7,054 matches
-
nobilă și grandioasă. Silică, bietul sau doar spiritul său, proaspăt decorporalizat, păstrând reminiscențele firii omenești, urmându-și Călăuza, își mai răsucea capul către foștii săi amici de-o viață, prelungind la extrem năuceala și tristețea de neîmpăcat, de la debutul unei despărțiri ireversibile. Apoi, blugii jerpeliți Dolce & Gabbana și tricoul galben, se contopesc cu decorul cel argintiu, fabulos. Poetul face și acesta un pas, în lateral, schimbându-și fulgurant unghiul de observație. Mai mult decît suficient, pentru ca aglomerarea holografică ordonată, de edificii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de ajuns, ca să poată găsi la dânsul un sprijin de s-ar întîmpla să aibă vreo nevoie pe la Interne. Deși cu tânărul care se suise la Costești vorbise mai puțin și nici nu i se recomandase, arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit și deci îi zise încrezător: ― Îmi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a părut bine că am venit împreună, cu toate că nu ne-am prea lovit în păreri. Nu tocmai încîntat, tânărul se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajuns mai mult articol de paradă. ― Nu, nu, ești profund greșit, tată! insistă Grigore din ce în ce mai aprins. Unitatea sufletească o face în primul rând limba unitară. Apoi, dacă scriitorii noștri se vor închide în provinciile lor, în mod fatal vom avea despărțiri tot mai pronunțate și în grai, iar în cele din urmă, nici nu ne vom mai înțelege frate cu frate! Neclintit și calm, bătrânul urmă: ― O mie sau două mii de ani, de când om fi existând, prin vremuri poate mai aspre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o mai oprească. În zadar. Îl lasă însă pe Grig aici, dacă domnul Herdelea vrea să-i fie tovarăș de drum. Firește, domnul Herdelea primi cu entuziasm și de dragul ei, și de bucurie că poate să economisească cheltuiala de tren. Despărțirea se făcu în hol. Afară era un ger năprasnic. Nadina, înmănușată și îmbondorită, întinse mâna natural: ― La revedere, Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-i mărturisea tocmai motivul hotărâtor. Bătrânul refuză să admită, deși nu spunea, socotind că prin divorț ar pierde speranța de-a mai fi preferat la vânzarea Babaroagei. ― Cred că ea e mai înțeleaptă ca tine și nu va cere despărțirea! făcu Miron Iuga. ― Ar fi mai dezagreabil pentru ea! zise Grigore. 2 Gerul ținea de patru săptămâni, dinainte de Crăciun, și nici gând să se mai înmoaie. Satul părea îngropat în zăpadă până-n brâu. Focul în vatră nu se putea stinge
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păr, a chemat pe Leonte Bumbu, logofătul, și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său și să-i plătească numaidecât prețul unei perechi de boi, nu numai a celui omorât în pădure, pe deplin. Pomenindu-se despre despărțirea boierilor, Petre se grăbi să dea amănuntele puține ce le cunoștea de la Marioara lui și să adauge: ― Cucoana e țâfnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate, dar conul Grigoriță, cum îl știți, drept și milostiv și bun de parcă nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
revăzură în același loc și Gogu Ionescu îi relată amănunțit că Nadina, îndată ce s-a întors de la țară, deci cu vreo zece zile în urmă, a chemat pe avocatul Olimp Stavrat și l-a rugat să introducă neîntîrziat cererea de despărțire. E probabil că în clipa aceasta hârtiile se află la tribunal. Grigore îi mulțumi, transmițând mulțumiri și Nadinei cu asigurarea că va accelera lucrurile cu toate stăruințele posibile, fiind în interesul amândurora să termine cât mai curând toate formalitățile și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ei. ― Tu te uiți la Grigoriță care-i copil? se miră bătrânul, fără să îngăduie fiului său să-l întrerupă. Dar cine ți-a spus ție că o cerere de divorț înseamnă divorțul? Până ce nu s-a transcris definitiv o despărțire e o simplă neânțelegere între soți, dragă Mariuco! Miron Iuga lăsase baltă la Amara pregătirea învoielilor pentru munca pământurilor, o chestie mai grea acum, fiindcă îi ajunsese la ureche că țăranii umblă să schimbe ce-a fost în trecut. Moșia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
afaceri chiar și numai în vecinătatea proprietăților lui Grigore. Ar fi fost bucuroasă să scape mai repede, dar până nu va fi divorțată nu poate face nimic, pentru că i-ar trebui consimțământul soțului. Într-o lună, cel mult două, formalitățile despărțirii speră să fie terminate. Atunci se va repezi la țară, are conacul de la Lespezi al lui Gogu, unde poate sta, și nu va pleca de acolo până nu va fi încheiat vânzarea... ― Ehe, negustoreasă, nu glumă! zise bătrânul Iuga. Vom
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a părăsi pe Lenuța, Jenică va afla că îi cunoaște secretul și prin urmare nu va cuteza să vorbească despre ea de frică să nu vorbească și ea despre el. ― Mă iubești, Titușor? întrebă Tanța, lipindu-se de el, la despărțire. ― Mult, dragostea mea cea mai frumoasă! zise Titu cu glas tremurat. Două zile tânărul Herdelea stătu pe spini, așteptând din moment în moment o prăbușire. Pe Jean nu-l întîlni, de la Tanța nu mai avu nici o veste, iar doamna Alexandrescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de cameră. Nu voia să-i spuie, nici chiar lui Jenică nu-i spuse că pe Mimi a surprins-o zilele trecute soțul ei ieșind din apartamentul unui admirator mai vechi al ei și acum se află tocmai în discuțiile despărțirii, Vasile fiind hotărât să n-o ierte și s-o izgonească din casă, dacă nu pleacă ea de bunăvoie. În două zile Titu își găsi o odaie mai bună, cu același preț, în strada Imprimeriei, aproape de redacție și mai în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cravata... De la curtea Iuga până la jandarmerie, după întoarcerea de la Ruginoasa și întrevederea cu bătrânul Miron, primarul a avut de dimineață o mică ciocnire amicală cu Boiangiu, fiecare căutând să treacă asupra celuilalt atribuțiile polițienești și menținerea ordinii în sat. La despărțire, Pravilă a declarat că el se spală pe mâini, că nu mai are nici o putere. Plutonierul i-a răspuns cu o înjurătură în general și apoi cu observația acră că numai la greu e bun jandarmul, încheind amenințător: ― Să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcu Baloleanu. M-aș fi mirat să fie altfel, că doar amândoi iubim deopotrivă țara aceasta scumpă și pe țăranii noștri. Astăzi nu mai e vorba de politică, ci de salvarea Romîniei! Iar se încălzi și povesti amănunte înduioșătoare despre despărțirea lui de Melania, despre presimțirile ei, despre curajul lui... Vorbea toată vremea numai de el. Doar prin gări se întrerupea și examina cu atenție lumea. De câte ori descoperea un grup de țărani, îi arăta cu o ușoară spaimă, zicând încet, parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în împrejurările acestea, când la țară e numai jale, și durere, și ruină, aceasta ar însemna mai mult egoism decât prietenie. ― Ai fost prea bun că ai stat lângă mine în zilele de primejdie și de suferință, îi zise la despărțire. Nu vreau să abuzez de prietenia dumitale... Iți mulțumesc și nu voi uita niciodată devotamentul adevărat cu care ai înțeles și ai suportat toanele și tăcerile mele!... De altfel nici eu nu voi zăbovi mult pe aici acuma. Singurătatea și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ajunși acum la bătrânețe, Îi mulțumim lui Dumnezeu, Că ne-a dat pilde și povețe Și ne-ajutat când ne-a fost greu.” Observ sub pleoapele lui două lacrimi ca două boabe de rouă. Nu-i mai spun nimic. La despărțire mă invită la el în sat, la casa lui, prilej de a revedea locul unde am dăscălit ani buni. Ieșim din bar și afară în piața centrală a orașului, acolo unde străjuiește domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ne strângem mâna și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și-a căutat sandalele, s-a încălțat. A cerut sticla, a căutat și a găsit dopul de la sticlă, care se pierduse pe jos. S-a urcat înapoi în autocar și ne-am continuat călătoria. La sfârșitul călătoriei, în Iași, la despărțire, doamna m-a sărutat și mi-a mai mulțumit odată, deși nimeni nu i-a povestit ce am făcut noi, după ce ea a leșinat. Înseamnă că ea a perceput acțiunile noastre inconștient. Ajutorul este mai puternic, când cel ce dă
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
care soțul (soția), îl poate petrece împreună cu tine. Trebuie să te vindeci total de gelozie, să nu manifești nici un fel de simț de proprietate asupra soțului (soției). Fiecare din cei doi trebuie să rămână proprii lor proprietari, stăpâni. O eventuală despărțire să fie acceptată fără opoziție. Pentru căsătorie nu este suficientă dragostea la prima vedere. Este necesară o analiză profundă și o maturizare a omului. Căsătoria nu se reduce numai la a face sex. Se adaugă și problemele administrative ale vieții
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în spațiu public, visînd astfel să ne asociem, cu subtile delicii, doar în jurul unei mese. Cu un ochi la făină și altul la slănină, nu ne îndurăm să isprăvim nici o opțiune, nici cealaltă, nu vrem să ducem la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un fel de veșnici și vajnici neisprăviți ai istoriei, în căutarea periodică a mîntuirii noastre ca neam - visînd secular la o biserică măreață care să pecetluiască această ispravă supremă și astfel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu este un act de negație, ci doar o așezare diferită într-o temporalitate aflată într-o firească și permanentă renaștere. Poate de aceea mă fascinează și pe mine catedralele „lor” de piatră, dar iubesc tot bisericuțele „noastre” de lemn... Despărțirea de Țăranul Român. Gînduri la încheierea unui colocviu dedicat tradițiilor „Tradițiile noastre care s-au păstrat vii și neschimbate !” Trebuie să recunosc că o astfel de expresie mă exasperează - mai ales dacă sînt pus în situația de a o comenta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
chiar acum să duc lucrurile mai departe, să intru în vizuina dragonului, sau gânganiei lui Kafka, sau îngerului cumplit al lui Rilke (sigur că el, într-un fel sau altul, mă va avea). Dar să scriu, în fine, că după despărțirea de Gina, după scena aceea urâtă din Grădina Icoanei, n-am mai vorbit cel puțin trei săptămâni, sau poate chiar o lună întreagă. A fost pentru mine o perioadă neagră, din care nici acum nu știu cum am ieșit. Nu mai puteam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pomenit de REM și de Regine a schimbat vorba și-a început să-mi povestească despre apropiata ei plecare în țara neamului ei, limba aceea de pământ de lângă Mediterana. Vă voi împrăștia printre toate neamurile pământului. Ne-am pupat la despărțire, i-am dat adresa mea și-am rămas cu o senzație de leșin toată seara. Nu mi-a scris niciodată. Dar în noaptea aceea, după ce rătăcisem ore întregi pe străzile roșii și încețoșate, am avut visul despre care ți-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a doua zi cu dispreț. Niște nebuni, și el și maică-sa." Ascultîndu-le, am început și eu să mă tem că el mă va disprețui: visasem oare visul adevărat? Nu-l voi dezamăgi pe tânărul uriaș și fragil, care la despărțire, la poartă, mă privise cu atâta dureroasă speranță? Oricum, până atunci nu mai avusesem un vis atât de viu, atât de real. Ne-am apucat să facem desene cu cretă colorată. Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o spun în fine, că o iubesc, aș fi vrut s-o strâng în brațe și să rămânem așa, să nu ne mai ducem acasă. Am mers de mână până la ea. Nu ne-am spus decât câte un "pa" la despărțire. M-am întors singură, amețită. Vedeam și am văzut toată seara în fața ochilor (sau îndărătul lor), trupul roșu-portocaliu al Esterei, obrajii ei plini, ultimul ei zâmbet care-i dădea expresia amară, exotică, a africanelor. Când mai aveam nu mai mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și a căilor de comunicație, la solicitarea locuitorilor din zonele jefuite, s-a produs - începând cu 10/23 ianuarie 1918 - intrarea armatei române în Basarabia. Reacția guvernului bolșevic de la Petrograd, care nu mai ținea seama acum de lozinca „autodeterminării până la despărțirea de stat”, s-a concretizat în ruperea relațiilor diplomatice cu România și în confiscarea tezaurului nostru, aflat la Moscova. Guvernul sovietic îl declara „intangibil pentru oligarhia română” și se angaja a-l conserva și „a-l remite în mâinile poporului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Orice tentativă de acest fel era considerată ca o violare a dreptului de autodeterminare, drept câștigat cu atâtea sacrificii. La 16 martie - va consemna un fruntaș al luptei pentru unire - „s-a confirmat din nou votul din 24 ianuarie, de despărțire de Rusia, de data aceasta sub forma votului de protest contra Ucrainei”. Într-o convorbire avută la Iași cu un corespondent de presă, Pantelimon Halippa, vicepreședintele Sfatului Țării, respingea pretențiile teritoriale ale Radei, referindu-se totodată la dorința românilor de peste
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]