5,487 matches
-
cu munții și cu apele. Pornind de la textul biblic al Facerii, socotind c Omul e contopit ori împrștiat în opera divin, fr putere, fr ființ, ori fr soart proprie și acceptând prezumția potrivit creia eternitatea, nemurirea sunt atributele dumnezeirii, el conchide c acesta, (omul, reprezint abia un perceptibil moment din acest lanț fr sfârșit. Exprimându-se metaforic, dintr-o perspectiv în final fatalist, Ralea conchide c omul apare și dispare într-o scprare de fulger, care-i lumineaz o clip existența
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ființ, ori fr soart proprie și acceptând prezumția potrivit creia eternitatea, nemurirea sunt atributele dumnezeirii, el conchide c acesta, (omul, reprezint abia un perceptibil moment din acest lanț fr sfârșit. Exprimându-se metaforic, dintr-o perspectiv în final fatalist, Ralea conchide c omul apare și dispare într-o scprare de fulger, care-i lumineaz o clip existența. Deci, totul e la dispoziția și în mâinile providenței, puterea omului neînsemnând absolut nimic. Ne îndoim c, în adâncurile ființei sale, profesorul ar fi
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
mobilizeaz într-un organism alarmat, cuprins de panic, mult mai multe resurse, mai multe izvoare de energie decât o cale neted lipsit de dificultți, și, ca și cum totul nu ar fi fost spus cu exactitate, Ralea, în felul lui degajat, aforistic, conchide: Oprirea constituie în ordinea vital excitantul principal. Omul, conștient de ceea ce se întâmpl, execut atâtea și atâtea acte care înseamn o srire peste instinctul de conservare sau peste actul de gravitate care-l leag de pmânt, realizând o eliberare total
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
noastre și c peste câtva timp s dispar, lsând locul altor aspecte de caracter. Pentru moment îns trebuie s o lum în considerație. Canalizat, condus, ea (determinarea sufletului național poate s ne duc la perfecțiune. Cci nu e puțin lucru, conchide Ralea, s ai în lupta pentru existenț, suplețe, elasticitate, tact, bun simț și luciditate. Revenind la Vianu, trebuie s spunem c, poate din cauza conjuncturii în care a scris eseul amintit, concluzia e discutabil: (Consider c, pentru noi, condițiile optime de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
al XVIII-lea", "modele ale metanarativului în Ion al lui Euripide" etc.) și cu un ansamblu metodologic atât de rebarbativ încât idealurile și concretizările lor vor rămâne două lumi străine. În acest context, Alain de Botton nu poate decât să conchidă: "Dedicarea universitarilor față de misiunea lor este totală și înduioșătoare. Și totuși este greu de înțeles ce relevanță pot avea conținutul cursurilor lor și direcția pe care o imprimă întrebărilor la examene pentru idealurile lui Arnold și Mill. Oricare ar fi
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acest lucru). În ciuda vaietelor și a strigătelor tot mai ridicate ale elevului cei mai mulți profesori au continuat să aplice șocuri electrice tot mai mari, mulțumindu-se doar să semnaleze din când în când experimentatorului că lucrurile nu par în ordine. Milgram conchide: "[...] oamenii obișnuiți, care își fac treaba și care nu manifestă nici o formă de ostilitate, pot deveni agenți într-un proces distructiv teribil. Mai mult, chiat atunci când efectele distructive ale muncii lor devin clare, dacă li se cere să ducă la
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sa activitate, comportarea omului M. CRISTEA în lumea științei agricole, între colegi, în societate și în familie, comportare prin care s-a dovedit un adevărat om, familist desăvârșit, un apărător al colegilor și un mare iubitor de semeni se poate conchide că acest prodigios cercetător și manager își merită pe deplin un loc de frunte în Patrimoniul Științei Agricole Românești și ne rugăm ca bunul Dumnezeu să-l ajute cu sănătate și minte limpede încă mulți ani pentru a-și adăuga
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
empirice (Dasein) umane sunt Nimicul care se manifestă sau se revelează ca Acțiune negatoare sau creatoare, liberă și conștientă de sine însăși", și că istoria este "mișcarea dialectică a puterii care menține în Ființă Nimicul ce este Omul"224. Kojève conchide: Această putere însăși se realizează și se manifestă ca Acțiune negatoare sau creatoare: Acțiune negatoare a datului care este omul însuși, sau acțiune a Luptei care creează Omul istoric; și Acțiune negatoare a datului care este Lumea naturală în care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rol activ în educația lor în familie se raportează la prezența sau absența părinților la ședințe sau alte activități (condiție intervenție). Iată o asemenea opinie: "Diriga așa înțelege, mama, tata vin la școală, deci pe părinți îi interesează". O elevă conchide: Probabil, profesorii s-ar simți cu mult ajutați în activitățile lor dacă ai noștri s-ar implica mai mult. Elevii consideră că unii profesori au o percepție negativă (Rețeaua semantică 4.11.) despre participarea activă a părinților deoarece "... le-ar
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
217, atunci cum poate arhetipul să fie considerat a fi autopercepția instinctului, așa cum sugerează Jung? Chiar dacă avem în vedere faptul că la om "comportamentele preformate sunt excepționale, aproape toate conduitele omului fiind învățate"218 și depinzând de cultură, nu putem conchide că ele sunt imagini primordiale, întrucât comportamentul instinctual nu este imagine, ci ține de supraviețuirea speciei, de capacitatea subiectului de a-și asigura existența fizică. Dacă arhetipul ar fi considerat imagine primordială atunci copilul nou-născut s-ar naște cu imagini
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de justițiar, conchide: „Venise vremea să se predea... Dumnezeu îl părăsise. Sau el îl Sărăsise pe Dumnezeu...” Contrastele „eului” ating apogeul... „răcnea ca un leu rănit de moarte, fără glas și fără speranță...” (capitolul 5) Griforu („animal politic tenace”) și Generalul, spre exemplu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Pă gândisem că fericirea îmi ține așa tovărășie... Iată cum (și fără să vrem) facem cunoștință cu „fericirea amăgitoare” (Ieremia 12), a sinelui, a prea-plinului din noi. Care să fie morala acestui context subtil?! Comentând a treia “Fericire”, Părintele Galeriu conchide optimist: “Noi credem și mărturisim că în istorie, până la urmă, vor birui cei blânzi...”, adăugând... cei drepți, cei milostivi, cei înțelepți, cei care au capacitatea de a se “lepăda” de orgoliul sinelui, adică... verticalii... Particularizând, cu referire la drama unui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și șoselele capitalei...”). Medievalul cantant, de tip bizantin, ni se dezvăluie întro învăluire pitorească, printr-un timp „al evocărilor concrete” (Tudor Vianu), din dorința de a ni se rememora un destin, pentru ca-n final, cu o mare vivacitate, autoarea să conchidă, printr-o „perspectivă de prezent a trecutului”, un sociabil condițional-optativ: „Patriarhul ar fi înțeles”. Impresionantă este alternanța dintre tipurile de narator omniscient implicat, neimplicat, reflector... cu tipul de narator care știe mai mult decât e dispus să dezvăluie (perspectivă narativă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cert, nu-ți vor da pace și-atunci vei pulsa în acest ritm, mereu. Are dreptate eonoré de Balzac: „Artistul nu se supune legilor, ci le impune”. și dacă avem în vedere doar aceste două volume de proză scurtă, putem conchide, liniștit, acesta este stilul preferat al scriitorului nonzecist Petre Barbu. în viziunea sa, pledoaria întru prietenie poate deveni „haină grea”, atunci când intervine pasivitatea, nesinceritatea sau comoditatea. și-n această complexitate a existențialului, ar fi posibilă o alternativă: prietenia virtuală. în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pasivitatea, nesinceritatea sau comoditatea. și-n această complexitate a existențialului, ar fi posibilă o alternativă: prietenia virtuală. în fond, în virtualitate, aceasta ar putea fi protejată de un paravan de plasmă... și ar părea mult mai comodă... (Ghiță de pe Facebook) Conchizând, lumea reflectată de Petre Barbu pare colțuroasă, (în)frântă, chiar „istovită psihic” și „sfâșiată spiritual” (după cum afirma despre un alt timp, Ernesto Sabato). Ceea ce este relevant (pare a ne transmite indirect scriitorul) este că depinde doar de noi să ne
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
că maestrul e neîntrecut în explorarea și focalizarea introspectivă și exhaustivă a preceptelor la care face referire. în concluzie, dorind să depășim acele efuziune ale melancolicului, „semn de grație intelectuală” (cum bine spune Eric G. tilson) care înmiresmează volumul, să conchidem într-o tonalitate degajată (după afirmația lui Noica): suntem și rămânem „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-o infinitate de visuri...” Mihail Gălățanu Poezia - formă a nedisimulării „Viața noastră e o carte
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
este... populat” de comuniști “îndeosebi, autentici sau presupuși...” (p. 223); că în momentul alierii cu legionarii, Antonescu “nici nu avea altă soluție...” (p. 158) și-n acest context (fără a insista, tema fiind extrem de vastă, complexăși controversată), îmi permit să conchid, recurgând la o apreciere cu o anumită doză de credibilitate, subscriind că antisemitismul a reprezintat - “un pretext pentru operații de tot felul, în folosul unei noi pături de parveniți, ascunși sub teorii politice...” și că “cele cinci luni de regim
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de ani de la plecarea lui dintre noi, nu am pătruns în subtilitățile științei „manipulării fantasmelor” (Eros și magie în Renaștere. 1484) și nici nu am aflam care este „prețul nemuririi...” Cu o vizibilă doză de eleganță, istoricul Lucian Boia defineșțe, conchizând, metaforic, personalitatea lui Nicolae Iorga - “un focar de cultură” (p. 59), Camil Petrescu cel care construiește “edificii de idei” (p. 74) sau Eugen Ionescu, dotat cu - “permanentă fragilitate” (p. 93) etc. în egală măsură, istoricului îi place să lase și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Adevărul” și “Dimineața” ce reflecții se deschid?! Controvesate, vădit (Nu?!), prin afirmațiile: “Nu suntem comuniști!” “Suntem ziare democratice” (p. 67) Interesantă rămâne și-o altă temă, frica. (p. 92) Dar pentru a o percepe, în context istoric, firește, vom apela (conchizând) la judecata unui filosof: “Dacă frica ne ajută să ne definim sentimentul spațiului, moartea ne dă adevăratul simț al dimensiunii noastre temporale...” 10 și-n acest sens, invitația de a lectura Capcanele istoriei unei perioade atât de complexe și atât
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și vrajă”, pentru a rosti multe adevăruri (care, însă, îi vor spori suferințele, ajungând până la noi și, iată, fac istorie). Deși traversează multe momente de dezechilibru psihic, el dovedește demnitate, verticalitate și forță. Pentru că a fost un „atlet al lucidității” , conchide Clara Mareș. A fost mereu conștient că rostirea are tăLșurile ei, precum bumerangul. O spune personajul său, Limpi, din romanul Adio, Europa!: „... eu sunt singur de vină: i-am spus odată tovarășului cîrcserdar de la pașapoarte că fericirea noastră e ca
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și Moe, reduc birocrația și, în consecință, promovează creșterea performanțelor elevilor. La modul ideal, concurența ar trebui să aibă loc între școlile controlate de interese particulare care au autoritatea legală de a decide politicile de bază pentru funcționarea instituțiilor. Astfel, conchid ei, concurența într-o piață liberă promovează învățarea la elevi. După vizita în Marea Britanie ei și-au relatat pe scurt experiența în A Lesson in School Reform from Great Britain, afirmând că "diferența majoră dintre reforma educațională din Marea Britanie și
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
arată clar că transferul atribuțiilor asociat unei creșteri economice lente sau unui ajutor financiar și tehnic limitat de administrația centrală poate atinge obiective financiare, dar cu tendința de a genera inegalități între zonele sărace și cele bogate. McGinn (2000: 449) conchide că efectele globalizării asupra educației vor fi filtrate de către actorii locali care, în mod verosimil, vor alege ceea ce le va plăcea și vor elabora propriile inovații. Globalizarea va aduce poate idei noi și deschideri care vor avea efecte minime acolo
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
de ani”<footnote J. Jeremias, Infant Baptism in the First Four Centuries ..., p. 59-63; Kurt Aland, op. cit., p. 71-73; Joachim Jeremias, The Origins of Infant Baptism ..., p. 58-62. footnote>. Ultima aparține perioadei 190-191 e. n., ceea ce îi permite lui Jeremias să conchidă că Policrat<footnote A fost episcop al Efesului, printre ucenicii săi se pare că s-a numărat și Sfântul Irineu de Lyon. footnote> „a fost botezat pe când era copil, în jurul lui 125 e. n.”. Martiriul Sfântului Policarp al Smirnei este datat
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
sprijinul tezei sale mai generale asupra corespondenței dintre botezul evreiesc al prozeliților Și botezul creștin primitiv, combătând punctul de vedere al lui Aland. Referitor la această tăcere a Învățăturii celor doisprezece Apostoli sau a Didahiei, precum și a lui Herma, putem conchide și noi limpede că era un gest firesc din partea Apostolilor și a ucenicilor lor ca, mai întâi, după Cincizecime, să depună stăruința de a-și îndrepta misiunea către cei maturi, către adulți, căci ei trebuiau mai întâi creștinați, și apoi
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
în Africa de Nord Și clasificarea lor după Tertulian, Sfântul Ciprian Și Augustin. Deși nu se adresează direct problemei temeiurilor botezului nou-născuților, este inechivocă opinia sa că la sfârșitul secolului al II-lea e. n., aceasta era o practică standard (p. 166). footnote>. Conchidem că obiecțiile lui Tertulian erau îndreptate împotriva unei practici deja proeminente în cadrul Bisericii cartagineze. Căci, chiar dacă acesta e arătat ca un scriitor potrivnic botezului copiilor, tocmai această împotrivire a sa dovedește că botezul ființà. „Căci el își arată părerea sa
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]