4,062 matches
-
di poesia" (1915), sau versuri, "Opera prima" (1917). Din această epocă datează una din operele cele mai apreciate ale lui Giovanni Papini, povestirea autobiografică "Un uomo finito" (1913). După ani de profunde căutări spirituale, Giovanni Papini anunță, în anul 1921, convertirea sa religioasă la catolicism și publică "Storia di Cristo", care se bucură de un imens succes editorial, fiind tradusă în mai multe limbi. Continuă să scrie cu prolificitate neobișnuită, în special texte apologetice religioase, nu totdeauna în concordanță cu dogmele
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
de sclavi musulmani. În schimb, legea nu permitea ca să fie vânduți ca sclavi vreun creștin, indiferent dacă era catolic sau ortodox, dar prizonierii de război căzuți în mâinile musulmanilor erau vânduți ca robi. Singura posibilitate de dezrobire a musulmanilor era convertirea la creștinismul catolic. Au existat mai multe încercări de atragere a coloniștilor din Europa. Popularea regiunii cu creștini europeni ar fi eliberat regatul de dependența economică față de arabii, sirienii și grecii în care stăpânii nu aveau încredere, dar emigrarea și
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
cruciați să fi fost motivați și de nevoia de bani, iar comunitățile evreiști din zona Rhinului erau relativ bogate, atât datorită izolării cât și datorită faptului că, spre deosebire de creștini, nu aveau restricții cu privire la practicarea cămătăriei. De la valul de expulzări și convertiri forțate din secolul al VII-lea, nu mai se repetase vreo acțiune de masă multinațională împotriva evreilor de către creștini. Au existat mai multe mișcări regionale de persecutare a evreilor de către creștini: o mișcare antisemită în Metz în 888, un complot
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
pe Pământ în anul 1000) și amenințările cu expulzarea evreilor din Treves din 1066. Toate acestea erau văzute mai degrabă “în termenii tradiționali ai proscrierilor guvernamentale mai degrabă decât a atacurilor populare neînfrânte.” De asemenea, multe mișcări împotriva evreilor, (precum convertirile forțate din timpul lui Robert cel Pios al Franței, al lui Richard al II-lea al Normandiei, sau al lui Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman de pe la 1007 - 1012), au fost anulate ori de Papii de la Roma ori
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
număr de mici grupuri de cavaleri și țărani, fiind cu toții inspirați de predicile cu privire la cruciadă. Cruciada preotului Folkmar începută în Saxonia a persecutat evreii din Magdeburg și mai târziu pe cei din Praga. Episcopul catolic Cosmas a încercat să împiedice convertirile forțate și întreaga ierarhie catolică din Boemia a luat poziție alături de șeful lor. Ducel Bratislav nu se afla în țară iar protestele înalților ierarhi catolici nu au putut opri mulțimile ce cruciați. Ierarhia catolică luată ca un tot a condamnat
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
rapid și au ajuns la urechile evreilor din diferitele comunități din jurul Ierusalimului cu mult timp înaintea venirii cruciaților în zonă. Cronicile evreiești consideră evreii din Rheinland martiri care s-au jertfit de bunăvoie pentru credință și onoare. Având ca alternative convertirea sau moartea, evreii au ales de obicei moartea. În unele cazuri, lideri evrei au acceptat să fie botezați numai pentru a avea ocazia să vorbească împotriva creștinilor adunați la ceremonia de botez. Cronicarii evrei l-au blestemat pe Emicho ori de câte ori
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
lungilor discuții purtate cu prietenul său J.R.R. Tolkien, preferând însă cultul anglican celui catolic. O mare influență asupra lui Lewis a avut și Owen Barfield (1898 - 1997), pe care l-a cunoscut în 1919. C.S. Lewis își descrie pe larg convertirea în autobiografia să, Surprised by Joy, publicată și în limba română: Suprins de Bucurie, trad. Emanuel Conțac, prefață de Walter Hooper, Humanitas, București, 2008. C. S. Lewis s-a căsătorit cu Joy Gresham. Aceasta avea doi fii (David și Douglas
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
flamanzi, frigieni, normanzi, englezi, scoțieni și germani, în drumul lor pe mare spre Țara Sfântă, s-a oprit în Portugalia și a contribuit la cucerirea Lisabonei în 1147. Între timp, în Europa Răsăriteană începuse cruciada nordică, care avea ca scop convertirea forțată a triburilor păgâne la creștinism, luptă care avea să dureze mai multe secole. Formarea statelor latine în Orientul Apropiat, prezența unui număr mare de străini, a unor trupe străine au fost întâmpinate cu dușmănie de populația autohtonă. Cronicarul Guillaume
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
eveniment există mărturii care acreditează mai multe versiuni ale aceleiași teme. Astfel, un băiat a început să propovăduiască în Franța sau în Germania, pretinzând că a fost vizitat de Iisus Hristos, care i-a spus să conducă o cruciadă pentru convertirea prin mijloace pașnice la creștinism a musulmanilor. După producerea unei serii de miracole și apariția unor semne prevestitoare, băiatul ar fi adunat în jurul său un mare număr de tovarăși, după unele surse până la 20.000 de copii. El și-ar
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
izbucnirea cruciadei, nivelul asupririi era mai redus decât în alte regiuni, iar Languedocul avea un nivel cultural avansat. În momentul alegerii sale în 1198, Papa Inocențiu al III-lea era hotărât să reprime mișcarea cathară. Pentru început, papa a încercat convertirea lor pe cale pașnică, dar fără prea mare succes. Catharii erau protejați de nobilii locali și de episcopii care erau nemulțumiți de autoritatea papală. În 1204, Sfântul Părinte a suspendat autoritatea episcopilor locali, numind în zonă legați papali. În 1206, papa
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
Preotul Ioan). În același timp, și musulmanii negociau cu mongolii, nimeni nesesizând faptul că noii sosiți în zonă aveau propriile lor planuri. Solia franceză trimisă la hanul Möngke Han a fost un eșec. Hanul a respins invitația lui Ludovic pentru convertire la creștinism, în schimb sugerându-i suveranului francez să i se supună. În 1254, Ludovic a terminat banii și în plus i se simțea lipsa în Franța, unde mama lui și regenta Blanche de Castilia murise. Deși cruciada sa nu
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
familie Dávid. s-a născut la Cluj în jurul anului 1520, tatăl său fiind un meșter sas, mama lui o unguroaică din Cluj. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistrița. După convertirea sa la credința lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș. Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
Constituția Libertății" și "Individualism" și "Ordinea Economică". Deși inițial Nozick vrea să respingă argumentele libertariene, el este convins până la urmă de concepția libertariană. Din punctul de vedere al lui Nozick schimbarea nu a fost atât de mare, nemai vorbind de convertire, cum au afirmat unii. Și atunci când era socialist, Nozick adopta o teorie a îndreptățirii, dar schimbarea a constat, tocmai, în faptul că a găsit cadrul corect de teorie a îndreptățirii, i.e. liberal. Nozick discută în continuare modul în care evaluează
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
1979 numită "Le retournement" ("Răsturnare de situație") i-a adus recunoaștere internațională și a fost tradusă în mai multe limbi. Dedicată lui Graham Greene, pe care personal Volkoff îl admiră foarte mult, titlul se referă la manevrele inteligente realizate la convertirea unui agent secret, pentru a-l determina pe acesta să intre în slujba altul serviciu secret. Cartea conține povestea unei lupte între servicile secrete ale trei țări: SUA, Franța și URSS, dar deasemenea răsturnare de situație spirituală, necunoscută acestor servicii
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Bisericii "Sf. Cruce". Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. La începutul secolului al XX-lea, calea ferată urbană Ițcani-Areni trecea la câțiva metri depărtare de zidurile Bisericii "Sf. Cruce", pe strada Vasile Alecsandri. În vara anului 1918 , trepidațiile
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
făptuite de germani. De asemenea, ustașii croați au organizat acțiuni, (care azi ar putea fi caracterizate ca genocid sau purificare etnică), împotriva cetățenilor iugoslavi de religie ortodoxă sau musulmană. Mai rău, preoții catolici au participat cu entuziasm la "cruciada" de convertire în masă a ortodocșilor și de distrugere a lăcașurilor lor de cult. În toamna anului 1941, partizanii comuniști au reușit pentru scurtă vreme să elibereze vestul Serbiei și să stabilească aici o republică efemeră. Până în luna noiembrie a aceluiași an
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
de Sfinții Ioachim și Ana - la inițiativa familiei Pruncul); cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor la Mănăstirea Hagigadar. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Cea mai importantă sărbătoare este hramul bisericii (Adormirea Maicii Domnului), care se sărbătorește întotdeauna în duminica ce precede ziua de 15 august. Pelerinajul este condus de către parohul armean din
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
Duce Jogaila al Lituaniei cu Regina Jadwiga a Poloniei. Ambele națiuni erau acum în stare ca, împreună, să facă față planurilor expansioniste ale teutonilor. Jogaila s-a creștinat și a devenit rege al Poloniei ca Vladislav al II-lea Iagello. Convertire lituanienilor la creștinism a îndepărtat singurul motiv pentru care s-ar mai fi justificat prezența cavalerilor teutoni și organizarea cruciadelor antipăgâne. Cavalerii teutoni au invadat încă o dată în 1398 statele creștine acum ale Poloniei și Lituaniei. Polono-lituanienii nu au putut
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
recuperând terenurile tatălui ei, Ludovic I al Ungariei, pe care le transferase din Polonia în Ungaria. În 1390, ea a deschis personal negocierile cu Ordinul Teutonic. Botezul lui Vladislav nu a reușit să pună capăt cruciadelor Cavalerilor Teutoni, care pretindeau convertirea sa a fi falsă, și și-au reînnoit incursiunile sub pretextul că păgânii au rămas încă în Lituania. Cu toate acestea, Ordinul a reușit cu greu să-și susțină cauza acestei cruciade și s-a confruntat cu amenințarea tot mai
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
În octombrie 1946, în prima sa sesiune specială de 75 de ani, Vaticanul i-a excomunicat lui Tito și guvernului iugoslav să-l condamne pe Stepinac la 16 ani de închisoare sub acuzația de asistare la teroarea ustașilor și sprijinirea convertirii forțate ale sârbilor la catolicism. Stepinac a primit un tratament preferențial în semn de recunoaștere a statutului său și sentința a fost scurtate, iar in curand redus la casa-închisoare, cu posibilitatea de emigrare la arhiepiscop. La încheierea „perioadei Informbiro
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
Numit și întărit cu scrisori de recomandare de către Marele Preot de la Ierusalim, el se îndrepta spre Damasc, faimos oraș sirian]]. Cu foarte mare probabilitate aceasta se petrecea prin anul 36 e.n.. Pe drum însă a avut loc celebrul episod al convertirii sale instantanee ca urmare a vederii lui Isus, care-i reproșa blând: "„Saule, Saule, de ce mă prigonești?" (în unele traduceri: "Saule, Saule, de ce mă cauți" - vezi terminologie)"” (Fap 9,3-9), iar Paul/Pavel nu s-a mai îndoit niciodată, până la
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
dintre păgâni să se abțină de la unele obiceiuri care puteau ofensa sensibilitatea ebraică (cf. Fap 15,1-21). Pentru o reconstituire cât mai exactă a momentului, trebuie adăugat că această poziție avea, deja, un precedent în atitudinea lui Petru cu ocazia convertirii și botezării casei centurionului Corneliu (cf. Fap ), episod la care Petru însuși va face referință în prezentarea deciziei conciliare. Din Antiohia, probabil în anul 50 e.n., Petru/Pavel s-a îndreptat spre nord, ajungând, prin comunitățile deja evanghelizate, până în Galiția
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
a fixat în Efes (cf. Fap 22,31). "Vestea cea bună" a fost proclamată nu doar în capitală, dar și în numeroase alte localități: Milet (Fap 20,17), Colose, Laodiceea, Ierapoli (cf. Col 1,2; 4,13-16; Fil 2,23). Convertirile au fost atât de numeroase încât a afectat vizibil vânzările statuetelor Artemidei (zeitatea principal venerată în orașul Artenis). Negustorii acestor amulete au provocat atunci celebra răzvrătire păgână din Efes, adunând o mare mulțime de popor în marele amfiteatru ca să protesteze
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Cu o frecvență mult mai mică este întâlnit și șarpele, amintind de vipera care l-a mușcat pe Pavel după naufragiul pe coastele insulei Malta (cf. Fap 28,1-6). În general, artiștii s-au oprit asupra particularităților vieții apostolului după convertirea sa și ușor de regăsit în scrisorile sale sau în Faptele Apostolilor. Unicul episod păstrat în arta creștină, în care Saul apare ca persecutor al creștinilor este, bineînțeles, scena lapidării protomartirului Ștefan (cf. Fap 7, 58-60). Convertirea lui Saul pe
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
vieții apostolului după convertirea sa și ușor de regăsit în scrisorile sale sau în Faptele Apostolilor. Unicul episod păstrat în arta creștină, în care Saul apare ca persecutor al creștinilor este, bineînțeles, scena lapidării protomartirului Ștefan (cf. Fap 7, 58-60). Convertirea lui Saul pe drumul Damascului este - cum, de altfel, e și normal - obiectul a nenumărate reprezentări iconografice, care, însă, pot fi împărțite în două categorii, în funcție de tradiția exegetică urmată: Prima tradiție, și cea mai veche, îl prezintă pa Saul lovit
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]