139,825 matches
-
divizia trei de fotbal din marginile Banatului) sau găunosului Chirac lucru inadmisibil. Ei par să nu aibă habar că vreme de 200 de ani venerația religioasă a fost atitudinea consecventă a tuturor președinților americani, de la Washington și Jefferson, pînă la (da, da!) John Kennedy și Bill Clinton. Cu naivitate vinovată, ei trec cu vederea că vreme de peste două sute de ani mișcările politice ale afro-americanilor au fost înscrise în idiomul religios și au fost ghidate de lideri religioși (situație ce continuă în
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
trei de fotbal din marginile Banatului) sau găunosului Chirac lucru inadmisibil. Ei par să nu aibă habar că vreme de 200 de ani venerația religioasă a fost atitudinea consecventă a tuturor președinților americani, de la Washington și Jefferson, pînă la (da, da!) John Kennedy și Bill Clinton. Cu naivitate vinovată, ei trec cu vederea că vreme de peste două sute de ani mișcările politice ale afro-americanilor au fost înscrise în idiomul religios și au fost ghidate de lideri religioși (situație ce continuă în bună
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
clientelară, părticele ale puterii guvernamentale și ale instituțiilor sale, sau beneficiari ale munificenței acestora, elemente ale sistemelor de control, nu de producție sau creație socio-economică. Sau de pildă că așa-zisa "corectitudine politică" (varianta mai "subtilă" a comunismului) a fost, da, inventată în America, dar că acolo a rămas o simplă parte a dialecticii politice, a dezbaterilor și încleștărilor pururi vii și energice ale comunității: cu răul și cu bunul ei. în schimb, adoptată rigid în Europa, transformată în literă de
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
cap. N-am cum s-o contrazic. Continuă să mă scuture de umăr. Un moment mă cuprinde teama că are într-adevăr de gînd să-mi ceară să părăsesc petrecerea și să mă duc la culcare. - Nu! protestez eu. - Ba da, zîmbește ea. Mama asta nouă, care se pricepe să danseze și să flirteze, cine știe ce altceva e în stare să mai facă. Vocea ei și-a pierdut tandrețea maternă catifelată. Acum vorbește serios, ca de obicei. Mă îndepărtez fără să bolborosesc
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
chiar comentarii asupra uzului: "reclama asta a introdus un nou mod de a-ți manifesta neîncrederea, în limbajul urban Ťtrendyť. Adică am văzut pe cineva manifestându-și neîncrederea în spusele partenerului de conversație prin replici din reclama Milka: Ťsigur că da, și marmota învelea ciocolata în staniol...ť" (FanClub Forum); "dacă zice cineva aberații, i se mai zice: Ťda, da... și marmota învelea ciocolata în staniolť" (utilizatori.ro). Provine din dialogul unui clip tradus în română; de fapt, extinderea actuală transformă
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
Ťtrendyť. Adică am văzut pe cineva manifestându-și neîncrederea în spusele partenerului de conversație prin replici din reclama Milka: Ťsigur că da, și marmota învelea ciocolata în staniol...ť" (FanClub Forum); "dacă zice cineva aberații, i se mai zice: Ťda, da... și marmota învelea ciocolata în staniolť" (utilizatori.ro). Provine din dialogul unui clip tradus în română; de fapt, extinderea actuală transformă un enunț narativ în replica - rămasă subînțeleasă în mesajul publicitar - a interlocutorului care îl aprobă ironic: "Da, da...". La
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
zice: Ťda, da... și marmota învelea ciocolata în staniolť" (utilizatori.ro). Provine din dialogul unui clip tradus în română; de fapt, extinderea actuală transformă un enunț narativ în replica - rămasă subînțeleasă în mesajul publicitar - a interlocutorului care îl aprobă ironic: "Da, da...". La prima vedere e ciudat ca o replică atît de lungă și nefirească să devină clișeu lingvistic și formulă la modă. De fapt, ea se grefează pe tipare deja existente: alături de exclamații familiare (ei, aș!, sanchi! aiurea!) și de
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
Ťda, da... și marmota învelea ciocolata în staniolť" (utilizatori.ro). Provine din dialogul unui clip tradus în română; de fapt, extinderea actuală transformă un enunț narativ în replica - rămasă subînțeleasă în mesajul publicitar - a interlocutorului care îl aprobă ironic: "Da, da...". La prima vedere e ciudat ca o replică atît de lungă și nefirească să devină clișeu lingvistic și formulă la modă. De fapt, ea se grefează pe tipare deja existente: alături de exclamații familiare (ei, aș!, sanchi! aiurea!) și de expresii
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
Asta nu mai poate dura. într-una din zilele astea, iau copilul și adio. Copilul, care copil? Poate că asta o să-l lecuiască. Sunt curioasă să văd cum o să-mi spună, după ce o să-mi iau valea, ex-bărbatul meu. La început, da, i-am atras atenția că fusesem botezată, ca toată lumea. M-am bătut, m-am războit, eram tânără și îndrăgostită. Tinerețea și dragostea te fac războinic. Se sapă tranșee, măcelul pornește de acolo. Pierderi de ambele părți. Cu atât mai bine
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
botezul, ci căsătoria noastră, nu? Și căsătoria noastră făcuse din mine nevastă-mea. La fel cum el devenise bărbatul meu. Normal, nu? Genul ăsta de discuții, tir încrucișat ineficace, sfârșea totdeauna în aceleași tranșee. Nu înaintam nici un pas. Ne împotmoleam: da, dar am un nume. Ai spus chiar tu că-ți place numele meu. Ai spus că tu ești goana după L(aur)e, adu-ți aminte. El: exact. Eu: cum așa, exact? El: pentru că îmi place, refuz să-l folosesc
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
mine numele tău. Eu: uiți că afară viața continuă. El: asta mă întristează. Eu: ce te întristează? El: că afară viața continuă. Eu: ei, hai, n-ai vrea cumva să ne închidem în casă, să ducem o viață de pustnic, da, de sihastru, da, asta vrei? El: n-aș merge până acolo. Câteodată, obuzele lui treceau chiar pe deasupra capului meu și se duceau să-și încheie cursa nu știu unde, departe în orice caz, foarte departe, într-un loc de neatins, într-o
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Eu: uiți că afară viața continuă. El: asta mă întristează. Eu: ce te întristează? El: că afară viața continuă. Eu: ei, hai, n-ai vrea cumva să ne închidem în casă, să ducem o viață de pustnic, da, de sihastru, da, asta vrei? El: n-aș merge până acolo. Câteodată, obuzele lui treceau chiar pe deasupra capului meu și se duceau să-și încheie cursa nu știu unde, departe în orice caz, foarte departe, într-un loc de neatins, într-o altă lume. Uite
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
lui e sănătoasă, că e indecent s-o vezi deja în pământ. Ca și tatăl lui, de altfel, sau fratele lui, care nu se odihnesc în cimitirul din Differdange și nici din altă parte, orice ar spune el. Al meu, da, vreau să zic tatăl meu, e mult de când a murit. Aproape că nu mă născusem când a murit. în 1953, în Coreea. Tâmpitul. Iertați-mă, nu pot să-i spun altfel. M-a plantat în burta mamei, și hop! uite
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
uite-l în Coreea, ca să se joace de-a războiul. E în joc occidentul și libertatea! i s-a spus. Hop, uite-l că se întoarce. într-un sicriu. Cu picioarele înainte. Tâmpitul. Nu, n-o să povestesc întâmplarea asta. Ba da, poate. Nu, nu și gata. Ba nu, s-a enervat mormântul meu, nu înțelegi, nu tu, numele tău e îngropat în mine, el: Laure, nu tu, înțelegi? Numai că Laure sunt eu, i-am răspuns, și dacă o înmormântezi pe
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
a și cumpărat-o deja, cu lunetă deasupra țevii. Nu-i comod să te împuști privind prin lunetă. Pușca mă îngrijorează mai puțin decât luneta. Dacă e lunetă, înseamnă că are alte intenții. Ar fi nevoie de părerea unui specialist. Da, totul o să ia o întorsătură urâtă, e programat. E de ajuns ca ficțiunea să irupă în locul nepotrivit sau în momentul nepotrivit, sau în amândouă, degetul real apăsând pe trăgaciul real, cu țeava reală îndreptată spre ficțiune și iată-l pe
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
cărți. Asta nu face rău nimănui, în timp ce... Nu pricepi absolut nimic, a răcnit el înroșindu-se. A scrie e un act mort, nu fictiv. Credeam poate că nu încercase? Cum să intri în literatură cu un act mort? Cu contrarul, da! Buum! Nu pricepi absolut nimic. Sunt ani de când încerc, șapte , dacă vrei să știi. Pagini peste pagini. Baloane de săpun. Nimic. Ar fi de ajuns, am îndrăznit iar, să deschizi una dintre uși. Când ne regulăm, nu asta faci?
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
că era vorba pur și simplu despre Gigi Becali. Ne aflam fix la rubrica de sport a telejurnalelor, când auzim: -"Cine? Cristian Tudor Popescu? Fiara aia? Jigodia și veninosul ăla?" Parcă era vocea lui Gigi Becali... -"Uite cine vorbește"2)!, da' repede, m-a îndemnat prietenul. Da, el era - l-am recunoscut, mai ales după ce a lămurit-o și pe o jurnalistă asupra identității sale și anume că era, și ea, "o zdreanță"... Aceste amănunte fiind puse la punct, nu ne
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
despre Gigi Becali. Ne aflam fix la rubrica de sport a telejurnalelor, când auzim: -"Cine? Cristian Tudor Popescu? Fiara aia? Jigodia și veninosul ăla?" Parcă era vocea lui Gigi Becali... -"Uite cine vorbește"2)!, da' repede, m-a îndemnat prietenul. Da, el era - l-am recunoscut, mai ales după ce a lămurit-o și pe o jurnalistă asupra identității sale și anume că era, și ea, "o zdreanță"... Aceste amănunte fiind puse la punct, nu ne mai rămâne decât să așteptăm cu
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
o celebră bucătăreasă de gourmet, e voluntară și cumva lipsită de atributele feminității, la fel de workoholic ca și tatăl ei, facând o pasiune, atenție, nu pentru un bărbat însurat (cum o suspecta conservatoarea Enid), ci pentru o femeie măritată. Acțiunea (căci da, despre ea e vorba, oricât de not-cool ar părea!) e arborescentă, textul se scaldă generos în analepse și prolepse, povestea se îngheagă și curge natural pe sute de pagini, amețitor, fără momente de tărăgănare, într-o desfășurare cinematografică de o
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
motocicletele, mașinile, calculatoarele, tele foanele mobile, îmi place tot ceea ce poate oferi electronica, tehnica, dar în privința motocicletelor am o rezervă: nu-mi place să merg cu motoci cleta. Îmi miroase a mușama încinsă, a benzină amestecată cu sudoare, sudoare puturoasă, da, pentru că există și o transpirație care nu miroase urât, ea poate fi asociată cu împlinirea emoțională sau cu munca dusă la bun sfârșit, cu muntele ce trebuia escaladat, cu valea ce reușești s-o domini pentru că ai realizat urcușul. În
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
a acompaniat în fața reporterilor tv, ceva mai pe oltenește, dar bățos, și Victor Pițurcă, uitând că, pe vremea antrenoriatului său la Steaua, păstorul se numea, coincidență, tot Gigi Becali... Eh, amintiri, amintiri, ar spune frumos și sentimental compozitoarea Camelia Dăscălescu... Da, așa e: totul e amintire, până când vor năvăli iarăși peste noi spaniolii... villareali (era gata-gata să spun conchistadori), că mă și mir ce, Doamne, le-o fi cășunat steliștilor să-i tot rușineze pe iberici începând cu umilirea lor de către
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
dau lecții ? Cu declarațiile de avere în varianta amănunțită o mai luam și noi înaintea altora. Ni se trage, însă, această neîncredere în onestitatea demnitarilor noștri din dorința actualei Puteri de a lua ochii Uniunii Europene ? Pînă la un punct, da. Să nu uităm, totuși, că Traian Băsescu s-a enervat auzind că și după ce el a ajuns președintele României mai există voci europene care ne acuză că sîntem țara corupției generalizate. Imediat după aceea, analiști politici i-au reamintit președintelui
Exerciții de memorie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11942_a_13267]
-
poate. Este logodită cu Albert și se va căsători cu el pentru că așa i-a promis mamei înainte ca aceasta să moară. Îl iubește? Pe cine? Nu mai este vreme de răspunsuri. Mai există azi astfel de legăminte? Și dacă da, mai sînt duse la îndeplinire? Copacul nostru freamătă. Discret. În raport cu el, interpreții sînt pitici. îl privesc fascinată. însumează diferite perspective, profunzimi, distanțe, spații de joc, drumuri care vin și se duc, care urcă și coboară în coama lui, care merg
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
Relația celor doi devine vizibilă, nu se mai ascunde prin închipuirea nimănui, prin frunzișul ocrotitor, prin suspiciunile imaginației, prin lașități și amînări, în jocul iluziilor inocente. Charlotte continuă provocarea, erotismul vibrează. Îl lasă pe Werther să înțeleagă că-i poate da mai mult. Un joc iresponsabil. Pe care Albert îl simte, îl intuiește, îl vede. Dar în care tînărul inocent Werther crede. Albert găsește haina lui pe patul conjugal, Charlotte spune că nimeni n-a trecut pe la ei, minciunile se succed
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
care nu intră deloc în cadrul "lucrului de mântuială" și a superficialității cu care încearcă să ne dopeze majoritatea televiziunilor. Sigur că nu toți moderatorii îl au ca invitat pe marele actor Mircea Diaconu, dar, cum bine spunea domnia sa, nu putem da vina permanent pe segmentul de telespectatori care cer un anumit gen de programe sau un anumit gen de emisiuni, ci trebuie să li se mai și propună câte ceva, dacă acel ceva are valoare. Nu e ușor, desigur, când, în majoritatea
Din învățăturile TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11989_a_13314]