7,569 matches
-
cînd Cocea este condamnat pentru atitudine antimonarhică, în urma procesului cu Regele Ferdinand, se refugiază în paginile primei serii a Cuvîntului liber, editată de prietenul și comilitonul de stînga Eugen Filotti. Tot prin Ion Vinea vor fuziona cu Contimporanul două reviste-satelit: Clopotul, cu orientare preponderent socială, director: Henri Gad, și Punct, cu orientare integral artistică; director: Scarlat Callimachi, aristocrat bolșevizant cu veleități literare, cunoscut și sub numele de „prințul roșu”, pe atunci - încă - membru al Partidului Țărănesc Democrat condus de dr. Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Memorii... O prezență relativ des întîlnită în paginile revistei este cea a lui N.D. Cocea, vechiul mentor socialist de la Facla (unde Vinea îl va însoți) și Rampa, apoi, în timpul Primului Război Mondial, de la Chemarea (apărută, din cauza cenzurii, sub diverse titulaturi: Torța, Depeșa, Clopotul). Ca urmare a unei campanii duse împotriva Constituției din 1923 și a Regelui Ferdinand I (acuzat de a fi adus la putere dinastia „plutocrată” a Brătienilor), Cocea va fi condamnat pentru lezmajestate, iar Vinea ține să îi ia apărarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spus, printr-o artă politizată, ci (doar) prin cultivarea „noutății” artistice. Nu mă voi opri, în cele ce urmează, asupra articolelor strict social-politice din publicațiile avangardiste ale anilor ’20 (mai precis, din prima etapă a revistei Contimporanul sau din publicația-satelit Clopotul). Mai importantă mi s-a părut a fi relația dintre orientările artistice aferente și extremele ideologice europene (fascism, bolșevism). Un caz aparte în acest sens îl constituie „devierea de dreapta” a Contimporanului, manifestată prin conexiunile cu ortodoxismul și cu programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Militanții avangardiști mai radicali au primit cu dezamăgire eclectismul și moderația acestor reuniuni în care erau „performate” și texte ale unor autori tradiționaliști precum Coșbuc, Vlahuță sau Vintilă Russu-Șirianu. Un text anonim, intitulat „Avantgarda”, apărut la rubrica „Otrăvuri” a revistei Clopotul din 18 februarie 1923 își exprima decepția în raport cu așteptările: „Am salutat sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să aplaudăm pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suspiciunile de natură ideologică. După Brățara nopților, „poemele zodiacale” și ascensiunile lor vizionare marchează, în opinia comentatorului, „cel de-al doilea moment al suitei panteiste”: „Ceea ce acolo se desfășura și creștea din glia fertilă a întunericului (...) aici se înalță sub clopotul de azur al luminii, ca un heliotropism propriu vulturilor și poemelor fie profetice, fie numai exaltate”. Sînt enumerate apoi cîteva dintre însușirile acestei mature „poezii de compoziție”, „cosmice” și imagiste. Criticul remarcă suflul umanitar și profetic de sursă whitmaniană („elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zona artiștilor plastici - Max Hermann Maxy, Corneliu Mihăilescu, Hans Mattis-Teutsch, Milița Petrașcu, H. Gad. Prozatori precum F. Brunea și Ion Călugăru sau poeți ca Ilarie Voronca, Stephan Roll, Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) se grupează inițial în jurul revistelor Contimporanul și Clopotul, dar mai ales la Punct (mai agresivă), trecînd - după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Plural, nr. 3/1999, Fundația Culturală Română, București, 1999 Caietele/Les cahiers Tristan Tzara, Editura Vinea, București, nr. 2-4, 2000 Chemarea (Ion Vinea, Tristan Tzara), București, nr. 1-2, 4-11 octombrie 1915 Contimporanul, București, nr. 1-102, 3 iunie 1922 - ianuarie 1931 Clopotul, București, nr. 1-15, 20 octombrie 1922 - 4 februarie 1923 Euresis. Cahiers roumains d’etudes litteraires. (L’Avant-garde roumaine et son contexte europeen), nr. 1-2,Editions Univers, Bucarest, 1994 Fronda, Iași, nr. 1-3, aprilie - iunie 1912 Insula. Revistă simbolistă, București, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luat o hotărâre, așa că l-a lăsat să plătească. Când au plecat de la restaurant, erau deja aprinse luminile galbene de pe străzile din Yotsuya. Luminile fluorescente străluceau încă în ferestrele Universității Sofia, care se contura deasupra lor ca un vapor uriaș. Clopotele bisericii Sf. Ignațiu anunțau ora opt. Întunericul nopții învăluia încet împrejurimile. — La revedere, spuse Gaston, oprindu-se în fața restaurantului. I-a întins mâna lui Tomoe. La revedere, Tomoe-san. — La revedere? Dar unde mergi? Sper că nu vorbești serios. — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și a traversat. Trupul lui uriaș s-a pierdut în mulțime. „Tomoe, nu ești în stare să recunoști un om adevărat.“ I-au venit brusc în minte cuvintele lui Takamori și-i reverberau în cap cu mai multă rezonanță decât clopotele bisericii Sf. Ignațiu. Gara aglomerată din Ueno. Era coadă la bilete. O voce anunța plecarea trenurilor la megafon: „Trenul personal în direcția Takasaki pleacă la ora opt douăzeci și șase de la linia patrusprezece. Trenul personal cu direcția Takasaki pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptură ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte. Dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-1 beau din macii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
furtuni ies furișate să bea apă moartă din scocuri. Arde cu păreri de valuri pământul îmbrăcat în grâu. Aripi cu sunet de legendă s-abat înspăimîntate peste râu. Vântul a dat în pădure să rupă crengi și coarne de cerbi. Clopote sau poate sicriile cântă subt iarbă cu miile. [1925] * ASFINȚIT Peste-aceleași arătări și-aceleași case clopot de sear-aud. Și stau în cruce cu o zi sub cer pierdută. Prin ani subt poduri se depărtează ce focuri vechi? ce nouă plută
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în grâu. Aripi cu sunet de legendă s-abat înspăimîntate peste râu. Vântul a dat în pădure să rupă crengi și coarne de cerbi. Clopote sau poate sicriile cântă subt iarbă cu miile. [1925] * ASFINȚIT Peste-aceleași arătări și-aceleași case clopot de sear-aud. Și stau în cruce cu o zi sub cer pierdută. Prin ani subt poduri se depărtează ce focuri vechi? ce nouă plută? Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă. Se desface - care poartă? Se deschide - care ușă? Ies vârstele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
SEPTEMVRIE Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lângă ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-1 învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru stârnind ca un zvon de trecute pierdute biserici. Înalt unicorn fără glas s-a oprit spre-asfințit să asculte. Subt bolțile-adînci mă omoară pădurea cu tulnice multe. [1929] * CÎNTĂREȚI BOLNAVI Purtăm fără lacrimi o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine jocul potrivnic. Un negru noroc prin văzduhuri străine îmi ține de strajă, nu mă dezleagă. Văd anii crescând și pașii lungind peste toate văile, muchile, iernile, verile, peste toate clopotele și toate tăcerile. Podișul m-alungă, șesul mă cere, tot altul. Singură vatra nu mi-e-ngăduită, și cum aș slăvi scînteia-mpămîntenită, cenușa și pravila, fumul - înaltul! Stau acu iarăși cu fața spre țară. Întoarcerea va să rămână un vis, să nu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-l aud mai bine mi-am lipit de glii urechea - îndoielnic și supus - și pe sub glii ți-am auzit a inimei bătaie zgomotoasă. Pământul răspundea. GORUNUL În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate ca o inimă un clopot și-n zvonuri dulci îmi pare că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge. Gorunul din margine de codru, de ce mă-nvinge, cu aripi moi atâta pace, când zac în umbra ta și mă dezmierzi cu frunza
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
toamna strânge din aer funigei. III - Umbra Pan rupe faguri în umbra unor nuci. E trist: se înmulțesc prin codri mânăstirile, și-l supără sclipirea unei cruci. Zboară-n jurul lui lăstunii, și foile de ulm răstălmăcesc o toacă. Subt clopot de vecerne Pan e trist. Pe-o cărăruie trece umbra de culoarea lunii a lui Crist. IV - Pan cântă Sunt singur și sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu șerpii striviți în zori de ciomegele ciobanilor. Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei? Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei? Vieața mea a fost tot ce vrei, Câteodată fiară, câteodată floare, câteodată clopot - ce se ceartă cu cerul. Azi tac aici, și golul mormântului îmi sună în urechi ca o talangă de lut. Aștept în prag răcoarea sfârșitului. Mai este mult? Vino tinere, ia țărână un pumn și mi-o presară pe cap
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptura ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte, dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-l beau din macii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
inchiziții și atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta. ― Ai înțeles, sper, că tot ce am așteptat de la tine a fost să accepți că totul ne privește, de fapt. ― Uneori, semăn cu un clopot părăsit, pe care doar vântul îl face să vibreze. Și pot să-mi recapitulez, liniștit, viața. Dar întîlnirea cu Inchiziția m-a schimbat mai mult decât am crezut. Și chiar mai mult decât îmi place să recunosc. ― Iartă-mă că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
propriu-zisă. Nu știam ce să facem, și am avut o lungă discuție înainte de a lua o decizie. În cele din urmă, ne-am îndreptat cu pas ferm spre poarta mănăstirii și am bătut în ea cu cele două limbi de clopot. Un soldat a deschis ferestruica; era un veteran cu o față adormită și cu cicatrici pe pomeți. - Ce mai vreți și voi? a întrebat el prea puțin ospitalier. I-am răspuns pe un ton ferm: - Am venit cu vești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avut cândva un confrate surd, pe nume Marciano, care lucra de unul singur la via mănăstirii. Alți patru călugări se ocupau de livezi, cam departe de el, fiecare cu ochii spre unul dintre punctele cardinale ale lumii. Când a sunat clopotul pentru rugăciune și cei patru au dat fuga la paraclis, Marciano nu l-a auzit și a continuat să lucreze. În ușa bisericii se afla abatele, și i-a întrebat pe fiecare din cei patru: „Dar cu Marciano ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
imediat acest gând. Îi era imposibil să intre În casă și să nu-i audă vocea șoptind - Antonio, tu ești? Era imposibil să suporte tăcerea inumană a acelor Încăperi. Îi era imposibilă vederea paturilor goale ale copiilor - bătaia cruntă a clopotului, care anunța o altă zi fără ei. Deschise torpedoul, scoase cutiuța și mai luă o pastilă albă - dar fără apă, i se lipi În faringe, și topindu-se Îi lăsă În gură o pulbere grunjoasă și amară. Gata, trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
traficanții, iar tati o luă și pe Valentina de mână. Îi ținu strâns, căci voia să-i apere de străinii aceia care le puteau face rău. În strada Cavour totul era Întunecat, doar cupola Bisericii Santa Maria Maggiore strălucea. Bătea clopotul - iar sunetul acela, pe care nu-l auziseră de mult timp, le dădea fiori. Aproape de obelisc, nemișcat În centrul pieței, Într-un mod nefiresc - ca o antenă sau ca un copac -, stătea un vagabond. — Blestemați. Blestemați. Blestemați, striga. Nu ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Eu voi face din orașul vostru un deșert. Tati - care nu-l suporta pe vagabond și era enervat de tirada lui apocaliptică pe care trebuia să o asculte În fiecare zi - Îi târî de acolo. În vârful clopotniței extrem de Înalte, clopotul Încă mai bătea - bătăi Întunecate, mute, profunde, ce păreau să vină chiar din cer. În piața din fața bisericii, părea că trecuseră secole de atunci, sâmbătă după-masa mama ne aducea la joacă. Se așeza pe treptele fântânii, la umbra coloanei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
porții cu tot. Pe urmă privirile li s-au întâlnit. Și-a făcut repede două cruci și-a vrut să bată în poarta mănăstirii. Dar zgomotele erau minore, ca și cum ar fi bătut cu un băț de chibrit. A tras funia clopotului, care nici nu s-a clintit, și apoi a început să zgârie lemnul, dar, în afară de Zogru, nimeni, nici măcar fantoma însăși nu auzea ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a spus, Zogru, știind prea bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]