10,875 matches
-
informații de la subiecți care nu sunt importanți în mod individual, dar reprezintă în mod colectiv o anumită populație despre care se caută informații; sau, se poate desfășura prin așa-numitele interviuri de elite, în care subiecții sunt aleși anume pentru conversații mai aprofundate datorită faptului că opiniile sau cunoștințele lor sunt importante pentru analiză. Sondajul este un procedeu foarte bine structurat. Acesta se bazează pe o anumită succesiune de întrebări, puse în condiții standardizate pentru a examina tiparul cumulativ care se
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
descoperire și dezbatere. Astfel, opinia publica se naște din procesele vieții social-politice angajate și nu poate fi evaluată separat de aceste proceduri. Metodologia interviurilor de grup focalizate încearcă să compenseze individualitatea caracteristică cercetării prin sondaj, evaluând opiniile pe baza unor conversații de grup organizate. Acest instrument însă prezintă probleme legate de capacitatea de generalizare: dată fiind mărimea inevitabil redusă a cercetării, rezultatele se pot dovedi nereprezentative, sau distorsionate de către specificul combinației de participanți la discuție. Colectarea de date asupra opiniei publice
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
particular sunt considerate importante. Spre a se putea descoperi datele relevante, subiecții sunt adesea supuși unui tratament non-standardizat. Intervievatorul are nevoie de destulă libertate pentru a putea stabili o relație pozitivă cu subiectul și pentru a urmări un subiect de conversație util. Totuși, rezultatul are o siguranță discutabilă, deoarece datele produse depind foarte mult de interacțiunea dintre cei doi. Totodată, intervievatorul nu poate evita problemele ridicate de amestecul din afară, căci subiectul știe că este intervievat și va dori să-și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
considerate drept proceduri care încearcă să obțină tocmai un astfel de răspuns atent, care țin cont de particularitățile modelului testat și de caracteristicile datelor folosite. V. Concluziitc "V. Concluzii" Limbajul formal al științelor sociale este foarte diferit față de cel al conversațiilor zilnice, față de cel utilizat în majoritatea comentariilor, în jurnalism și chiar în domeniul istoriei. Științele sociale iau foarte serios în discuție afirmațiile cauzale și stabilesc convenții riguroase pentru ca acestea să poată fi susținute cu convingere. O astfel de afirmație este
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sfârșit, științele sociale presupun perceperea distincției dintre un eșantion de cercetare și populația de bază, și permit efectuarea de inferențe de la eșantion la populație numai sub forma de probabilitate de apariție. Adesea, participarea specialiștilor din domeniul științelor sociale la o conversație obișnuită este incomodă, căci pretențiile cu privire la limbajul lor sunt mult mai ridicate. Se spune adesea că orice poate fi dovedit cu ajutorul statisticii. De fapt, lucrurile stau exact pe dos, cu ajutorul cuvintelor se poate dovedi orice. Convențiile care reglează prezentările statistice
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cercetării apare uneori atunci când experții sunt chemați pentru consiliere, sau pentru conceperea de politici într-un anume domeniu specific. Dar cel mai adesea, semnificația reiese din procesul lent de educare al cetățenilor și sporirea înțelegerii implicite din comunitățile și din conversațiile lor. În centrul criticii lui Ricci, cu toate că acesta nu vede lucrurile astfel, se află tensiunea dintre cunoașterea teoretică și cea aplicată. Faptul constituie o formă de tensiune care nu se manifestă doar în științele sociale. Întrebarea care se pune este
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pot servi drept ghid politicilor publice și pot constitui fundamentul unei societăți mai puternice și mai satisfăcătoare. Atât timp cât acestea încurajează dezbaterile deschise bazate pe o logică sănătoasă și pe cele mai convingătoare dovezi, metodele de cercetare ajută la purtarea unei conversații esențiale pentru democrația în desfășurare. Voi încheia această serie de cursuri cu sublinierea succintă a trei lucruri legate de noțiunea de cercetare în științele sociale ca activitate. Primul este acela că cercetarea constituie un meșteșug. Ca meșteșug, cercetarea implică instruirea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
958 de filiații (respectiv 1 958 de persoane aparținând generației intermediare și restul aparținând generațiilor adiacente: 1 217 părinți și 1 493 de copii adulți). În fiecare filiație au fost aplicate câte trei chestionare Închise, persoanele fiind chestionate În cadrul unei conversații față În față ce a durat aproximativ o oră și jumătate. Toate cele trei chestionare conțineau un număr mare de Întrebări identice despre relațiile și schimburile - de bunuri, servicii și bani - ale fiecăreia dintre generații cu celelalte două. În cazul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Demersul unei conștiințe lucide, RMB, 1975, 21 februarie; Alexiu, Ideografii, 169-172; Tudor-Anton, Ipostaze, 105-111; Ardeleanu, Mențiuni, 109-122; Victor Felea, „Solstițiu de iarnă”, TR, 1978, 33; Munteanu, Jurnal, II, 258-262, III, 67-70; Doina Uricariu, Ieșirea din labirint, RL, 1979, 30; Sângeorzan, Conversații, 209-216; Zaciu, Lancea, 69-73; Băileșteanu, Refracții, 172-184; Lit. rom. cont., I, 390-391; Tomuș, Mișcarea, 196-204; Poantă, Radiografii, I, 38-41; Felea, Aspecte, III, 26-34; Ion Simuț, Romanul patriotic. Însemnări despre proza lui Francisc Păcurariu, F, 1984, 7; Sultana Craia, Un veac
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
caracteristicilor (estetice, tematice, stilistice, „tehnice”, ținând de obiectivele, viziunea și ideologia literară etc.) aparținând generației ’80 - adică acelor scriitori care au debutat și au început să se afirme în anii ’80 ai secolului al XX-lea. Ivit inițial în sfera conversațiilor informale, acceptat ulterior de critica și istoria literară vizând literatura contemporană, o. păstrează o oarecare doză de vag, la fel ca orice concept dorit atotcuprinzător pentru o realitate diversă și consistentă. Problema definirii generației ’80 rămâne spinoasă, cum se întâmplă
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
distanțele de la expresie/ până la sens, sunetul pasului lor măsurat abia exprimă/ o umanitate singuratică, filtrate de lumină/ mereu mai auster, fețele lor, un grup de satisfacții/ urcând nivelele, se edifică, în urmă/ o realitate tot mai pregnantă înghite ecourile/ și conversația, solitudinea trupurilor/ acum perfect acordată cu bolțile// și Naratorul în dugheana fiecărui cuvânt/ își oblojește cum poate arsurile/ și vedenia” (După-amiază cu academică vedenie într-o dugheană). Tensiunea poemelor provine din împărțirea, sfâșierea eului poetic între înlăuntru și afară („homo
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
sfâșierea eului poetic între înlăuntru și afară („homo conclusus” - se mărturisește P. într-un poem), între reveria realului și percepția lui, între conștiința unui artefact poetic geometric și presiunea senzației viscerale. Dacă într-o primă secvență, cu versuri discursive și conversații aulice desfășurate în ritmuri largi, domină o perspectivă fundamental estetă și autoreferențială, în ultimele cicluri, Capricii cu retori și alții și Negru pe negru, corporalul („umezeala cărnii”), limfaticul, amenințătoarele „pulsuri acvatice” cuceresc spațiul poemului. „Năzuind să atingă limfa originară a
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
greu de tradus prin cuvinte, semne ale unei realități, probabil singura realitate căreia i se poate da crezare, care poate avea o consistență. Poezia se alcătuiește din astfel de obiecte purtătoare de stări, din fragmente de realități, de întâmplări, de conversații, reale, imaginare sau rememorate. E o tehnică mizând pe aglutinare și pierderea reliefului exact, pe arabesc, în care se resimte influența mai vârstnicului prieten Mircea Ivănescu, apariție reală în poeme (ca personaj). O anume nostalgie difuză, care cedează uneori în fața
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
a dragostei preafericiților regi Ulise și Penelopa (1978), Scrisorile imperiale (1979), Omul coborât din turn (1980) ș.a. P. a scris și o piesă de teatru - Zile de toamnă (1961), însemnări de călătorie - Decembrie în Cuba (1973), adunându-și publicistica în Conversații patetice (1976). SCRIERI: Arbori de rezonanță, București, 1963; Itinerar sucevean, București, 1964; Monolog, București, 1965; Vânătoare interzisă, București, 1967; Pasărea vine la noapte, București, 1968; Suceava, București, 1968; Planete albastre, București, 1970; Scara lui Climax, București, 1970; Ore de dimineață
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
1970; Ore de dimineață, București, 1972; Moartea lui August, București, 1972; Acasă, București, 1973; Aproapele nostru, aproape, București, 1973; Decembrie în Cuba, București, 1973; Ciudata mișcare a inimii în aprilie, București, 1974; Mergând prin zăpadă, București, 1974; Cercul, București, 1975; Conversații patetice, București, 1976; Cu ochii dragostei, București, 1976; Minunata poveste a dragostei preafericiților regi Ulise și Penelopa, București, 1978; Scrisorile imperiale, București, 1979; Omul coborât din turn, București, 1980; Diavolul de duminică , București, 1981; Limita de vârstă, București, 1982; Tentația
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
nu uzeze de limbile străine pe care le cunoșteau. Însă ei izbutesc să își păstreze nealterată demnitatea și, ca să-și deghizeze nefericirea, țin în secret conferințe, schimbă idei. Al. Paleologu „își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon”, Sergiu Al-George vorbea ca în templu, I.D. Sârbu ca într-o aulă universitară, iar Al. Ivasiuc conferenția strălucitor în timpul unor marșuri forțate. Conversația în limbi străine era delict, instrumentele de scris erau și ele
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
Paleologu „își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon”, Sergiu Al-George vorbea ca în templu, I.D. Sârbu ca într-o aulă universitară, iar Al. Ivasiuc conferenția strălucitor în timpul unor marșuri forțate. Conversația în limbi străine era delict, instrumentele de scris erau și ele socotite delict, iar hârtia scrisă sau tipărită era vânată. Mai târziu, la Gherla, s-a admis o singură lectură, a „Scânteii”, ca mijloc de reeducare. Întreaga narațiune dovedește talentul
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
Danse du coq de bruyère suivi de Problèmes d’identité, Paris, 2000. Repere bibliografice: Mircea Anghelescu, De vorbă cu Alain Păruit. Literatura română în Franța, RL, 1998, 46; Alain Păruit, Ieronim și coarnele lui Moise, RL, 1999, 48; Marta Petreu, Conversații cu Alain Păruit, APF, 2000, 6; Alain Păruit, Traducerea, adică esențialul pentru mine... (dialog cu Gabriela Adameșteanu), „22”, 2002, 17; Manolescu, Enciclopedia, 557-559. I.D.
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
romanul Eu și maimuța mea, apărut în 1990. Colaborează la „Echinox” (unde asigură rubrica „Ce istorie scriem?”), „Apostrof” (unde o vreme deține rubrica „Cronica literară”), „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra” ș.a. Editează periodicul „Caietele tranziției” (1997- 1999) și este redactor la „Conversația” (Arad, 1990-1994), „Istoria azi” (1993-1994), „Contemporanul - Ideea europeeană” (1993-2000), „Caietele Prodan” (1994-1995), „TV Satelit” (Cluj, 1994-1996) și la „East” (din 1998), prima revistă autohtonă pe internet. P. e un spirit proteic, pasionat egal de cercetarea istorică și politologică, de ficțiune
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
36; Laurențiu, Eseuri, 125-132; Iorgulescu, Al doilea rond, 299-307; Felea, Aspecte, I, 178-184; Alexiu, Ideografii, 106-109; Nițescu, Poeți, 269-278; Iorgulescu, Scriitori, 83-88; Poantă, Radiografii, I, 258-260; Dorcescu, Embleme, 176-181; Ruja, Valori, 104-107; Grigurcu, Poeți, 303-310; Alboiu, Un poet, 153-155; Sângeorzan, Conversații, 92-96; Cândroveanu, Poeți, 102-106; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 122-125; Iorgulescu, Critică, 66-69; Moraru, Semnele, 113-121; Sultana Craia, „Fragmente din Muzeon”, LCF, 1982, 18; Ciobanu, Opera, 174-177; Stănescu, Jurnal, II, 57-63; Gheorghiu, Reflexe, 91-97; Tuchilă, Cetățile, 281-310; Cândroveanu, Printre poeți, 108-114; Dobrescu
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
II, 83-85, III, 67-70; Raicu, Practica scrisului, 168-190; Baltag, Polemos, 178-180; Grigurcu, Poeți, 72-81; Eugen Jebeleanu interpretat de..., îngr. și pref. Lucian Raicu, București, 1979; Ciobanu, Însemne, II, 79-83; Ruja, Valori, 17-23; Munteanu, Jurnal, II, 156-160; Sorescu, Interpretări, 149-154; Sângeorzan, Conversații, 23-27; Cândroveanu, Poeți, 28-33; George, Sfârșitul, III, 250-252; Martin, Paranteze, 55-57; Zaciu, Cu cărțile, 7-16; Livescu, Scene, 95-98; Iorgulescu, Ceara, 140-143; Regman, Noi explorări, 136-145; Paleologu, Alchimia, 104-111; Cristea, Modestie, 32-38; Raicu, Fragmente, 195-205, 402-406; Sorescu, Ușor cu pianul, 381-385
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
atenționare simbolică și închidere în fortărețe de locuit supradimensionate. Distincția identitară rezidă în separarea de tot ceea ce este comun și în umilirea altora prin ostentație. Conformarea prin fixare se asociază cu repetarea acelorași simboluri în grupul de asemănare, cu mediocritatea conversațiilor sau cu rutinizarea reacțiilor/etalărilor. Simbolurile preluate pentru fixarea identității au un singur fundament - bogăția - și o singură sursă - reveria ostentației. În felul acesta, cei care le adoptă se află într-o stare acută de precaritate identitară: reflecția subiectivă este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
1976, 8; M.N. Rusu, „Cetiți-le ziua”, VST, 1976, 39; Mircea Ivănescu, „Citiți-le ziua”. Seriozitatea jocului, T, 1977, 3; Felea, Aspecte, I, 88-91; Raicu, Practica scrisului, 274-276; Iorgulescu, Scriitori, 102-104; Poantă, Radiografii, I, 105-107; Alboiu, Un poet, 171-172; Sângeorzan, Conversații, 256-262; Cândroveanu, Poeți, 113-119; Mihai Ungheanu, „Întâmplări cu scriitori”, LCF, 1982, 2; Cocora, Privitor, III, 163-165; Dumitru Dinulescu, Întâmplări cu „scriitori”, RL, 1983, 15; Cristian Moraru, „Secretul Doamnei de zăpadă”, RL, 1984, 36; Mihai Ungheanu, „Secretul Doamnei de zăpadă”, LCF
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
Curel (Ion Marin Sadoveanu), George Moore, Henry James (Marcu Beza), Diderot, Henri de Régnier (Anton Holban). În paralel cu portretele dialogate aparținând lui F. Aderca, sub iscălitura lui Tudor Șoimaru rubrica „De vorbă cu...” este transmutată pe teritoriu străin. Rezultă conversații incitante cu Valéry Larbaud, Georges Duhamel, Paul Morand, Benjamin Crémieux, Joseph Delteil, Luc Durtain, Charles Vildrac, André Salmon, Pierre Mac Orlan, H.R. Lenormand. În privința traducerilor, se remarcă preferința pentru clasici. Ion Foti transpune în românește fragmente din Prometeu de Eschil
MISCAREA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288182_a_289511]
-
singurătatea, frica de boală, moartea. Din grupul acestora derivă toate celelalte „obiecte” ale observației și analizei, dezambiguizate de autor prin prezentarea lor sub aspectul unor studii de caz: Despre păcatul plictiselii, Despre vulgaritate, Despre sinucidere, Despre gustul estetic, Despre arta conversației și miracolul tăcerii, Despre vanitatea iertării, Despre mizantropie, Despre gelozie, Despre tabieturile noastre, Despre fumat, Despre sexualitate, Despre minciună, Despre echilibru. În ceea ce privește latura aplicativă, comedia Cine pe cine mântuiește, de exemplu, inclusă în volumul Teatru, dezvoltă într-o structură dialogică
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]