu, Hedrock avu senzația că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE EVIDENT PUSTIE, NELOCUITĂ ȘI NEFOLOSITĂ ÎNCÎT HEDROCK ÎNAINTĂ PUȚIN IAR APOI SE OPRI. FĂRĂ SĂ VREA SE ÎNTOARSE SĂ SE UITE LA NEELAN. ACESTA SE APLECASE ASUPRA ÎNCUIETORII ȘI O STUDIA DUS PE GÎNDURI. RIDICĂ OCHII SPRE HEDROCK ȘI CLĂTINĂ DIN CAP ÎNTREBĂTOR: \ CUM AȚI IZBUTIT S-O FACEȚI? ÎI TREBUI LUI HEDROCK UN EFORT MINTAL PENTRU A-ȘI DA SEAMA CĂ CELĂLALT SE REFERĂ LA FELUL CUM DESCHISESE UȘA. ZÎMBI ȘI APOI SPUSE PE UN TON GRAV: ― Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să creadă că a suferit un șoc care-i întunecă rațiunea. Alergă în sus, tot mai sus, și deja în inimă i se strecurase teama de înfrîngere. Cea de a doua lovitură de o forță titanică îl făcu să se clatine pe picioare și, să cadă vreo cîteva trepte. Dar își reveni și urcă mai departe, conștient de o senzație de oboseală. Își dădea vag seama cît de mult riscă Innelda folosind asemenea arme puternice. S-ar fi putut stîrni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lovitură. Cu un gest de animal, se retrase din fața durerii pînă la palierul următor, încuind instinctiv ușa interioară. Stătea acolo, groaznic de obosit, sprijinindu-se de perete, cînd ii treziră din leșinul profund strigăte de oameni. Deci glasuri înăuntrul cosmonavei. Clătină clin cap, fără să-i vină să creadă. Glasurile se apropiau tot mai mult; iar apoi i se dezvălui adevărul: Erau înăuntru. Fuseseră suficiente șapte lovituri de tun. Un bărbat strigă cu aroganță de pe partea exterioară a ușii lîngă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ACEASTĂ ACȚIUNE ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ ZĂCUSE CU FAȚA ÎN JOS. CÎND SE MIȘCĂ, MÎINILE ȘI PICIOARELE SE ÎNCURCARĂ ÎNTR-O PLASĂ DE FUNII ÎNTREȚESUTE. TREBUI SĂ PUNĂ MÎNA PE O FUNIE SAU ALTA PENTRU A-ȘI RECĂPĂTA ECHILIBRUL. RĂMASE CLĂTINÎNDU-SE ACOLO ÎN BEZNĂ. PÎNĂ ATUNCI, ÎȘI PĂSTRASE CALMUL LUPTÎNDU-SE DIN RĂSPUTERI SĂ DEDUCĂ ÎNȚELESUL FIECĂREI EXPERIENȚE ÎN SINE. ACEASTA ÎNSĂ ÎL DEPĂȘEA. PANICA ÎL CUPRINSE APROAPE CA O LOVITURĂ FIZICĂ. ÎN LOCUL UNEI PARDOSELI EXISTA O ȚESĂTURĂ DE FUNII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
O ÎNTREBĂ EL. ȘTII TU PREA BINE. APOI SE PIERDU ÎNTR-O IZBUCNIRE EMOTIVĂ: SPUNE-MI TE ROG, DEL, AVEȚI CEVA INFORMAȚII CU PRIVIRE LA INTENȚIILE URIAȘULUI? \ VREA SĂ SE DEA PUBLICITĂȚII CHESTIUNEA PROPULSIEI INTERSTELARE. \ A, ATUNCI E VORBA DE ARSENALE. PRINȚUL CLĂTINĂ DIN CAP. NU PREA CRED, INNELDA, ZISE EL CU GRAVITATE. AU MAI DIFUZAT O A DOUA DECLARAȚIE ACUM CÎTEVA MINUTE, DÎNDU-ȘI PROBABIL SEAMA CĂ TOATĂ LUMEA VA FACE LEGĂTURA ÎNTRE APARIȚIA URIAȘULUI ȘI PROPAGANDA LOR DE ACUM ȘASE SĂPTĂMÎNI. ȘI-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
coborîse în cripta de sub palat, îndepărtase o secțiune din perete și pe urmă? Puse întrebarea cît mai ferm și colonelul răspunse: \ ȘI PE URMĂ, MAIESTATE, A ADUS-O PÎNĂ ÎN PALAT ȘI A AȘTEPTAT. \ ASTA A FOST ÎNAINTE DE ATAC? OFIȚERUL CLĂTINĂ DIN CAP. ÎN TIMPUL ATACULUI. SE MAI AFLA ÎNCĂ JOS ÎN CRIPTĂ CÎND ZIDUL A FOST SPART DE TIRUL CONCENTRAT AL NAVELOR DE RĂZBOI DE LA ARSENALE. ÎN CALITATEA MEA DE ȘEF AL GĂRZILOR PALATULUI L-AM AVERTIZAT ÎN LEGĂTURĂ CU CE SE ÎNTÎMPLĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și superbă a sistemului legislativ și juridic și (șovăi, iar apoi vorbi mai departe contra voinței ei) existența Făuritorilor de Arme ca influență stabilizatoare au împiedicat dezlănțuirea unei explozii fățișe. Dar cel puțin vreme de o generație nu trebuie să clătinăm barca. Mă bizui în special pe o nouă metodă de educație mintală creată de Arsenale, care întărește funcția morală și realizează tot ceea ce constituia un punct de glorie pentru alte metode. De îndată ce scăpăm de amenințarea organizației uriașilor vom.... Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dispărut, Maiestate. Dar aveți dreptate, căpitanul Hedrock este unul dintre uriași sau (după o ezitare, adăugă vorbind rar) sau ― și acest gînd mi-a venit abia acum ― poate el e chiar uriașul. Împărătesei nu-i scăpă momentul de ezitare. Se clătină pe picioare de oboseală: ― Bine, dar ce l-ar putea îndemna atunci s-o ia de nevastă pe femeia al cărei imperiu se străduiește să-l distrugă? ― Doamnă ― spuse fără emoție Gonish ― abia acum două luni am descoperit și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu avem nici o fotografie, nici un film ori portret. Lucrul este întru totul de înțeles. Fiind întemeitorul dinastiei, el.... Deodată se opri și făcînd ochii mari se uită fix la Gonish: ― Ce, ai înnebunit? Ai înnebunit de tot? îl întrebă. Negatistul clătină din cap: ― Acum puteți spune că e vorba de o intuiție completă. Știți doar cum a fost educat și instruit. Preiau de ici si de colo cîte un element și de îndată ce am aproximat zece la sută, răspunsul vine în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
INTRAT ÎN FUNCȚIUNE. CÎND AM FĂCUT-O, AU RECUNOSCUT CE SE ÎNTÎMPLĂ ȘI M-AU AMENINȚAT CU DISTRUGEREA DACĂ NU COLABOREZ CU EI. \ ȘI CREZI CĂ VOR AJUNGE UNDEVA ÎN CERCETAREA LOR DE A ÎNȚELEGE NATURA AFECTIVĂ A OMULUI? HEDROCK CLĂTINĂ DIN CAP: \ DE ANI DE ZILE OAMENII SE STRĂDUIESC SĂ-ȘI DOMINE IMPULSURILE EMOTIVE. TAINA, FIREȘTE, CONSTĂ NU ÎN ELIMINAREA EMOȚIILOR DIN VIAȚĂ, CI ÎN CANALIZAREA LOR ÎN DIRECȚII NORMALE ȘI SĂNĂTOASE: VIAȚA SEXUALĂ, DRAGOSTEA, BUNĂVOINȚA, ENTUZIASMUL, PROMPTITUDINEA, PERSONALITATEA ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
poate că într-un fel îmi produceai și puțină repulsie. Sînt mîndră totuși că te-am ales fără să știu. Asta arată enorma vitalitate instinctivă a stirpei noastre. Robert! ― Da? ― Celelalte împărătese... cum ți-ai dus viața cu ele? Hedrock clătină din cap: ― N-am să-ți spun. Vreau să te hotărăști fără a te gîndi la ele. Innelda rîse puțin isteric: ― Mă crezi geloasă. Dar nu... nu e deloc vorba de asta. Apoi adăugă cam dezlînat: De acum înainte voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se află în Galațși i nu la penitenciarul din Tecuci, unde avea de ispă șit o condamnare, pentru o ispravă anterioară, Nu prea gravă, dar, cum era recidivist, primise și un “bonus” destul de substan țial. Ca să dezleg misterul, l-am clătinat ușor , strigându - l pe nume. Îl chema Giorgică Boubătrân, supranumit “ mână lungă”, renumit îm branșa utilor dar “cooperant”, ori de cite ori îi luam urma. S-a trezit, deloc panicat , a căscat gospodărește și abia apoi ne-a luat în
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de la 1945. Aventura inițiatică a lui Koinski se întâlnește cu destinul lui Hugo Pratt sub semnul, crepuscular, al sfârșitului Imperiului Roman reconstituit ca himeră fascistă. Din Libia până în Abissinia și Somalia, edificiul maiestuos destinat să evoce grandoarea lui Augustus se clatină, sub asediul unor forțe pe care nu le poate contracara. Agonia colosului fragil și cariat de demagogia mussolininiană se suprapune peste drama tânărului Pratt însuși. Tatăl său este sacrificat pe altarul acestei obsesii hrănite de reveriile compensatoare ale lui D
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un blestem care nu i-a părăsit niciodată trupul, bine ascunsă în cutele conștinței sale, de unde urca către suprafață dominând și desfigurând. În acele zile, Steiner nu mai era decât o epavă ce murmura cuvinte neînțelese, un erudit care se clătina pe picioare, cu privirea tulbure în care nu se mai regăsea nimic din geniul său. Rădăcinile acestei rătăciri în care Steiner se cufunda ca într-un ritual nu erau dezvăluite nimănui, nici măcar lui Corto. Marinarul cu cercel în ureche aștepta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine și cel dispărut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram în casă plin de noroi murdărind covoarele. Și de câte ori tata avea accese de mânie sau crize de disperare, mulțumirea de sine se clătina, se prăbușea; de aceea a început să vadă cu timpul în mine un adevărat pericol, un conspirator împotriva fericirii sale. Într-o zi, m-a chemat la el. Stătea în fotoliu și răsfoia o revistă. M-a lăsat să aștept
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzîndu-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă, apoi a renunțat. "Te urăsc", i-am șuierat printre dinți și am văzut cum s-a clătinat de parcă îl lovisem cu pumnul în piept. "Ce zice?" a întrebat directorul care tocmai ieșise. "N-am auzit nici eu", a mințit tata. Și a plecat. Oricum, s-a înșelat dacă și-a închipuit vreo clipă că școala de corecție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nervos, i-am cerut să-și scoată cerceii, ca să nu-mi mai distragă atenția. N-a vrut. Nu accepta să se despartă de ei. I-am cerut încă o dată același lucru, de data aceasta iritat de refuz, poruncitor. Ea a clătinat, îndărătnică, din cap. În clipa aceea am simțit că iau foc. Ce sculptor eram dacă nici modelele nu mă ascultau? M-am îndreptat furios spre ea și am întins mâna să-i smulg cerceii. Atunci m-a mușcat de braț
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrîncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată dacă m-ar fi oprit Luchi sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am lungit apoi în pat și am adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii țipau, fericiți sau cruzi, era greu de știut. Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe Tuberculosul tușind. Eu cred că are plămânii ciuruiți. Cum să dormi, Doamne sfinte, când auzi pe cineva tușind încontinuu lângă tine? M-am dus de câteva ori la Moașa, s-o rog să-l mute în altă cameră. A clătinat din cap. Nu. Nu se poate. N-am reușit s-o înduplec nici cum. Și e o crimă ce face. De ce nu vrea?... Și dacă ar fi numai Tuberculosul, continuă după un oftat stăpânul canarului mâncat de pisică. Dar mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Adu-mi mai repede pușca!" Marta mi-a întins-o ștergîndu-și cu cealaltă mână lacrimile; plângea de necaz și de rușine. Beat și îndîrjit, m-am dus la cafenea. Acolo, m-am sprijinit de una din mese, ca să nu mă clatin și să-mi dau curaj și i-am întrebat pe pescari, încercînd să par sigur de mine, deși vorbeam greu și mi se înmuiasem picioarele, cine erau nemernicii care își bătuseră joc de Marta, fiindcă vroiam să-i învăț minte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o muscă mare, de culoarea cobaltului. N-am dat importanță acestei înțepături, dar după vreun sfert de oră am început să am dureri și amețeli. Piciorul mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu oglinzi. Mă așteptam ca Laura să fie uluită, sufocată de surpriză și m-a decepționat prima ei reacție. Se uita în jur mai degrabă amuzată decât copleșită. Când îi propusesem, odată, să mă însoțească în sala cu oglinzi, zâmbise clătinând capul: "N-ai decât să te duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă". Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că nu se zăpăcise dând cu ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]