4,161 matches
-
senzația că simțul văzului nu face față rapidității. Apropierea zmeului în câmpul vizual este reprezentată aproape cinematografic, gradarea fiind construită atât prin intermediul gerunziului, cât și prin locuțiuni adverbiale. Comparația cu norul, atât de frecventă în textele colindelor, va fi ulterior descifrată prin descrierea harnașamentului excepțional, conducând astfel la un paralelism pragmatic între procedeul literar al metaforei negate în colinde și acest basm. Nu putem face abstracție de repartizarea timpurilor verbale din fragmentul de mai sus. Dacă perfectul simplu caracterizează intrarea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uriașe sume de bani în ceea ce s-a numit “revoluția bolșevică” au avut repercusiunile cele mai serioase asupra României, silită de Centrali să accepte condițiile unei “păci” înrobitoare. Problematica impunerii acestui tratat de așa-zisă pace României este greu de descifrat, deoarece se interpătrund acțiunea factorului germano-austriac cu acțiunea factorului rus (sovietic). Interesele lor erau până la un punct convergente, dar divergențele și chiar contradicțiile se manifestau pe diverse planuri, afectând în modul cel mai grav interesele naționale ale României. Este de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
invocată e o problemă reală. Admițând că oricare dintre arte se adresează unui public (auto)educat, rezultă că nu oricine a învățat să citească devine automat un cititor de poezie. Iar poezia nu deține un mesaj explicit, pe care îl descifrezi sau nu, ci instituie, mai curând, o stare de comunicare autentică între autor și cititor, la care e necesar ca amândoi să contribuie. Textul face posibilă întâlnirea dintre doi oameni străini, adesea din spații și epoci diferite, care devin apropiați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ce anume se afla scris acolo care nu trebuia aflat? Pe cine a încercat să protejeze securitatea, pe turnătorii de serviciu sau pe însuși Dan Petrescu? Vezi, se pot ridica tot felul de întrebări, enigme pe care nu le putem descifra... Pentru unii, aceste enigme sunt deja binecunoscute... L-aș întreba pe Luca Pițu, care le cam știe pe toate, ce-a mai auzit, ce se mai spune? Care-i șușaneaua cu dosarul prietenului lui, Dan Petrescu? Ar putea să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriind despre Grass sau Bulgakov, după ce le-ai citit cărțile în traducere? M-au provocat, mai degrabă, niște cărți grele semnate de Matei Vișniec, Caius Dobrescu, Gheorghe Crăciun sau Petru Cimpoeșu. Cărți care îți propun un pact, te obligă să descifrezi, îți excită nevoia de analiză. În fine, așa m-am întors la critică, dar, din nefericire pentru mine, nu ca la un teritoriu al ideilor, dezbaterilor, construcțiilor teoretice. Nu în polemică cu ele mă aflam. Pe mine mă interesează logica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din acestea toți putem fi buni. Deci, dacă tot nu fac canonul și fac o lectură de amator de ins care citește din plăcere și scrie cu iluzia că, la rându-i, construiește un text care ar trebui să fie descifrat, căci nu spun nici eu chiar totul, unele idei reies din construcția textului, altele sunt abia sugerate, ba chiar construiesc vagul -, atunci ce fel de compromis să fac? Se poate să mai scriu uneori neutru și despre cărți care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lua un Eminescu, cu postume cu tot, un Caragiale, și m-aș lua în fugă și pe mine. Sub braț cu Ion Creangă. Te rog să lași, pentru final, o poezie de-a ta, dintre cele pe care le mai descifrezi dintre manuscrisele tale vechi. Sau dintre cele mai noi? Nu ți-am spus? Sau încă nu ți-am spus?! Ca orice autor care se respectă și actualizează ipocrit mituri, mi-am ars toate manuscrisele. Să văd dacă pot țâșni din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
împodobită cu căcărezii mieilor vrânceni, trag holbări depasionte, distanța fiindu-mi adjuvantă, asupra Bahluiului universitar, social, cumetrial, securi-comunist sau numai simiradian, iar dinspre Cartierul ieșenesc al Tătărașilor percep mult mai potrivit mafioticeasca Vrance, fesenistă, pedeseristă, meschină dar harnică și îl descifrez agil pe Gagademicianul local, indicibilul Cotea, de vîrstă ciopragescă, de se lamentează la televedeniile locale că în 1989 or ieșitără din Cutia Pandorei toate relele imaginabile: contestația, grevele, sindicatele, pluripartidismul, anticomunismul, nerespectul pentru Organe, fie și ale Secului, la fundul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și de ea în întrebare, este gestul final, cel al împăcării. Rembrandt înfățișează, de altfel, lupta ca pe o îmbrățișare plină de căldură. Sau poate că poezia e chiar rana din coapsă a lui Iacov? Sau e semnul greu de descifrat făcut de înger pe pielea coapsei lui Iacov? Sau e durerea surdă resimțită de acesta? Sau e gestul de a șchiopăta prin fața unei omeniri care se mișcă fără poticneli? Orice interpretare e bună dacă ajunge la concluzia că omul are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ce secunda o sută optzeci și nouă...? Ceva speranțe sunt, depinde acum de regizorul care a pus la cale totul, dacă este mulțumit de dimensiunile catastrofei, dacă disperarea actanților intră în categoriile esteticului. Eticul în mijlocul catastrofei este mai greu de descifrat, chiar e bine de evitat o discuție în acest sens. În catastrofă îngerul din om părăsește partea terestră, animalică. Îngerul din om exultă că se întoarce în ceruri, animalul din om atârnă mult mai greu, în aceste condiții. În mijlocul catastrofei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noi mlădițe ale "trestiei gânditoare" și a noi civilizații, deschizând calea prin cei ce i-au urmat, spre marea luminare: "Pământul e rotund"! Profesia mi-a permis să mă apropii de Cristofor Columb, să încerc să-l înțeleg, să-l "descifrez", pășind pe unde a pășit și el, sau pe unde a visat să pășească. Am avut privilegiul de a fi "de strajă la somnul Patriei", cum frumos definea ci-neva menirea diplomaților, în misiuni per-manente sau temporare în Italia, Spania, Portugalia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
celor scrise în cazul unor texte însoțite întotdeauna de imagini. El își va recunoaște numele , va înțelege semnificația unei etichete , a unui simbol va „citi” un text pe baza unei succesiuni de imagini. Spre vârstă de 5-6 ani , copilul va descifra structurile grafice (literele), le va cunoaște și își va însuși alte convenții ale limbajului scris. Prin diferite exerciții , copiii asociază sunetul cu litera corespondență, compun propriul nume din litere , cuburi cu litere. Educatoarea va urmări cu precădere , formarea atitudinilor pozitive
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
scris. Prin diferite exerciții , copiii asociază sunetul cu litera corespondență, compun propriul nume din litere , cuburi cu litere. Educatoarea va urmări cu precădere , formarea atitudinilor pozitive față de citit-scris în general, trezirea curiozității și a interesului față de lectură, dorința de a descifra mesaje scrise .în acest sens, în sala de grupa la colțul „Bibliotecă” se vor organiza exerciții de manipulare a cărților , revistelor și a altor materiale scrise , se vor însuși reguli de folosire a acestora , se vor cunoaște elemente distinctive ale
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Familia nu avea alți copii. Ar fi simplu să spun că, prin această dublă tragedie, doctorul Dobrescu și iubita lui, doamna Dobrescu, au fost aleșii unei voințe supreme. Nu mă învrednicesc însă de atâta credință și nu cunosc alfabetul care descifrează textul marilor mistere. ALEXANDRU ȚUPA În galeria marilor medici ai Iașului îl așez la un loc de onoare pe Alexandru Țupa, titularul catedrei de histologie între anii 1930-1956. Multe generații nu-și pot imagina anii de studenție fără Alexandru Țupa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
jumătate din următoarea ale volumului I din Opere (1968). Un mesaj rămas, din nefericire pentru mine, aproape în întregime obscur. Am consultat și pe alții cu ochi mai ageri decât ai mei, m-am chinuit cu lupa, fără să pot descifra mare lucru: cuvinte dis parate, sintagme, frânturi de propoziții. Sensuri prizoniere zbătându-se sub grafia capricioasă, imposibilă. Doar către sfârșitul torențialului text, o adnotare lizibilă, singura: „Când dracu’ o să mă pot opri?“ Oprirea s-a petrecut în 1971, când Ury
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din Viena, ne arată Cornel Ungureanu, unde poetul află un climat românesc "cum nu mai exista la vreo altă universitate din lume", aceasta fiind o instituție care "propunea o înțelegere a Răsăritului și împingea atitudinea intelectuală în această direcție". Aici descifrează în continuare Cornel Ungureanu "Eminescu descoperea legitimismul gândirii sale răsăritene". Care trebuie pus în relație cu faimoasa religiune asiatică la care ajunge prin Schopenhauer și prin Maiorescu ("A treia prelecțiune ținută de d. Maiorescu a avut ca temă budhismul" se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lumii [...]. La Berlin era în exil, într-o singurătate pe care a descoperit-o cu mânie". Cu eseul Subconștientul imperial, Cornel Ungureanu abordează chestiunea dualismului austro-maghiar, luat în dezbatere de Eminescu încă din chiar primele sale intervenții publiciste, din Federațiunea, descifrând aici, cu drept cuvânt "profetismul eminescian" subtextualizat unei "neliniștite demonstrații". Importante sunt aceste articole de început pentru "înțelegerea vremurilor" și a strategiilor unui "program de luptător" al lui Eminescu, pe care nu-l va trăda niciodată. Ceea ce spune Cornel Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pasională, bolnavă de romantism"), pentru că, oricum am lua-o, Eminescu "invită la o pluralitate a lecturilor", apreciind astfel că "noile rute exegetice" pot dezvălui destule sensuri ascunse încă ale acestei opere. În consecință, este partizanul lecturii contextuale, pentru a putea descifra în acest mod epoca în care a trăit și a scris ("care i-a hrănit îmbelșugat opera ziaristică") și tocmai de acea, scrierile sale trebuie citite cu un ochi critic, având oarecare înțelegere față de zelul celor care, răscolind arhive și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Într-un alt capitol, de dimensiuni ample, se stăruie asupra Funcțiilor comicului în proza eminesciană. Un prim text este Contra-pagină, care îi permite autorului a discuta despre "dimensiunea ludică", despre "ambiguitate și ironie" manifestate în plan stilistic, text în care descifrează un program, denunțat de poet în felul său, neacademic. "Amatorii de exotism spune Sebastian Drăgulănescu lectorii fascinați de prestigiul străinătății/ stranietății sunt puși pe fugă. Registrul ceremonios ("am avut onoarea") este spulberat de autoironia marcată fastuos ("făcătoare de epocă scrieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
subsumează imperativului construirii și receptării unei tradiții interpretative a textului eminescian [...] marele monument pe care-l ridică Perpessicius lui Eminescu este poezia postumă, maldărul de manuscrise, imensa parte de sub ape a ghețarului. Aici, Perpessicius rămâne inegalatul editor, cel care a descifrat atâtea texte, cel care a făcut atâtea filiații de manuscrise". Demersul exegetului este unul ce privește oarecum panoramic edițiile din opera lui Eminescu, raportate la contribuția lui Perpessicius. De la "arhitectul ediței princeps, T. Maiorescu, cu succinte dar diagnosticale popasuri asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestuia de societatea în care s-a născut și în care creștea. Tocmai pentru a face "știință", unii reprezentanți ai pedagogiei experimentale au evitat să se ocupe de scopul educației. Scopul pretindeau ei se află în copil, și el trebuie descifrat în zestrea sa ereditară. Iată un alt punct unde pedagogia experimentală se întîlnea cu pedologia. Reprezentanții cei mai de seamă ai curentului experimentalist în pedagogie au fost ALFRED BINET în Franța, sprijinit în activitatea sa și de TH. SIMON, iar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care se chinuie. Dacă scrisul are efecte nedorite, ar fi mai bine să se lase de scris. Io abia aștept să scriu, mă mănâncă palmele uneori. Doar la grădiniță mai pățisem așa ceva. Eram singurul care știam să citesc și le descifram colegilor mei ce scrie pe niște cartonașe cu animale. Au mai urmat câțiva ani de glorie în clasele primare, apoi m-am tâmpit brusc. Ani de conservare, de viață de scafandru. V-am spus, am descoperit că am talent literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu recunoștință pentru că-i amintisem numele individei cu care se conversase. Interesant era că Miorița, editură, tot un drac era. Ceva în afara cartierului. Dincolo de linia lui 41. Dincolo de linia tramvaiului începe o lume a dracului de complicată, mai greu de descifrat. Ce e dincolo nu merită nuanțe pentru cei din cartier. Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prietenei și colaboratoarei noastre; eu mai păstrând și astăzi aci, În fața mea, ca un presse-papier În aten ția musafirilor mei de treabă, o piatră lunguiață și rotunjită În chip și măsură potrivită de phallus, pe care se mai poate Încă descifra scrisul de acum treizeci de ani al lui Emanoil Bucuța: Coram populo. Calambur ieșit dintr-o obsesie sexuală continuă și greu disimulată la acest om care, tot pe atunci, bântuit cum era de atâtea și atâtea contradicții dintre cerebralitatea lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un Preludiu la unison în debutul unei tumultoase suite simfonice autohtone a uimit acum un veac o lume întreagă, incapabilă să descifreze “secretul” ideii care ascundea dorul plăieșului moldovean din Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor pagini muzicale încărcate de har a murit cu durerea în suflet fiindcă generația vremurilor sale nu i-a înțeles generosul mesaj artistic, dar a intuit - surprinzător - înainte de a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]