27,663 matches
-
nedisimulată, copleșit emoțional de ceea ce se întâmpla pe scenă. Asta fără să-mi închipui că peste puțin timp voi deveni nu numai un împătimit de teatru, ci și un comentator de spectacole constant, prezent săptămână de săptămână, vreme de trei decenii, în revista Tribuna din Cluj. Prima cronică pe care am scris-o la un spectacol în care a jucat a fost în 1970 la Play Strindberg de Fr. Durrenmatt, când trecuse de treizeci și șapte de ani și era deja
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
piesă, permanent la limita imprevizibilului ca tonuri și atitudini, ating paroxismul, am consemnat-o doar după câteva luni în Vicarul de Rolf Hochhuth, în regia lui Radu Penciulescu. Întâlnirile cu Victor Rebengiuc de acum încolo vor sta de fiecare dată, decenii la rând, nu doar sub semnul unor creații memorabile, dar și al unor dificultăți reale ori de câte ori începeam să-mi scriu cronica. Simțeam, în ceea ce-l privește, că e ceva care îmi scapă, ce nu se lasă prins în cuvinte ca
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
altminteri, locul desfășurării romanului de debut al lui Pavel Chihaia, Blocada, al piesei sale de teatru intitulată La Farmecul nopții. Piesa fusese încununată cu premiul Fundațiilor Regale, romanul, publicat în 1947, și de îndată retras din librării, avea să aștepte decenii până la republicare. Cetatea Tomis - Constanța cea îndrăgită de autor - ar fi urmat să fie, prin persoana poetului Ovidiu, aici exilat, locul desfășurării unui al doilea roman cu sol dobrogean, trilogie ce s-ar fi întregit cu romanul Toragai, al stepelor
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
o factură deosebită de celelalte se arată narațiunea, scrisă în ultimii ani ai exilului, Cearta sufletului cu trupul, aceasta dând curs unui rafinament stilistic care ne spune ce am pierdut prin aceea că Pavel Chihaia și-a întrerupt timp de decenii activitatea literară. Mai degrabă Jurnal decât ficțiune, erou și autor se contopesc, la persoana întâi. La Florența, eroul contemplă statuia lui David, de Michelangelo, se cuprinde în cercetătorul în domeniul artelor care, în viață, luase locul scriitorului. îndrăgostit de clasicități
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
șevalet din România a suportat și succesive ,,presiuni de context", acele intervenții brutale născute din convulsiile istoriei mici și din bovarismele pseudoteologale de natură ideologică și politică. Generații la rînd, începînd cu acelea interbelice și sfîrșind cu cele născute în deceniile 6-7, și-au tot modificat percepțiile și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
și din uzine, atitudinile eroice ale țăranilor înregimentați în organizațiile cooperatiste și se repliază în genurile discrete și complet dezimplicate ideologic: peisagistica și natura statică. Chiar dacă aceste gesturi par excesiv de prudente, avînd în vedere faptul că ne situăm în plin deceniu șapte, cînd în Europa și în lume se consumă experiențe radicale, în contextul retrîns al artei românești ele au un rol fundamental.
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
din Scrisoarea pierdută va trebui însoțit de o pagină de comentarii." (Critice, I, 1908). Evident, "e tare! prea tare!", cum ar zice Brânzovenescu. E adevărat că teoria mutației valorilor estetice, care încolțise în mintea tânărului critic, se va nuanța în deceniile următoare, dar faptul rămâne. Nu vom ști niciodată, probabil, dacă nenea Iancu era sau nu convins că, satirizându-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
de felul lui Victor Vlad-Delamarina). O dată cu răspîndirea principiilor junimiste, începînd de prin 1877-1880, formula "autor național" intră în declin, deoarece critica, precum și opinia publică, admit că nu orice scriere care exaltă sentimentul național românesc are, implicit, valoare literară. Aproape două decenii criticii nu o mai folosesc. Este răstimpul în care se impune numele lui Mihai Eminescu. Voi detalia, pe cît permite cadrul de față, circumstanțele. Între 1867 și 1869, renumele lui Eminescu a avut o circulație strict regională, adică bucovineană și
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
nesemnat Monumentul lui Eminescu, din "Familia" de pe luna iulie, probabil Iosif Vulcan scrie și el despre "marele poet național". Tot atunci, în publicația vieneză "Romänische Revue", Corneliu Diaconovici anunță moartea celui pe care îl numește "der rumänische Nationaldichter"7. Ultimul deceniu al secolului al XIX-lea marchează un fenomen sesizat de Nicolae Iorga în "Lupta" din 1892: "eminescianismul a trecut prin perioada școlii pentru a deveni religie"8. Într-adevăr, la mormîntul poetului au loc pelerinaje necontenite, atestate de presa vremii
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
impus în uzul familiar, de unde a fost preluat de cel jurnalistic. Cuvîntul nu apare atestat în dicționarele românești generale sau istorice, și nici în mai vechile studii și glosare de argou; pare așadar să fi intrat în circulație în ultimele decenii (deși în variantele orale ale limbii lipsa atestărilor nu înseamnă mare lucru). În ce mă privește, cred că l-am întâlnit prima oară în presa de la începutul anilor '90: "Cîntări submediocre, romanțe siropoase și paranghelii de șușanea" (Foamea, 22, 1992
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
exprimă astfel. Italia nu are o tradiție culturală rasistă. Chiar atunci când au fost promulgate legi rasiale împotriva evreilor (1938), ele nu erau deloc populare. Există o tensiune între comunități. Să ne amintim că în Italia, în urmă cu doar câteva decenii, când meridionalii emigrau în nord, au existat tensiuni. Nu rasism (care asumă o formă ideologică), ci doar manifestări de intoleranță, forme de conflict momentan. Se poate "riposta" cu Brâncuși, Cioran și Eliade? Sunt suficiente pozițiile exprimate în presa italiană în
Cu istoricul Francesco Guida by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/8828_a_10153]
-
foarte la modă studiile de sociologia lecturii și de teoria receptării. Pentru Hans Robert Jauss, Wolfgang Iser și discipolii lor din faimoasa școală de la Konstanz sau Robert Escarpit, (la noi studii foarte interesante de sociologia lecturii au scris la începutul deceniului nouă Paul Cornea, Constantin Crișan, Ion Vasile Șerban ș.a.) literatura devenea în primul rând un act de comunicare între un emițător (autorul) și un destinatar (cititorul), mediat de mai multe instanțe (sistemul editorial, critica literară, mass-media, opiniile prietenilor și ale
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
putea numi o strălucită campanie de PR. "Eminescu și poeziile lui (...) a fixat Ťprima imagine durabilăť a poetului și (...) alături de alte elemente a stat la baza emergenței mitului eminescian, așa cum s-a configurat el, într-o primă etapă, până la finalul deceniului doi al secolului XX" (p. 152). Cărții Eminescu. Negocierea unei imagini de Iulian Costache i se pot găsi tot felul de cusururi, de la multele și inexplicabilele greșeli de tipar, la formulări confuze și chiar lipsite de logică ("Dar se poate
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
că alegerile din 1946 au fost fraudate, comuniștii câștigând la scor în fața partidelor istorice prin simpla inversare a procentelor obținute. Mizeria respectivă (ca să folosesc un termen neacademic) e netă, factuală, noninterpretabilă, așa cum sunt și crimele politice, arestările, deportările din primul deceniu, mai ales, al comunismului autohton. Dar tot atunci s-a deschis o epocă în care încap indiscutabil mai mult fapte și incomparabil mai multe nuanțe decât vedem în volumul lui Dan C. Mihăilescu. Nu e destul să rediabolizăm un regim
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
cum mișcările tectonice ale vieții literare din anii '80 l-au ajutat pe tânărul critic de atunci să se poziționeze corect. Corect nu în funcție de reperele noastre, într-un sistem abstract de valori, ci în contextul desenat minuțios al ultimului, teribil, deceniu ceaușist. O lungă și pasionantă cronică în foileton se compune din textele pe marginea excepționalului jurnal al lui Mircea Zaciu, paginile critice concurând, prin acuitatea observațiilor, analiza pătrunzătoare și introducerea reflecțiilor personale, cu cele ale profesorului clujean. Parcurgem un fel
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
parvenit știrea că însuși Romulus Vulpescu, marele traducător din franceză, a atins un nivel al subzistenței care-ar trebui să ne facă să ne crape obrazul de rușine. Dacă limba română a avut, în unele zone ale sale, în ultimele decenii, sclipiri de diamant, cu siguranță că unele din aceste scăpărări au fost produse de pana acestui orfevrier de spiță rară. Știu, omul e imposibil, e greu să stabilești cu el un dialog normal. Nu mai pun la socoteală că imediat
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
pe care, din delicatețe și din pudoare, îl ascunde, cu mult rafinament, sub falsa glacialitate a rigorilor matematice. Asemănător poetului, și nici nu ar avea cum să fie altfel, este și combatantul și omul de atitudine Barbu Brezianu. În acest deceniu de confuzie, în care infracționalitatea a ieșit la lumină și s-a instituționalizat din pricina slăbiciunii instituțiilor, a vagului legislativ, dar și a intruziunii politicului dincolo de spațiul său de competență, Barbu Brezianu a fost una dintre conștiințele cele mai vii și
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
românească, în general, deși i-a dedicat o importantă monografie lui Tonitza și i-a studiat îndeaproape și pe alți artiști români importanți, Barbu Brezianu s-a impus conștiinței publice prin relația sa specială cu creația brâncușiană. Studiind mai multe decenii opera din România a lui Constantin Brâncuși, cercetînd cu mijloacele cele mai adecvate natura și circulația lucrărilor în spațiul nostru cultural, la zi cu toată biblografia dedicată marelui nostru sculptor, Barbu Brezianu și-a sistematizat întreaga cercetare în monumentala sa
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
Putem doar să spunem că volumele de beletristica și îndeosebi cele de poezie sunt cele mai frumoase lucruri "nefolositoare" pe care putem încă să le "cumpărăm"." A patra amplă antologie de poezie românească tipărită în Grecia la interval de câteva decenii (cea mai "recentă" datează din deceniul 7 al secolului trecut) rămâne o dovadă grăitoare că, dacă există implicare de ambele părți, rezultatul este pe masura eforturilor: un volum elegant, atent tradus, care propune cititorilor din țară prietena câteva dintre cele
în Grecia Lirica feminină românească by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8874_a_10199]
-
de beletristica și îndeosebi cele de poezie sunt cele mai frumoase lucruri "nefolositoare" pe care putem încă să le "cumpărăm"." A patra amplă antologie de poezie românească tipărită în Grecia la interval de câteva decenii (cea mai "recentă" datează din deceniul 7 al secolului trecut) rămâne o dovadă grăitoare că, dacă există implicare de ambele părți, rezultatul este pe masura eforturilor: un volum elegant, atent tradus, care propune cititorilor din țară prietena câteva dintre cele mai percutante voci ale liricii feminine
în Grecia Lirica feminină românească by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8874_a_10199]
-
interdisciplinar de studiu, în urma deschiderii României spre ceea ce înseamnă apartenența să la Uniunea Europeană. Nu mai este nevoie să subliniem valoarea acestei manifestări într-un important centru universitar precum este Pisa pentru studiile românești din Italia, centru care, de mai multe decenii (începând din 1960) a conferit învățării și aprofundării limbii și literaturii românești însemnătatea ce i se cuvine, atât prin deosebită pregătire științifică a cadrelor didactice cât și printr-o constantă legătură a catedrei cu cele mai importante universități din România
Manifestări universitare italo-române by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/8879_a_10204]
-
O țară de oameni competenți, care să zădărnicească eforturile clasei politice de a ne arunca în neant. În ce-o privește, aceasta și-a selectat deja reprezentanții, mârlanii, escrocii și mincinoșii care se vor lupta pentru ciolanul puterii și în deceniile viitoare. Sper, de asemenea, ca presa să joace un rol din ce în ce mai mic în manipularea societății. Și aici, oameni de treizeci-treizeci și cinci de ani s-au dovedit adevărate focare de infecție. Plasați stratetgic, în emisiuni de televiziune și radio, scriind
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
Tudorel Urian Despre poezia românească a anilor '50 nu sunt prea multe lucruri de spus. O sumară răsfoire a antologiei lui Eugen Negrici, Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă (Editura Pro, 1995) - dublată, eventual, de lectura memoriilor Ninei Cassian, pentru o privire din interiorul fenomenului - risipește din fașă orice iluzie cu privire la vreo eventuală revelație este-tică, susceptibilă a fi produsă în post-moderni-tate de avânturile sta-hanoviste ale
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
Brumar, specializată de ceva vreme în tipărirea unor superbe cărți de poezie, oferă o surpriză majoră admiratorilor lui Emil Brumaru prin publicarea neașteptatului volum Cântece de adolescent. Neașteptat pentru că poemele sunt scrise în anii 1957-1958 (cu mai bine de două decenii înainte de debutul în volum al autorului), în plină epocă proletcultistă. Aceste poeme sunt rodul inspirației unui autor care, la vremea respectivă, avea 17-18 ani. De aceea, la prima vedere, rolul acestui volum ar fi doar acela de a umple un
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
acela de a umple un gol în bibliografia poetului. Dar el este mai mult decât o pagină de istorie literară. La 17 ani, universul poetic al lui Emil Brumaru este deja bine definit, pe principalele coordonate care vor face peste decenii specificitatea scrisului său. Nimic din l'air du temps al poeziei românești din a doua jumătate a deceniului șase nu răzbate în versurile sale. Dimpotrivă, spuma epicuriană marca (înregistrată) Brumaru se revarsă abundent de la primele poeme. Totul este o celebrare
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]