4,078 matches
-
de aur; culoarea lui este albă și nechezatul i se aude de la distanța de un krośa; sub pasul lui pământul scoate sunete plăcute și teribile; calul varsă lacrimi la despărțirea de stăpânul lui. În zori, după ce ajunge în câmp deschis, depărtându-se la vreo zece leghe de oraș, prințul se oprește, îi încredințează lui Candaka (păli: Chañña) hainele parfumate, lucrurile prețioase și se îmbracă cu hainele unui vânător. Apoi își taie pletele cu spada, iar zeii le iau spre păstrare. Scutierul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fii cuminte! Nu suntem pierduți; n-ai grijă; la revedere! (pleacă prin fund.) Zoe: La revedere!... A!... cum pot să iubesc pe omul ăsta! (cade pe gânduri. Pristanda urmărește pe Tipătescu până la ieșire și se uită după el până se depărtează.) SCENA VI Zoe, Pristanda Pristanda: (după ce s-a asigurat că Tipătescu s-a depărtat, coboară degrab') Coană Joițico! Zoe: (tresărind) Ai! Ghiță! Iar m-ai speriat... Ce e? Ce vrei? Du-te! Lasă-mă-n pace! Pristanda: Sărut mâna, coană
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
La revedere!... A!... cum pot să iubesc pe omul ăsta! (cade pe gânduri. Pristanda urmărește pe Tipătescu până la ieșire și se uită după el până se depărtează.) SCENA VI Zoe, Pristanda Pristanda: (după ce s-a asigurat că Tipătescu s-a depărtat, coboară degrab') Coană Joițico! Zoe: (tresărind) Ai! Ghiță! Iar m-ai speriat... Ce e? Ce vrei? Du-te! Lasă-mă-n pace! Pristanda: Sărut mâna, coană Joițico, nu vă supărați. (foarte cu binișorul.) Este cineva,... cineva, pe care-l știți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Bacalbașa sosise la București (v. Cilibi Moise, neguțător ambulant, filozof popular în Potra, Bucureștii, pp. 412-423). V. și nota 297, p. 154. Centrul comercial era mai rece și mai puțin primitor de astfel de manifestațiuni tradiționale; însă cu cât te depărtai către margine, răsuna tot mai des cântatul cristalin al copiilor: „Bună dimineața la Moș-Ajun! Ne dați? Ne dați?“ Fără să cred în magia datinelor, am ascultat și aud și astăzi cu plăcere acest cântat prevestitor de ceva nedeslușit, dar care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Alegerile vor fi libere, am dorit-o, o doresc și răspund că libere vor fi.“23 Când aceste rânduri au apărut în public cu autorizația domnitorului, toată lumea a înțeles că regimul conservator era sfârșit. Pentru întâia oară prințul Carol se depărta de la neutralitatea sa, spre a se prezenta fățiș ca un adversar al guvernului său. Expresia: „răspund că alegerile vor fi libere“ era fără replică, guvernul și re gimul conservator erau osândiți. Alegerile care au urmat și au dat o mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
oficioase să ferească populațiunile de putincioasele neajunsuri și conflicte, lăsând ca autoritățile municipale, în fața comandanților de trupe, să reprezinte comunele ocupate. 3) Populațiunile de-a lungul Dunării au fost deșteptate de a-și retrage familiile și averea în comune mai depărtate de fruntarie 31. Orice fapte noi se vor produce, vor fi de îndată aduse la cunoștința publică. I.C. Brătianu, M. Kogălniceanu, I. Docan, G. Chițu, I. Câmpineanu, general Cernat.“ 32 Vrea să zică la 11 aprilie 1877 rușii au pus
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fiu necesar”. Apoi adaugă: „Dacă voi scrie vreo dată ceva important, lucrul acela are să vină din mirările mele”. Uneori prinde note și mai grave: „Ideea cea mai importantă (de însușit) pentru noi e credința”. Face efortul de a nu se depărta prea mult de priveliștile și deprinderile în care a crescut. E în atitudinea sa o opoziție sui-generis la solicitările civilizației, pe care nu o neagă, dar pe care - fără vehemență - o acuză. *De cîteva zile se comentează cu pasiune, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și eu ca... ofițer de artilerie antiaeriană! *Cînd scrie, Cs., umbra cu barbă a lui Genoiu și unealta lui de lux, face cu ochiul, iar „cel ce face cu ochiul - avertiza Isus Sirah - meșteșugește rele și cel înțelept se va depărta de el”. Să compui, la peste 40 de ani, un pseudozodiac vulgar, sub care să-ți acoperi îndeletnicirea de polemist dirijat (undeva mă atinge și pe mine), e o treabă neserioasă. Actualmente, el forțează succesul de public (sînt destui nepricepuți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să pregătească o donație a ei personală, pentru Muzeul de artă și literatură (de fapt „Galeria oamenilor de seamă”, n.n.). Dacă Dvs. Îi veți scrie, ea vă va răspunde cu o deosebită plăcere. Arta din ziua de azi s-a depărtat mult de cea veche! Îmi vorbeați În scrisoare de Florica Pursch 111. Îmi pare că D-na Pursch a fost nepoata D-lui Ciurea, iar eu prietenă cu Florica. Nu mai știu nimic despre această familie - Îmi pare rău, mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
recentul volum al Anuarului Muzeului-Bucovina. Un articol despre C. Porumbescu e semnat de E. Dimitriu. Aceeași semnătură se afla și În nr. 2/1993 al Buletinului Cultural „Țara Fagilor”. Felicitări. Deși perspectivele pentru publicarea lucrărilor manuscris ce am Întocmit se depărtează, e necesar totuși să refac lucrarea Județul Suceava și localitățile sale - pe baza sugestiilor date de cele 2 referate cu semnături indescifrabile (Poate Întâlnești pe d. Mihai Spânu, amintește-i că-i necesar să cunosc numele autorilor care au Întocmit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a vremii, „dublul” mă Înlănțuise treptat, impunându-și urgențele, obsesia, tensiunile, limba. Fără bolile sale aș fi rămas la fel de sărac, pe „celălalt mal”, fie că era vorba de Dâmbovița sau de Hudson. Între cei, adică, de care vroiam să mă depărtez și de care, astfel, mă și depărtasem. (Text apărut, Într-o formă prescurtată, În Familia, nr. 11-12/2001) Ștampila poștei: 31.12.71 Dragă Norman Manea, Profund emoționată că nu ne-ai uitat casa de la Vălenii de Munte Îți urăm
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-și urgențele, obsesia, tensiunile, limba. Fără bolile sale aș fi rămas la fel de sărac, pe „celălalt mal”, fie că era vorba de Dâmbovița sau de Hudson. Între cei, adică, de care vroiam să mă depărtez și de care, astfel, mă și depărtasem. (Text apărut, Într-o formă prescurtată, În Familia, nr. 11-12/2001) Ștampila poștei: 31.12.71 Dragă Norman Manea, Profund emoționată că nu ne-ai uitat casa de la Vălenii de Munte Îți urăm ca unui copil fidel al familiei noastre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
redescoperite pe un pătrățel incandescent de memorie. Confereau, Într-adevăr, sens pustiului, Îmi dăruiau râvnitul refugiu. Trecuseră anii, Însă, Între timp, ca apele, știam deja În ce măsură sunt și nu sunt apt pentru iluziile intangibilității. Ceea ce ne apropiase - literatura - ne și depărtase, s-ar zice, până la urmă. Oricât fusesem și rămăsesem vulnerabil la seducția Frumuseții, eram totuși, probabil, mai obsedat de Adevăr... și nu Îmi părea bine. „Oroarea de minciună mi-a distrus talentul”, Îngânam, adesea, umilit, cuvintele lui Jules Renard. Carcasa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrisorile de la Madi, dar poemul-scrisoare intitulat Mynheer se afla În sumarul volumului, la pagina 248. Motto-ul: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi” avea, acum, altă rezonanță. Prietena de departe se depărtase, de data asta, dureros și drastic, deși o simțeam, paradoxal, tocmai acum, mai aproape. Textul, În față, În „lacrima de dimineață amuțită”. Cort Îmi era, Într-adevăr, din nou, propria piele, cum spunea Poeta, pielea În care nu m-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
valoare crescută pe piața dâmbovițeană. Acest amănunt nu Îl prevăzuse sau poate se ferise să mi-l Împărtășească. Aura acelei zile de vară bucureșteană a intrat, Între timp, În tărâmul imaginar. Ficțiune a trecutului, fabula unei biografii care se tot depărtează fără a se separa de ea Însăși. New York, ianuarie 2000 (Familia, nr. 4/2000) Dialog epistolartc "Dialog epistolar" Pe Radu Enescu l-am văzut doar o singură dată. Anume, Într-o seară de iarnă (1982, bănuiesc) când mi-a dat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conclavului literar. Anume, că moralitatea scriitorului În viața publică sau/și privată ar potența opera. Când moralitatea se deteriorează vizibil, mai ales pe scena socială, talentul Însuși - ne-ar plăcea să credem și suntem Încurajați să credem - Începe să se depărteze, și el, pe furiș, până dispare din preajma histrionului. Nu puține sunt confirmările acestei ipoteze. Ceea ce existența lui Ion Negoițescu, ca scriitor, afirmă admirabil este Însă inversul: potențarea vine nu dinspre etic spre estetic, ci viceversa. Minunată excepție! Ba chiar minunată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu o carte, nu trebuie să repet, a solidarității spirituale. Cu care am și rămas, În cele din urmă, În acută comunicare, recunoscător pentru vârsta pe care mi-a restituit-o cu onestitate și pregnanță, acum, când, treptat, toate se depărtează, ireversibil. O carte care incriminează, insistent și eficace, „minciuna, falsul, impostura morală În domeniul suprem gratuit al confesiunii publice care e scrisul”, ca să repetăm vorbele lui Camil despre Zarifopol, Într-o epocă incomparabil mai blândă decât a noastră. Aștept deci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Romania. „În ce limbă veți vorbi?”, mă Întrebase prompt diplomatul. I-am Împărtășit, tot prompt, bucuria de a folosi, În sfârșit, la o Întâlnire internațională, româna. Cei doi concetățeni s-au privit pe furiș și au tăcut. Când m-am depărtat, Cella, care se afla În preajma celor doi, fără ca ei s-o cunoască, l-a auzit pe Însoțitorul diplomatului exprimând, probabil, opinia amândurora: „Ro-mâ-neș-teee?!... Poate să vorbească și În ungurește! Tot nu mă interesează!”. Într-adevăr, impertinența mea de a reprezenta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
efect moderator Începuse să se simtă și În România caragialesc-stalinistă, dar grotescul mascaradei nu diminuase. Scârbit de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii ipocrizia și ororile stalinismului - povestește, În autobiografia sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În compartimentul trenului spre Londra intrase un aristocrat elegant și distins care, bucuros că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de groază, brusc conștientă de existența sufletului ei pe tărâmul lucrurilor nedefinite”). Desprinderea temporară din cuplu, separarea, absența sunt, se pare, obligatorii pentru redescoperirea realității nu doar interioare, ci și a celei Înconjurătoare, de care nacela lunară a iubirii o depărtase. Potențialitățile ascunse Într-o simplă Întâmplare, cea a „absenței” de lângă partenerul uzual și de sub protecția afectivă a armoniei limitative a cuplului relevă șansele riscante ale „deschiderii” spre lume, acceptată nu fără ezitări, după un subtil proces de introspecție și de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
3/1999) Bérenger la Bardtc "Bérenger la Bard" Cursul pe care Îl inauguram, În toamna 1988, la Bard College se intitula Eastern European Writers. Selectasem cu precădere autori exilați ei Înșiși: Milosz, Koestler, Kundera, Danilo Ki½, Ionesco. Încercam să mă depărtez, și În acest fel, de mahmureala degenerării oriental-comuniste (căreia nu-i prevedeam, de altfel, o iminentă implozie), rămânând totuși conectat la drama depărtatelor locuri. Asediatul evadase, până la urmă, din Colonia Rino. Obosise, În cele din urmă, să strige, de unul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
carnetul sau insigna de partid, În crucea, steaua și semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu avusese dreptate. Nici clasa de studenți de la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de partid, În crucea, steaua și semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu avusese dreptate. Nici clasa de studenți de la Bard nu mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În 1979, ca și În 1941, cel care Încă mai puțin se putea obișnui cu moartea. Ascultând, la București, În parcul Cișmigiu, la 3 octombrie 1941, transmisia unui discurs al Marelui Rinocer de la Berlin, Ionescu devenise palid, alb, și se depărtase, Îngrozit. „Nu pot! Nu pot!”, scâncea, „cu nu știu ce disperare fizică”, terorizat de asediul barbariei din jur, cum avea să fie și Bérenger. Am renunțat să mai discut cu clasa, cum intenționasem, semnificația rinocerului În imagistica Antichității, scrisoarea apocrifă a lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
folos. Am experimentat așadar, și cu noua clasă de studenți, Testul Nancy. Notele pe care studenta le primise În 1996 de la colegii ei nu erau cu mult diferite de cele date de Înaintașii lor din 1989. Nici comentariile nu se depărtau excesiv de cele de altădată. „Argumentele par bine susținute, indulgența poate fi justificată. Paradoxul descoperit În spaima eroului față de schimbare, Însemnând, apoi, și o autoabandonare În fața societății, este bine definit.” „Este neglijarea contextului istoric o decizie conștientă a studentei? Analiza personajului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]