10,335 matches
-
într-o formă doctrinală, și în aceasta stă greșeala lui, aceasta este forma care-l arată a fi un om al acelui timp” (subl. n.) (Istoria literaturii italiene, Buc, E.L.U., 1965, p. 109). De altminteri, de Sanctis în capitolele consacrate Evului Mediu italian vorbește în mai multe rânduri și cu referiri diverse de „poetică”). Scrierile luă Dante: Vita nuova, Convivio și De vulgari eloquentia sunt, mai ales, ultimele două, și niște meditații teoretice asupra poeziei și elocinței, pe lângă conținutul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un point de vue qui ouvre le plus d’horizons”. Și G. Călinescu vorbește nu o dată de necesara agresivitate a criticii. Critica cea mai „olimpiană” (noțiune utopică în fond) și cea care se ocupă numai cu studiul valorilor clasice și consacrate, încă trebuie să fie aptă de polemică, așa cum cel mai pașnic om trebuie să poată Ia nevoie face față violenței sau chiar lua inițiativa ei. Tudor Vianu și Vladimir Streinu, deși foarte diferiți, erau amândoi de o ținută aulică și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
proză care n-au mai fost egalate de atunci și care se situează la un nivel comparabil cu al prozei interbelice: Moromeții, Groapa, Bietul Ioanide, Un om între oameni. E adevărat că dintre autorii acestor cărți doi erau de mult consacrați, iar altul se afirmase înainte de 1944; e adevărat, de asemenea, că aceste cărți au apărut, cu dificultate, către sfârșitul deceniului (iar Scrinul negru după 1960, dar face parte din aceeași perioadă, căreia-i plătește un tribut mai mare decât celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la urma urmelor pentru o Întreagă serie de romane, nu se aplică deloc În cazul lui Proust, a cărui operă poate fi cu greu rezumată. Dar Valéry se dovedește mai inspirat În a doua parte a textului său. Aceasta e consacrată lui Proust, pe care ar fi fost dificil să-l evite cu totul Într-un articol omagial. Legându-l de ansamblul scriitorilor de care tocmai a vorbit („Proust a beneficiat din plin de pe urma acestor condiții atât de simple și de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În timpul căreia ei realizează că ceea ce se spune despre cărțile lor nu corespunde deloc cu ce și-au imaginat că au scris. Orice scriitor care a discutat un pic mai mult cu un cititor atent sau a citit un articol consacrat lui cunoaște această experiență de o stranietate neliniștitoare când Își dă seama de lipsa corespondenței dintre ceea ce a vrut să facă și ce s-a Înțeles. O abatere care nu e deloc surprinzătoare dacă ne gândim că, dacă prin definiție
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
care aceștia recurg atât de frecvent (de exemplu, tăcerea cuminte, supusă, ascultătoare; tăcerea Încruntată, tensionată, amenințătoare; tăcerea inhibată; tăcerea complicitară; tăcerea ironică, dezaprobatoare, disprețuitoare; tăcerea meditativă, filosofică; tăcerea derutantă, voit ambiguă etc.). Μ Ideea care contrazice o altă idee, devenită consacrată, chiar dacă pe moment nu o poate infirma, va impune totuși respect, deoarece exprimă curajul unui nou Început În gândire. Μ Despre omul care Înțelege să facă sacrificii supreme pentru apărarea unui ideal sau a unor valori morale superioare se spune
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dimpotrivă, cred că libertatea pe care o avem În prezent de a ne alege singuri criteriile vieții este un semn de vitalitate spirituală a societății, chiar dacă valorile pentru care unii optează se dovedesc uneori inferioare sub raport moral celor vechi, consacrate. Oricare ar fi adevărul, este cert că astăzi se produce - cel puțin În spațiul socio-cultural românesc - o restrângere a valorii „binelui”, care este urmărit În primul rând pentru bunăstarea proprie (important devine scopul individual, și nu cel colectiv: de aceea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Iar această masă (dispusă la șantaj, bătaie, linșaj al minorităților) este tocmai aceea care, printr-o decizie a puterii, trece acum peste vechea convenție clerico-fascistă și este dispusă să accepte legalizarea avortului și, implicit, abolirea oricărui obstacol în raportul cuplului consacrat. Toți, de la radicali și până la Fanfani (care, de data asta, luând-o cu abilitate înaintea lui Andreotti, pune bazele unei abjurări teologice, care, chiar dacă e foarte prudentă, face în ciudă Vaticanului), când vorbesc despre avort, omit să rostească vreun cuvânt
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ceea ce se pregătea să spună; el a luat energic și la repezeală hotărârea de a spune un lucru universal recunoscut ca fiind evident. Fără îndoială, afirmația că „în Italia se vorbește italiana”, de exemplu, este un adevăr evident, comun, majoritar, consacrat și de netăgăduit. Dar dacă Bocca - cu acel aer al său că s-a hotărât să spună o dată pentru totdeauna adevărul adevărat - vine să-i spună că „în Italia se vorbește italiana” unuia din Alto Adige ori din Friuli 1
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ofertă religioasă”, abundentă și chiar agresivă (Achimescu, 2002). Apariția sectele a fost favorizată de: 1. cauze sociale: efectele perioadelor de tranziție, multiculturalitatea societății contemporane, secularizarea tot mai accentuată, perceperea tradiționalului în sens peiorativ, tensiunile dintre tradiție și modernitate, relativizarea valorilor consacrate, contrastul dintre lux și sărăcie, lipsa măsurilor autorității, lipsa de orientare contabilă, confuzia între comunitatea bisericească și orânduirile sociale, nepricepere între poliție, ideologii și politică trecătoare; 2. cauze religioase: libertatea religioasă, certurile pentru întâietate, falsele noutăți corelativ negării unor rezultate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
lucrările prezentate în plen mai reținem lucrarea conf. univ. dr. Ioana Manolache „Unele repere ale creativității în psihologia românească”, în care se face o trecere în revistă a cercetărilor și lucrărilor de referință din literatura de specialitate din țara noastră consacrate creativității, menționându-se autori cu contribuții notabile la înțelegerea și explicarea creativității în diverse domenii de activitate. Lucrările pe secțiuni s-au desfășurat sub forma prezentărilor individuale, urmate de dezbateri în care s-au antrenat majoritatea participanților. Menționăm condițiile excepționale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Jung). Această combinație de atitudini și funcții studiate de Jung în „Tipuri psihologice” constituie reprezentarea modernă și modelul grafic cele mai operaționale pentru a servi ca bază pentru comprehensiunea dinamică a principalelor diferențe în comportament. SHAPE \* MERGEFORMAT Capitolul VIII este consacrat prezentării celor opt tipuri de manageri corespunzătoare celor patru culori primare (roșu, albastru, galben, verde) și combinații de câte două culori. Cum să recunoaștem și să interacționăm cu aceste tipuri? Răspunsul îl vom afla studiind acest capitol, totuși vom prezenta
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
precedente, e explicabilă prin propensiunea spre „realismul analitic” prin care Duiliu Zamfirescu își devansa contemporanii și prin voința sincronizării discursului epic cu acela european practicat de Maupassant, Zola, Flaubert, D’Annunzio, Verga, Tolstoi. Planetariu (1984) conține studii de istorie literară consacrate lui M. Sadoveanu, T. Arghezi, Ion Pillat, G. Călinescu, Marin Preda și, desigur, lui Duiliu Zamfirescu. Multora dintre aceștia (dar și altora, ca I. L. Caragiale, Gh. Brăescu, Mihai Beniuc, Grigore Ghica) A. le-a consacrat ediții însoțite de prefețe, postfețe
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
-i familiarizeze pe micii cititori și „creatori” cu literatura. Rubrici: „Cărți noi”, „Atelier”, „Prietenii bibliotecii”, „Și ei au fost copii”, „Remember”, „Cronica cenaclului”. Sunt prezente în paginile „foii” buzoiene, pe lângă copii și profesori - cu versurile, prozele, însemnările lor - și nume consacrate precum Passionaria Stoicescu, Marin Sorescu (cu două poezii inedite, Roiul și Gura Teghii), Alexandru Mitru, Ion Caraion (cu un interviu inedit consemnat de către Alexandru Oproescu la locuința scriitorului, joi, 29 ianuarie 1981, și republicat după „Opinia” din 24 mai 1991
ALBATROS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285217_a_286546]
-
opera sa, epicul este extrem de viguros, iar răsucirea spre sine a literaturii nu-i secătuiește izvoarele. Este aici un exemplu, rar îndeobște, unde autocentrarea și vocația imaginativă se susțin reciproc. Libertatea de invenție, apetitul fabulatoriu îl apropie de o linie consacrată a prozei de la noi: Mircea Eliade - Ștefan Bănulescu, cu precădere în Sara, unde elementele fantastice abundă. O Oltenie livrescă și cvasimitică ființează în cărțile lui A., precum în Vladia lui Eugen Uricaru, cu precizarea că avem de-a face cu
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
furiș, la o cultură «după ureche», o cultură de zvon, pe care nu se poate clădi nimic temeinic” (p. 233). În alte articole, Monica Lovinescu identifică existența unei cezuri Între generația tînără care Încearcă să se opună conformismului și scriitorii consacrați și promovați de regim. În acest sens, unele evenimente, precum Primăvara de la Praga, au permis „generalizarea curajului” scriitorilor tineri din România care au solicitat suprimarea cenzurii Într-o ședință publică, dar aceasta nu a fost nimic altceva decît Însușirea aceluiași
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
realității, la nivelul anului 1998, ce justifică necesitatea unei reforme de profunzime și Îi legitimează urgența”. Autorii Își declară de la bun Început independența față de cercurile guvernamentale și, implicit, față de forurile oficiale de specialitate, propunîndu-și o viziune pragmatică, În afara discursului administrativ-pedagogic consacrat. Cartea are o perspectivă predominant sociologică și filosofică, cu accent asupra politicilor publice: orientare deductibilă, de altfel, din profilul profesional al autorilor și colaboratorilor. Unii, cum ar fi Adrian Miroiu și Dakmara Georgescu, au fost cooptați pe parcurs În forurile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Frontul Salvării Naționale. Lectura În paralel a celor două va duce, desigur, la o viziune mai completă și o Înțelegere mai bună a intențiilor autorilor. Convenția Democratică este privită În contextul sistemului politic, pentru descrierea căruia autorii folosesc instrumente științifice consacrate, străduindu-se să adecveze teoria la realitățile locale. Mai ales pentru că subiectul nu a beneficiat anterior de o tratare pe măsură, ar fi fost de dorit, poate, ca demersul teoretic să fie extins și inclus Într-o lucrare separată, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rînd, spațiului inadecvat: „suplimentul teoretic” de la paginile 91-109 este prea scurt pentru dificultatea problemelor pe care le investighează. În primul rînd, se discută, așa cum e și firesc, originea partidelor politice și a sistemului de partide. Autorii trec În revistă teoriile consacrate - cea instituțională, a lui Duverger, teoria situației istorice, precum și teoria modernizării și dezvoltării, elaborată de LaPalombara și Weiner - și constată, pe bună dreptate, că nici una dintre ele nu este pe deplin adecvată cazului românesc. Abordarea spre care Înclină, aparținînd tot
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
iar din 1968 până în 1990 în calitate de consilier la Comitetul de Cultură al județului Iași. M. a elaborat dicționarul Personalități ieșene (1972-2001), în nouă volume, dintre care primele cinci au fost distinse cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române (1987). Lucrarea este consacrată prezentării vieții și activității unui număr impresionant de personalități științifice și culturale, între care numeroși scriitori. Mulți oameni de cultură fac pentru prima dată obiectul unei astfel de lucrări, căreia stilul sobru, informația bogată, bine selectată îi conferă un caracter
MAFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287949_a_289278]
-
afectat de sociologism vulgar, ca și alte scrieri : Piatra de temelie (1980) și nuvelele din Botezul (1984). Pe de altă parte, romanele Spicul visului (1973), Cruciș de săbii (1977), ce evocă personalitatea lui Dimitrie Cantemir, și povestirea Calea lupilor (1989), consacrată figurii spătarului Nicolae Milescu, folosesc un limbaj ușor arhaizat, alimentat de maniera stilistică prezentă în proza istorică tradițională, cu deosebire în narațiunile sadoveniene, a căror înrâurire este evidentă. SCRIERI: Povestiri, Chișinău, 1962; Semne bune anul are, Chișinău, 1965; La gura
MADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287947_a_289276]
-
îi oferă autorului elemente sugestive atât pentru descrierea și explicarea unor transformări lingvistice în cele două limbi, cât și pentru înțelegerea „vieții interne a națiunilor” care le vorbesc, a contactelor și, în consecință, a identităților sau diferențelor dintre ele. Textele consacrate literaturii române și interferențelor ei cu cea polonă, publicate în volume sau în periodice, au un corespondent de sinteză în capitolul Influences littéraires et rapports intellectuels din Pologne et Roumanie... și altul exhaustiv, în Istoria literaturii... Cititor pasionat de literatură
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
reprezentativ pentru realismul etic ardelean. Un loc aparte este rezervat preocupărilor folclorice, fiind comentată cu o atenție deosebită povestea Zâna Zorilor, o reușită a basmului cult românesc. În alte capitole este abordată biografia lui Slavici, cu citate copioase din evocările consacrate acestuia, procedeu utilizat și în abordarea cu delicate implicații a activității sale de gazetar în timpul primului război mondial, care i-a adus condamnarea la închisoare. Exegetul reține și comentează acuza lui N. Iorga de colaboraționism cu autoritățile de ocupație, dar
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
intensitate variabilă, de momente succesive ale sensibilității lirice contemporane. Poetul revine mereu la un fond afectiv inițial („sufletul meu rămas la debut”), în cicluri de cântece, elegii, notații de jurnal liric, în a căror dicțiune preia și ecoul modelelor poetice consacrate (eminescian, arghezian, pillatian, voiculescian etc.). Desincronizat față de poeții de aceeași vârstă (Mihai Beniuc, Cicerone Theodorescu, Virgil Carianopol ș.a.), se afirmă alături de generația lui Gellu Naum, debutant (cu Drumețul incendiar) tot în 1936, și în aceeași colecție „unu”. Odihna neagră apare
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
mai de seamă informații din viața și creația scriitorilor și oamenilor de cultură”. Următoarea zonă de interes o reprezintă evidențierea relațiilor „scriitorilor noștri cu celelalte culturi europene”, precum și ale scriitorilor europeni cu spațiul cultural românesc. În sfârșit, deși revista este consacrată documentului, un spațiu aparte este rezervat textului beletristic, cu condiția ca acesta să fie inedit. Și după 1990 M. își păstrează cu strictețe profilul. În editorialul lui Petru Creția, intitulat În pragul altei vremi (1/1990), se reafirmă linia care
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]