3,741 matches
-
ce s-a întâmplat? Ea stătea tot acolo, în colțul balconului, aplecându-se ușor peste balustradă. Cu gesturi distrate, smulgea din când în când câte o floare ofilită de zorele și o arunca jos, urmărindu-i rotirea în aerul nopții. Cufundată în visele ei de fată, nu ascultase lectura poemului. În vara aceea împlinise cincisprezece ani... De ce se gândise oare la Președinte? Probabil că bărbatul acela frumos, impozant, cu mustață falnică și cu ochi mari și liniștiți a întruchipat brusc, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Fără să îndrăznesc încă să cred asta, mă întrebam în tăcere: chintesența spiritului francez atât de multă căutată n-o fi având oare drept izvor dragostea? Căci toate drumurile Atlantidei noastre păreau să se încrucișeze în ținutul Tandreței. Saranza se cufunda în noaptea îmbălsămată a stepei. Aromele ei se contopeau cu parfumul ce înmiresma un trup de femeie acoperit cu pietre prețioase și hermină. Charlotte povestea despre isprăvile divinei Otero. Cu o uimire neîncrezătoare o priveam pe acea ultimă mare curtezană
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
surprinși de o aversă... Mergeam pe străzile vechi ale Saranzei, alcătuite numai din izbe mari înnegrite de vreme. Sub streașina uneia dintre ele, am reușit să ne găsim adăpost. Strada, sufocată de căldură în urmă cu o clipă, s-a cufundat într-un amurg rece, măturat de rafale de grindină. Era pavată ca pe vremuri - cu lespezi mari, rotunde, de granit. Ploaia a făcut să urce dinspre ele un miros puternic de piatră udă. Priveliștea caselor s-a estompat de după un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
maniac al erudiției, într-un arhivar ce spicuia cu înverșunare orice informație despre țara căreia nu reușise decât să-i abordeze taina în excursia din vară. Am citit tot ce avea mai interesant despre Franța biblioteca școlii noastre. M-am cufundat în rafturile mai vaste din biblioteca orășenească. Discontinuității istorisirilor impresionante ale Charlottei voiam să-i opun un studiu sistematic, înaintând de la un secol la altul, de la un Ludovic la următorul, de la un romancier la confrații săi, discipoli sau epigoni. Lungile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
niște nume de fotbaliști învățate în ajun. Dar toată lumea a mirosit impostura. Discuția s-a întrerupt. Mini-societatea s-a împrăștiat. M-am pricopsit cu câteva priviri aproape compătimitoare. M-am simțit și mai disprețuit. După tentativa aceea jalnică, m-am cufundat și mai mult în căutările și în lecturile mele. Reflexele efemere ale Atlantidei de-a lungul timpului nu-mi mai ajungeau. De-acum înainte, năzuiam să cunosc istoria sa intimă. Rătăcind prin cavernele bătrânei noastre biblioteci, încercam să clarific pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de necrezut. A încălecat pe marginea bărcii și, desculț, a început să umble prin zăpadă. Am auzit un fel de geamăt înăbușit, pe care vântul umed l-a împrăștiat repede peste câmpia albă. A făcut câțiva pași, apoi s-a cufundat până la genunchi într-un troian de zăpadă. Zăpăcit, am rămas o clipă nemișcat, privind din barcă flăcăul acela înalt, îmbrăcat cu un pulover lăbărțat, pe care vântul îl umfla ca pe o rochie scurtă de lână. Clapele șepcii lui unduiau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
abnegația. Erau simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de conchistador, un bătrân înalt, care mergea sprijinindu-se într-o suliță, la capătul coloanei. Chipul lui m-a subjugat printr-o surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colectivă dirijată de alții. De cei care cunoșteau obiectivul suprem. Cei care, cu generozitate, ne debarasau de toată povara responsabilității, făcându-ne ușori, transparenți, clari. Obiectivul acela era și el simplu și univoc: apărarea patriei. M-am grăbit să mă cufund în scopul acela monumental, să mă dizolv în masa minunat de iresponsabilă a camarazilor mei. Aruncam grenade de manevră, trăgeam, instalam un cort. Fricit. Senin. Sănătos. Și, cu stupoare, îmi aminteam uneori de adolescentul care, într-o casă veche de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin catacombe, pulpe de broască scumpe ca ochii din cap, străzi întregi lăsate pradă amorului venal la Paris - subiectele acelea mi-au adus reputația de povestitor patentat. Vorbeam și simțeam că vindecarea mea era totală. Accesele de nebunie care mă cufundaseră altădată în senzația vertiginoasă a trecutului nu se mai repetau. Franța devenea o simplă materie de povestit. Amuzantă, exotică în ochii colegilor mei, palpitantă când descriam „dragostea à la française”, dar, de fapt, prea puțin diferită de poveștile vesele, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în secunda următoare, nu mai aveam nevoie nici de buzele ei, nici de sânii ei țuguiați sub bluza desfăcută larg, nici de coapsele ei subțiri, pe care își trăsese fusta cu un gest rapid. Trupul ei îmi devenea indiferent, inutil. Cufundat în obtuza mea mulțumire trupească, îmi ajungeam mie însumi. „Ce are de rămâne întinsă, așa, pe jumătate goală?”, m-am întrebat eu cu ciudă. Sub spate am simțit asperitățile scândurilor, în palmă - arsura câtorva așchii. Vântul avea gustul sălciu al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ce-i cu tine? a spus ea tăindu-mi vorba pe tonul acela nazal cu care fetele de pe Muntele de bucurie îi repezeau pe pisălogi. Am încremenit. Ea pleca, urcând spre primele clădiri din port, și, în curând, s-a cufundat în umbra lor masivă. Începeau să apară muncitorii la ușile atelierelor. Câteva zile mai târziu, în învălmășeala nocturnă de pe Munte, am auzit conversația colegilor mei de școală, care nu-mi remarcaseră prezența prin apropiere. Una dintre dansatoarele din micul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se izbeau unele de altele. Trecătorii, subjugați de bătaia care devenea generală, nu îndrăzneau să intervină. Un alt soldat cobora în viteză panta străzii și, cu lama între fălci, se cufunda în învălmășeala înspăimântătoare de trupuri mutilate... Charlotte a încercat să se apropie, dar lupta se dădea aproape jos, la pământ - ar fi trebuit să te târăști ca să te opui. Milițienii alergau deja încolo, fluierând strident. Spectatorii s-au dezmeticit. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pas. Năucit, mi-am spus că în Saranza aceea moartă trebuia așadar să existe o cameră, un pat, în care trupul acela avea să se întindă și, desfăcând picioarele, să primească un alt trup înlăuntrul lui. Gândul fățiș m-a cufundat într-o nețărmurită uluire. Cât de firești și, în același timp, cât de neverosmile erau toate astea! Sau ca și brațul de femeie, gol, durduliu, apărut într-o seară la o fereastră. O stradă cotită, mică, strivită de frunzișuri grele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ponosită. Curios, suprafața lui părea călduță, ca și când cineva îngenunchease pe el cu o clipă mai înainte... În primele două zile, nu mi-am părăsit adăpostul decât ca să merg după pâine și să mă spăl. Mă întorceam imediat, mă lungeam, mă cufundam într-o amorțeală febrilă, pe care doar fluierăturile de la ora închiderii o întrerupeau pentru câteva minute. Poarta cea mare scârțâia în ceață, iar lumea se reducea la zidurile de piatră poroasă, pe care puteam să le ating îndepărtându-mi brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cunoscuse încă de copil exilul în mlaștinile Siberiei occidentale. Apoi, după război, acuzată de „propagandă anti-colhoznică”, se pomenise într-un lagăr. Parcurgeam paginile acelea ca pe ale unei cărți știute pe de rost. Lagărul, cedrii pe care îi doborau prizonierii, cufundându-se în zăpadă până la brâu, cruzimea zilnică, banală a gardienilor, bolile, moartea. Și dragostea cu sila, sub amenințarea unei arme sau a unei norme de lucru inumane, și dragostea cumpărată cu o sticlă de alcool... Copilul adus pe lume de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
legendară ca și domnia lui Napoleon, și sfârșitul secolului nostru, sfârșitul mileniului. Toate revoluțiile, războaiele, utopiile eșuate și teroarea izbutită. Ea îi distilase esența în durerile și în bucuriile zilelor sale. Și densitatea aceea palpabilă a trăirii avea să se cufunde în curând în uitare. Ca și gulagul minuscul al prizonierei și al copilului ei. Am rămas o clipă la fereastra Charlottei. Îmi imaginasem, de-a lungul mai multor săptămâni, privirea ei ațintită asupra priveliștii aceleia... Seara, mai mult ca să am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în 2 jumătăți. Ștergeți cromul cu lămâia. Curățarea metalului și alamei Pipirigul este o plantă excelentă pentru curățarea metalului deoarece are un conținut ridicat de silice. Frecați metalul cu planta proaspătă. Sau preparați un ceai tare din această plantă și cufundați metalul în acesta. Pentru a prepara ceaiul, adăugați 4 căni de pipirig la 4 căni de apă și fierbeți. Lăsați să stea peste noapte. Cufundați metalul în ceai. Tratament împotriva mucegaiului Spălați zonele care sunt susceptibile de a mucegăi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
silice. Frecați metalul cu planta proaspătă. Sau preparați un ceai tare din această plantă și cufundați metalul în acesta. Pentru a prepara ceaiul, adăugați 4 căni de pipirig la 4 căni de apă și fierbeți. Lăsați să stea peste noapte. Cufundați metalul în ceai. Tratament împotriva mucegaiului Spălați zonele care sunt susceptibile de a mucegăi cu un ceai tare de cimbru. Infuzați 4 căni de cimbru într-un galon de apă timp de câtva zile. Folosiți pentru a freca zonele afectate
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
este avansată de Dan Handelman, prin formula evenimente publice. Acestea ar fi „concentrări dense de simboluri și de (elemente - n. M.C.) asociate, care sunt relevante pentru anumiți oameni. Tocmai În aceste ocazii publice codurile culturale - de obicei difuze, atenuate sau cufundate În ordinea cotidiană a lucrurilor - apar aproape de suprafața comportamentelor” (1990, p. 9). Evenimentele publice s-ar Împărți În mai multe subclase: a) evenimente care modelează: acestea oferă o versiune mai simplă și mai clară a structurii sociale, de obicei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din Kir Ianulea, prin aceleași procedee comice de autohtonizare și inversare parodică a tiparelor mentale: Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar batrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea "Sfântul Gheorghe" și a Semilunei Stea. Ce e asta? bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. O tiparniță, monșer! lămuri hanul cel tânăr. Și ce tipăriți? făcu Metodiu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mine, că strig! 224 Însă, odată spaima înlăturată, metaforele astrale nu vor mai servi drept pretexte pentru un astfel de comic vesel, ci pentru visarea care dizolvă râsul în surâs binevoitor, pentru ca finalul, restabilind echilibrul perturbat pentru o clipă, să cufunde totul în tristețea și cenușiul diurn. Nota melodramatică, admirabil evitată de Mihail Sebastian prin abila ancorare în realitatea prozaică inclusiv a celor mai vizionare și nepragmatice personaje, caracterizează, în schimb, piesele umoristice ale lui V. I. Popa și comedia "amară
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnez personal și grafolog"157 etc. În descendența lui Rică Venturiano, Diomed S. semnează o scrisorică de amor în care neologismele (parțial înțelese) și structurile prețioase coabitează comic atât cu derizoriul conținutului, cât și cu flagrantele dezacorduri, cacofonii, pleonasme, toate cufundate în pâcla anacolutului: Dar în clipa în care florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputând să-l rechemi îndărăt, individul este cuprins de o mare putere de regret, prin teama ce i se alcătuiește în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bromo, vulcanul sacru, ca după buzele Zburătorului legendar! 442 BALI - PARADISUL ÎNGERILOR Dis-de-dimineață mașina ne lasă În aeroportul din Surabaya. Privim ceasornicul care indică doar patru și jumătate, moment de somnolență când organismul refuză să accepte trezirea completă și ți cufundă Întreaga ființă Într-o stare de amorțeală vecină cu leșinul. Resimțeam oboseala zilelor precedente de alergătură și a nopții prea scurte. Pe băncile din jur, pasagerii așteaptă, mulți picotind, câțiva sforăind de-al binelea, chemarea pentru zborul salvator. Lângă mine
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]