18,606 matches
-
o alunecare semi-conștientă întru Luminare, o luminare despre care acesta nu știe nimic pe moment, dar care-și promite intrarea triumfală/blândă în scenă. Ce este textul? Textul ar putea fi alunecarea în propria viață, puterea de a înregistra cu detașare amuzantă (care nu exclude uimirea în fața ingeniozității „punerii în pagină“) decorul și propria evoluție într-o poveste ce te privește din ce în ce mai puțin. Imaginea naratorului privindu-se din afară este o fantomă bântuind romanul înainte și înapoi. De altfel, scena recurentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rămâne un spațiu la care se revine mereu în roman (Ioan Lăcustă practică aceste variațiuni pe temă cu o voluptate deosebită). Poate pentru că Biblioteca este spațiul revelației: scrisul nu multiplică Textul, ci smulge hălci din el. Trăirea vieții cu acea detașare „cinematografică“ despre care vorbeam este singurul mod de a hrăni organismul textual. De aici și permanenta pendulare între cele două spații sacre. Sunt sigur că va suna ca o banalitate, însă acesta este adevărul ascuns și în textul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la adresa moravurilor și a viciilor din viața socială și individuală. Satiricul se raportează subînțeles la un model moral, criticând incisiv și deseori batjocoritor, cu singurul scop al îndreptării morale. Perceput ca o variantă extremă a comicului, satiricul presupune o maximă detașare de obiect, iar indignarea, revolta și disprețul sunt sentimente care îl încearcă în egală măsură pe autor ca și pe cititor. Satiristul va trebui să acționeze cu precauție și să extragă un maximum de efect din utilizarea urâtului, fără a
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pe de o parte, de o imaginație creatoare de distanță, iar pe de altă parte, printr-un context ce anulează distanța. Satisfacția produsă de eroul comic presupune condiția invulnerabilității spectatorului și a sesizării “disoluției oricăror predispoziții eroice”. Acesta este râsul detașării, râsul de ... (“comique significatif” după Baudelaire), în contrast cu râsul grotesc, participativ, care se manifestă ca râs alături de personaj (“comique absolu”), anulând opoziția și distanța dintre spectator și erou. Kayser vorbește despre un contrast comic/grotesc. Astfel, pe când comicul efectuează anihilarea spaimei
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
suflându-și fumul În direcția pictorului. Acesta, apărându-se cu mâinile, Îndepărtă fumul spre alte mese. „Propunerea dumneavoastră mi se pare destul de interesantă”, răspunse stomatologul. „Nu e propunere, ci o ofertă”, chicoti cocota. „Nu zău”, zise stomatologul cu o oareșicare detașare. Pictorul nu se putu abține și Își Întoarse, disprețuitor, capul Într-o parte. „Faci pe sfântul”, Îl provocă femeia. Bikinski Încercă iar să se ridice de la masă, dar se prăbuși la loc. Satanovski Îl povățui să se calmeze. „Cu doamnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acestei părți contractante este deta��at de către cel ce angajează, pentru a efectua o muncă în contul acestui angajator pe teritoriul celeilalte părți contractante, el va continua, pînă la expirarea celei de-a treizeci și șasea luni care urmeaza datei detașării sale, să fie supus legislației primei părți ca si cum el ar fi încă angajat pe teritoriul amintitei părți. 2. Personalul itinerant, angajat de către întreprinderile de transport feroviar sau rutier sau de către companiile aeriene și care lucrează pe teritoriile celor două părți
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
impregnați cu lumină alb strălucitoare; 24. Apariția unor conjuncturi în care percepem o atingere din partea unei entități astrale. REZOLVARE: ne relaxăm, urmărim să nu intrăm în panică; urmărim să percepem senzațiile răspândite în ființa noastră de acea atingere; observăm cu detașare ființa astrală ce ne-a atins; ne focalizăm mental pe locul ales ca destinație pentru călătoria noastră; utilizăm mantra KRIM; 25. Apariția în plan mental a unor gânduri și stări emoționale ce nu ne aparțin. REZOLVARE: urmărim să ne îmbunătățim
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
fi purificat. Piatră a abundenței, favorizează reușita. Dispersează stările depresive, melancolia, gândurile negative. Mărește respectul și încrederea în sine, combate tendințele distructive din plan mental, amplifică motivația, stimulează creativitatea, favorizează exprimarea personală. Ajută la asimilarea criticilor constructive. Dezvoltă optimismul, favorizează detașarea de trecut, încurajează la explorarea tuturor posibilităților, în vederea găsirii soluției optime. Util în tratarea fobiilor, stărilor de panică, frică și teamă. Diminuează stările de mânie, ajută la conștientizarea și înțelegerea sentimentelor inconstante și la dobândirea echilibrului emoțional. CENTRUL NR.4
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
casei mele și-mi cânta serenade În boxerii aceia adorabili Calvin Klein pe care eram sigură că-i purta. Voiam să intru prin telefon și să mă ghemuiesc pe genunchii lui, dar am reușit să-mi mențin oarecum aparența de detașare. —Deloc. Și mie Îmi pare rău că m-am repezit așa la tine. A fost la fel de mult și vina mea, așa că te rog să nu-ți faci nici o problemă. —Excelent. Deci asta n-o să stea În calea relației noastre profesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu tărie îndoită cu apă în timp ce lucra la dosarul lui. Irlandezul îi spusese că trebuia să se întâlnească cu el și Considine la secția West Hollywood. Aranjamentul pe care și-l dorea se perfectase prin Ellis Loew, iar ordinul de detașare temporară fusese aprobat atât de comandantul LAPD Worton, cât și de șeriful Biscailuz. Înainte de a-i întâlni, s-a spălat pe dinți, a făcut gargară cu apă de gură și a înghițit un sandviș, anticipând o întrebare și ridicând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce se va întâmpla cu amintirile mele? Vor fi vândute și ele? Le voi mai putea întâlni? Și dacă vor fi scoase la vânzare, pot fi ele evaluate? Există vreo sumă care să le acopere valoarea? Judecând lucrurile cu oarecare detașare, aceasta este soarta caselor părintești, moștenite de copii care, răspânditi în toată țara și în lume, le înstrăinează. Noii proprietari preiau casa și pământul aferent, nu și duhul amintirilor care dăinuie în interiorul lor. Acestea rămân în portofoliul mnemic al celor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Odiseu. Firesc, se pune întrebarea de ce/cum învață omul? Dubletul interogativ de ce-cum? apare explicit la Vasile Fetescu și pentru forma de activitate care este jocul. Ne spune că omul matur se joacă, el practică jocul într-o anume detașare ontologică, pentru el este un joc secund, doar artă, deseori împănat artificial cu finalitate comercială. Prin joc însă, copilul există deplin, experiază ontologic relația de primeitate, că, iată, ceea ce este este, că el este el, unu cu statut de primul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică de medicamente, din lemn de santal. Își privește mâna ca pe un șarpe alunecând pe lespezile pavajului, cu detașare și o undă de repulsie. Da, este mâna ei, însă numai acum și numai pentru o clipă. Amrita știe că nu e trupul ei. Mâna, acest obiect asemănător unui crab, întinzându-se alene după o cutiuță și o cheie, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și (o întâmplare pe care o va regreta tot restul vieții) strivindu-și aparatul. Cineva strigă după doctor. Alte figuri indiene și europene fug printre copaci, mai mult sau mai puțin îmbrăcate. Pran urmărește scena cu un sentiment straniu de detașare. Nu au nici o legătură cu el. Fatehpurul l-a inhalat, iar acum îl expiră. Face un singur pas, în spate, ca prin vis. Nici o reacție. Nimeni nu va observa. Se întoarce, mai face un pas, încă unul. Încet, iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acestuia, nu este nici participant, nici spectator neimplicat, devine un mic zeu al înregistrărilor, observând acțiunile celorlalți cu o concentrare nepărtinitoare, consemnând scorul sub formă de puncte sau mici cifre în carnetul său dreptunghiular, cu grilă. Fiind nepărtinitor, asistă cu detașare, observând relațiile dintre jucători, pasele bărbaților - se împidică, fug, sunt prinși din urmă - șasele și patrul lor victorios, îmbinarea celor șase puncte domino ale unei bile într-un singur M sau W. Minge după minge, trimestrul de vară se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își creează valori spirituale pornind de la ea. Care ar fi aceste valori? Nu văd, nu înțeleg și nu pot să-mi imaginez că ar fi altele decât cele care i-au adus până acum atâtea victorii în spirit: noblețea atitudinii, detașarea, compasiunea, generozitatea simțirii, lupta eternă cu trufia, lupta cu teama de moarte. Și totuși, neliniștea nu mă părăsește. Știu că omul își poate modifica într-un mod amețitor felul de a vedea încît nu-l mai recunoști. Optica lui poate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Din nevoie ajunsese la această pricepere misterioasă - atât de apropiată de iluminare - și o formulase sub chipul unui soi de deviză pe care o aplica atât pentru a alunga presiunile câmpului de luptă, cât și pentru a-și menține sănătatea. Detașare. Pentru Hideyoshi, acest cuvânt simplu era un talisman. Detașarea ar fi putut părea o calitate nu prea impresionantă, dar era misterul pentru care putea domni astfel. Nervozitatea, amăgirea, atașamentul, îndoiala, urgența - legăturile de tot felul erau tăiate, într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apropiată de iluminare - și o formulase sub chipul unui soi de deviză pe care o aplica atât pentru a alunga presiunile câmpului de luptă, cât și pentru a-și menține sănătatea. Detașare. Pentru Hideyoshi, acest cuvânt simplu era un talisman. Detașarea ar fi putut părea o calitate nu prea impresionantă, dar era misterul pentru care putea domni astfel. Nervozitatea, amăgirea, atașamentul, îndoiala, urgența - legăturile de tot felul erau tăiate, într-o clipă, de cele două pleoape ale lui și dormea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urgența - legăturile de tot felul erau tăiate, într-o clipă, de cele două pleoape ale lui și dormea cu mintea la fel de goală ca o foaie de hârtie albă. Și, de asemenea, se putea trezi într-un moment, complet lucid. Dar detașarea nu era destinată numai ocaziilor când lupta cu iscusință, iar planurile i se împlineau. De-a lungul anilor, făcuse multe gafe, iar, în acele perioade, nu medita niciodată la eșecuri și de lupte pierdute. Cu asemenea prilejuri, își amintea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
destinată numai ocaziilor când lupta cu iscusință, iar planurile i se împlineau. De-a lungul anilor, făcuse multe gafe, iar, în acele perioade, nu medita niciodată la eșecuri și de lupte pierdute. Cu asemenea prilejuri, își amintea un singur cuvânt: detașare. Genul de sinceritate despre care vorbeau atât de des oamenii - hotărâre susținută și perseverență sau concentrare unilaterală - nu era o calitate specială a lui Hideyoshi, ci, mai degrabă, o parte firească din viața cotidiană. Astfel, pentru el, era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care vorbeau atât de des oamenii - hotărâre susținută și perseverență sau concentrare unilaterală - nu era o calitate specială a lui Hideyoshi, ci, mai degrabă, o parte firească din viața cotidiană. Astfel, pentru el, era mult mai important să urmărească acea detașare care-i permitea să se desprindă de aceste calități - fie și numai pentru un moment - și-i lăsa sufletul să respire. La rândul său, Hideyoshi reducea problemele vieții și ale morții la acest unic concept: detașarea. Stătuse culcat doar puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
important să urmărească acea detașare care-i permitea să se desprindă de aceste calități - fie și numai pentru un moment - și-i lăsa sufletul să respire. La rândul său, Hideyoshi reducea problemele vieții și ale morții la acest unic concept: detașarea. Stătuse culcat doar puțin timp. Dormise o oră? Hideyoshi se ridică și coborî scara, la toaletă. Imediat, un om de gardă îngenunche pe veranda podită, ridicând un felinar de hârtie. Foarte curând, când ieși de la toaletă, găsi un alt om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar apoi pentru sine, pentru nava și echipajul lui. Stătu-se până atunci imobilizat având impresia că el și toți din împrejurul său se aflau într-o cutie de sticlă iar de undeva de sus ochi nevăzuți urmăreau totul cu detașare. Ca niște păpuși vii care se mișcau după voința unui păpușar fără a fi nevoie de nici un fel de sfoară: - Nu există nici un intrus pe navă. Despre rebeli nu poate fi vorba nici atît. Îmi cunosc bine oamenii, eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
lui Peter. M-am tras înapoi în scaun cât am putut, iar când am văzut că tipul îi dădea înainte cu mângâiatul părului, m-am tras și mai tare. Mike, care până atunci fumase o țigară, privind în depărtare cu detașare, și-a dat seama imediat de situația în care mă aflam și a urlat: —Jos labele, Clarence! Lasă fata în pace! în cele din urmă, de voie, de nevoie, Clarence mi-a dat drumul. —Nu-ți face nici un rău, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcut la fel în fiecare dimineață săptămâna asta. Toată lumea s-a obișnuit deja să nu aibă pâine prăjită la masă. După asta Don s-a apucat să spargă ouă într-un castron. Era mult prea dimineață ca să mă uit cu detașare la treizeci și șase de ouă crude. Am simțit că începe să-mi tremure stomacul. Te simți bine? m-a întrebat Stalin îngrijorat. Nu se simte bine deloc! a declarat Don agitat. Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]