6,141 matches
-
nou că dacă sistemul său digestiv i-ar permite, și-ar dedica timpul conducerii fabricii Levy Pants. N-ar mai avea loc asemenea incidente, viața ar fi mai liniștită. Dar chiar și numele, cele trei silabe din „Levy Pants“, era destul ca să-i producă o revărsare de acid în stomac. Poate că ar fi trebuit să-i schimbe numele. Poate că ar fi trebuit să-l schimbe pe Gonzalez. Și totuși, șeful de birou îi era atât de loial! Își iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Gonzalez că l-a mușcat de mână pe gangsterul ăla. Trebuie să o văd. Vechea ei ură față de Levy Pants a ieșit din nou la suprafață. — Tot vrei să te mai joci cu hoașca aia senilă? N-ai chinuit-o destul? — Tu chiar nu vrei să fac nici cea mai mică faptă bună? Nici în cărțile de psihologie nu dai de un individ ca tine. Ar trebui să te duci la doctorul lui Lenny, măcar pentru a-i face lui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se răsuci și opri camera video. — Acum vrei să-mi faci baie? întrebă Gerard. Gail se uită urât la el. Ușa dormitorului se auzi închizându-se cu zgomot. Scârțâitul arcurilor de la pat. O femeie chicotind și râzând. Alte arcuri scârțâind. — Destul, Gerard, spuse Gail. — Știam eu că ai vrea să știi, zise el. Urăsc pasărea aia blestemată, zise soțul ei în aceeași noapte, mai târziu. Erau în dormitor. — Nu asta contează, spuse ea. N-ai decât să faci ce vrei, Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pentru Îndrăgostiți. Nu și În Istanbul. Pentru noi, ploaia nu Înseamnă neapărat să te uzi. Nici măcar să te murdărești. Dacă e să Însemne ceva, atunci Înseamnă să te enervezi. Înseamnă noroi și haos și furie, de parcă n-am avea deja destul din fiecare. Și să te lupți. Asta Întotdeauna. Ca niște pisoi azvârliți Într-o găleată cu apă, ne lansăm cu toții - zece milioane de inși - Într-o luptă zadarnică Împotriva picăturilor. Nu se poate spune că suntem cu desăvârșire singuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
seama când le pusese acolo, În cărucior se aflau deja unul, două... șase pachete. Nu fă asta, Rose, nu fă asta... nu mai târziu de azi după-amiază ai Înfulecat aproape un kil de Înghețată Cherry Garcia... Te-ai Îngrășat deja destul... Dacă era un avertisment lăuntric, nu s-a auzit suficient de tare. Totuși a activat un buton al vinovăției undeva În subconștientul lui Rose și o imagine a ei Înseși i s-a ivit În minte. Preț de o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o femeie care provoacă numai amărăciune. Dacă bietul ei tată și biata ei mamă ar fi avut cea mai vagă idee În ce fel de femeie se va transforma, crede-mă, dragul meu frate, i-ar fi pus numele Thorn. Destul cu gluma! Vorbise Shushan Tchakhmakhchian. Exclamația nu a sunat nici ca un reproș, nici ca un avertisment, Însă, nu se știe cum, a avut ambele aceste efecte asupra tuturor celor din Încăpere. Noaptea luase deja locul amurgului, iar lumina dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu cumva era vorba despre ceva mult mai vital decât un castron de manti. — Nu pot, mătușă, a răsuflat cu greutate Armanoush. Mi-ai umplut deja farfuria cu khadayif. Lasă-mă să-l termin pe ăsta, e mai mult decât destul. — Păi, nu voiai să miroși a carne și a usturoi, s-a amestecat În discuție mătușa Surpun cu o nuanță ștrengărească În glas. Așa că te-am servit cu ekmek khadayif. În felul ăsta respirația o să-ți miroasă a fistic. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
grătar, fiindcă apetitul ei inegalabil revenise acum că cele patruzeci de zile de penitență Sufi luaseră sfârșit și reușise să se proclame clarvăzătoare. Asya știa de asemenea că mătușa Feride era cea care schimba canalele, incapabilă să aleagă unul, având destul spațiu În tărâmul vast al paranoiei schizofrenice ca să le asimileze pe toate, desene animate, muzică pop și știri În același timp, așa cum tânjea după succes În multe sarcini În viață și sfârșea prin a nu duce nici una la Îndeplinire. Articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmă să-și găsească sora mai mică, Shushan, la Istanbul și s-o aducă cu el la San Francisco; chiar și după multe cine fericite la care era Înconjurat de copii și nepoți, pisoiașul ăla Îi rămânea Întipărit În minte. — Destul, a spus mătușa Banu mișcându-se. Și-a desfăcut vălul de pe cap și a acoperit cu el bolul de argint. — Nu vreau să mai văd asta. Am aflat ce-am vrut să aflu... Dar n-ai văzut totul, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-o ajute. Au lăsat-o să zacă În țărână, cu fruntea scăldată În sudoare și părul plin de păduchi! — Destul! Mătușa Banu s-a ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
brățările, a sărit Înapoi pe pat, a aruncat cerșaful la loc peste mătușa Zeliha și a răspuns cu un glas puțin mai gros: Poate că da, draga mea. Să sperăm doar că nu vei fi niciodată nevoită să faci asta. — Destul! Ce-a fost chestia asta? l-a Întrerupt mătușa Banu furioasă, deși cunoștea bine răspunsul. — Asta... Domnul Bitter s-a Îndoit de spinare și s-a aplecat ca un actor modest ce primea ropote de aplauze... — A fost un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a Început să Împartă ashure dintr-o oală imensă În boluri mici de sticlă, câte o lingură și jumătate În fiecare. Se Întreba de ce mătușa Zeliha nu voia s-o ia și pe ea la aeroport. Cu siguranță era destul loc În mașină. I-a trecut prin minte că poate mătușa Zeliha Încerca s-o țină departe de musafiri. Asya observase că maică-sa nu fusese deloc Încântată la vestea că Mustafa se Întorcea acasă după douăzeci de ani. — Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lor trebuie rezervată cititorilor adulți și formați, În stare să depășească ceea ce subiectul În sine are prea puțin nobil“, acele pagini nu vor fi publicate prea curînd: François va termina mai Întîi cartea despre tatăl lui. Apoi va fi timp destul ca să vadă dacă poveștile lui de alcov meritau să intre Într-o carte, povești care Îi serviseră mai degrabă ca supape. Povești de alcov n-ar fi un titlu nepotrivit. Povești de alcov scrise de fiul celui care scrisese Cuplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
creștea undeva În tăcere În așteptarea mea, aceea pe care tata mi-o desemna În cărțile lui cu expresia „viitoare soție Întru eternitate“, pe aceea o cerusem În căsătorie, o sărutasem! Pe gură! Deoarece era În joc eternitatea, mai aveam destul pînă atunci, dar de ce oare dădusem ascultare nevoii irezistibile de a o informa pe mama? De ce? Ca un bărbat căsătorit care Îi spune nevestei că are o amantă! (Suspine adînci de consternare din partea doctorului Zscharnack...) Abia Întors acasă - minunată Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
desigur că a oftat: — François mă preocupă cu romanul lui. N-ar fi bine să mi se atribuie mie ce va publica el. — Liniștește-te. Cartea lui François e departe de a fi gata. Dacă o termină, totuși, vom avea destul timp ca să vedem. Mama mi-a vorbit de acest lucru cu prima ocazie. Mi-a vorbit de altfel de mai multe ori. Îi răspundeam că numele meu Îmi aparține, că-mi place, că nu vedeam necesitatea de a-l schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-o ce vrea de la viață, pentru că voiam să înțeleg mai bine ce își dorește. Mi-a zis că o interesează profesia. Și altceva? am întrebat. Altceva, nimic. Cum, chiar nimic? Chiar nimic altceva?... Ea a ridicat din umeri. Nu e destul? De ce să ceri de la viață ceva ce nu poți obține sau să te stresezi luptînd pentru cine știe ce? a fost replica ei. “E asta înțelepciune, sau resemnare, sau rezervă?” m-am întrebat, fără să găsesc cu certitudine răspunsul. Dar poate nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
elektra o singură pagină... relativ la importanța, iubirea și acceptarea pe care miau dăruit-o ele... am spus însă destul de mult despre elektra - tocmai pentru că m-a nedumerit adeseori și m-a lipsit de un răspuns, de o împlinire - am scris destul și atît cît era necesar despre sirena care mia oferit o noapte fierbinte, ireală, nebună, de neuitat și de nesperat, și am spus doar foarte puțin despre orhideea-perlă care de fapt mi-a adus atît de mult, atît de imensă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
niciun cuvânt despre asta. Cum însă Lilia refuza cu îndârjire, Zoia continuă: Pe icoană, atunci. Trebuie să te juri pe sfânta icoană. ă Dar Zoia, nu vezi? ă Asta e o avere, strigă Zoia cu disperare. șase mii de ruble! Destul ca să cumpărăm proprietăți. Am putea avea un apartament la stradă. Cu camere. și chiriași proprii. Am putea avea trăsură, cu servitori în livrea. Am putea face paradă pe Nevski Prospect, cu capul sus. Nu ne-ar mai fi frică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi contrazicea cuvintele, ce fel de declarație așteptați să îi iau... și indică spre femeia, cu fața contorsionată de suferință, ăleia? ă Dacă îți vei da toată silința, am încredere că va fi mai mult decât bine. § ă Nu-i destul pentru a continua. Comisarul șef Nicodim Fomici Maximov puse biletul pe biroul său. Se lăsă pe spate în scaun, cu ambele mâini în spatele capului, și privi în sus tavanul înalt al biroului său, bucurându-se de amplitudinea apartamentului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
niciunul din copacii pe care i-am examinat în zonă. Trebuie cel puțin să acceptăm că tăietura are semnificația ei. ă Nu văd de ce aș accepta o asemenea posibilitate. Porfiri Petrovici, ne pui la grea încercare răbdarea. Nu îmi e destul că trebuie să atac astfel de nimicuri în noile curți. Acuma trebuie să îți suport și dumitale joaca de-a avocatul unui mort. ă Are semnificație deoarece ridică chestiunea unei a treia părți, insistă Porfiri. ă Dar tăietura putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mare și n-am măreția în suflet. Nu sunt destul de mare pentru ca experiența asta să mă facă mai bun. Dimpotrivă, mă va face mai mic. ă Eu nu cred așa ceva. ă Nu știți nimic despre asta! mârâi Virginski. ă știu destul pentru a recunoaște când cineva este într-un șoc adânc. Nu ești de acord, domnule doctor? Doctorul Pervoiedov aprobă negreșit. ă Din câte știu, eu i-am omorât. ă Ce-i asta? O confesiune? ă știu cum stau lucrurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Virginski era gata să facă vreo nebunie, unul dintre ofițeri căzu în genunchi și începu să cânte 'O Noapte de Bucurie' cu o voce de tenor perfect acceptabilă: Ca un moment ai trecut, Noapte de bucurie am cunoscut... Interludiul fu destul pentru a-l pune pe Virginski pe gânduri. Își aduse aminte de țelul său și fu uimit cât de aproape a fost ca să-l pericliteze. Se pornise în urmărirea ofițerilor de cavalerie ferm convins că aceștia îl vor duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spuse acesta cu ochii fixați pe casa roz și cu capul tras pe spate a dezgust. ă Dragul meu prieten, nici nu aș îndrăzni. ă Ei bine. Nu voi intra. V-am adus până aici. V-am arătat casa. Este destul, spuse Virkinski profund dezgustat și începu să se îndepărteze de Porfiri, pentru ca în momentul următor, să facă stânga-mprejur și să o ia la fugă cu pași mari, strigând peste umăr: Cizme! Excelente! Porfiri avea impresia că acesta rânjea. § Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să intre în cameră, un spațiu mic cu pereți înclinați în vârful casei. ă Este foarte strâmtorată, observă el către Katia, care-l conduse înauntru. ă Pentru Stepan Sergheievici a fost destul de comfortabilă, răspunse ea din ușă. Nu era spațiu destul pentru amândoi în cameră. Nu avea nevoie de ceva mai mare. Nu s-a plâns niciodată. Porfiri observă detaliile locuinței mortului: patul de copii ascuns sub streașină, biroul și singurul scaun, ambele cu picioarele tăiate scurt. Restul mobilei consista dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
furt și care a fugit înainte să facă plângere. Ce crezi, de ce a făcut asta? Lilia scutură din cap fără să se uite la el. ă Poate, la fel ca mulți alții, continuă Porfiri, și el a crezut că este destul ca un domn să acuze o prostituată pentru ca autoritățile să îl creadă pe cuvânt și să nu mai fie nevoie pentru încheierea tuturor formalităților. Dacă este așa, atunci înseamnă că el nu este la curent cu schimbările aduse de reformele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]