4,214 matches
-
efortului său; ea Îl așteaptă În ceea ce se Întîmplă În vale... Unii (Chamfort) pretind că fericirea nu mai vrea să depindă de nimic. Ei zic: pentru mine fericirea n-a Început decît În clipa cînd am pierdut orice speranță; nici o dezamăgire, nici o primejdie nu mai amenință fericirea născută din disperare. Dar ce fericire e aceasta? ...Istoria a dat, grăbită, Rubiconului sensul de risc, dar fiecare clipă ne cere să trecem un Rubicon, să aruncăm niște zaruri și sa sperăm; pe reversul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sociologie, istorie națională și universală, cultură, antropologie, precum și mai multe cărți în calitate de unic autor: Facerea lumii, Editura Științifică, București, 1965; Raporturile interpersonale, Editura Politică, București, 1973; Automodelarea spirituală, Editura Politică, București, 1988; Calendar proromânesc, Editura Panfilius, Iași, 2000; Idealuri și dezamăgiri românești, Tipografia „Legart“, 2000; Patimile înstrăinării zestrei românilor, Editura Bucovina, Iași, 2003; Exerciții de înțelepciune. Gândurile unui român utopist, Editura Noel, Iași, 2007. A fost coautor la volumul Gh. Asachi și luminismul, Editura Academiei Române, București, 1992. Cărțile prof. dr. Vasile
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
cu Alin odinioară mai păstrau amintiri plăcute. Patul în care era așteptat Valentin la ore târzii îi părea un obiect lipsit de valoare sentimentală. Numai cerul rămăsese același. Trebuia să treacă și peste zbuciumatele amintiri și chinuitoarele iluzii. A. Cenușiul dezamăgirii Relația dintre ea și Valentin se răcise. În locul dragostei, în cuibul de nebunii se instalase indiferența și ura. Tot ce fusese frumos între ei, înfiripat cu migală în zeci de zile și nopți se topise ca o figură de ceară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era încă tânără, plină de viață, de speranțe. Acum nu-și mai plângea soarta ce-i fusese altădată tristă. Savura frumusețea fiecărei zile de parcă admira florile dintr-o grădină bine îngrijită și însorită la prima oră a dimineții. Necazurile și dezamăgirile sunt realități ale vieții. Nu poți concepe o viață numai cu bucurii, fără necazuri. Ar fi ca atunci când te afli pe o mare și nu vezi nici un val care să vină și să plece sub privirea ta. Viața ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu erau frumoase. Buzele îi erau prea subțiri, bărbia prea voluntară, ochii albaștri erau prea tulburi, iar sprâncenele blonde abia i se zăreau. Numai obrazul îi era fin. Hainele le purta cu neglijență. Virilitatea lui era de-a dreptul o dezamăgire și o primejdie din fața căreia orice femeie ar fi fugit. Fapta soției sale era justificată. După masă, cei doi au mai discutat despre proiectele lor imediate cât și despre prăpastia imensă în care urma să ajungă Leon cu bună știință
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o pot mulțumi cu minic. Iar eu sunt o belea pentru ea. - Așa sunt toate. Nu te mai plânge degeaba, zise Vas. Ochii lui Nicky străluceau ca o flacără de culoarea unui coral, căpătând o profunzime azurie emanând o profundă dezamăgire. Glasul lui îi părea că răsună ca trosnetul unor lemne uscate. Nicky și Vas se cunoșteau de multă vreme. Vas crescuse cu maică-sa de la vârsta de cinci ani, după ce îi murise tatăl. Cu Jean se cunoscuse mai recent. Era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ți aduci aminte când am venit să te iau de la Notre Dame, în ajunul zilei tale, și aveam în poșetă inelul cu diamantul mic? Teoriile tale asupra bijuteriilor? Și a doua zi dimineața, după ce-ți căutaseși darul sub perină, dezamăgirea ta, și bucuria apoi, când, ridicând farfurioara cu cremă de deasupra ceștii cu șocolată, ai găsit cutiuța bleu cu inelul?... Ce frumușică erai, cu codițele tale prinse în agrafe, la masa de bois de rose, plecată peste ceașca ce-ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
baia copilului. — Am eu o listă, zice o femeie din apropiere, în salopetă de blugi și saboți Birkenstock. E de la Ministerul Sănătății. — A, mulțumesc mult! Îmi dă o bucată de hârtie și eu citesc repede, în diagonală, lista nesfârșită, cu dezamăgire crescândă. Credeam că m-am descurcat perfect - dar n-am luat nici jumate din chestiile de pe lista asta. Și, dacă o să uit ceva, o să se dovedească a fi ceva extrem de vital, și întreaga naștere va fi un dezastru, iar eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cota de atenție), adăuga „peseuri” peste „peseuri” și „nota bene” (în maniera didactică). Născut săgetător, nu-l interesau ornamentele, nu l terorizau repetițiile, nu-și oprea fluxul ca să caute sinonimii. Pe ansamblu, însă, variația nu lipsește: înfierbîntări și răciri, iluzii, dezamăgiri și iarăși iluzii; entuziasme și mîhniri; accente epice și accente lirice; contraziceri etc. La pregătirea textelor pentru tipar, una dintre problemele ce s-au ivit - am spus-o și în prefața întregii lucrări - a fost legată de sînt și sunt
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fratelui meu n-a fost acceptat. și se mai spune că e concurs... Înțelesesem, de altfel, din scrisoarea ta că lucrurile sunt dificile deoarece încă înainte de concurs se știa cine va ocupa două din cele șapte posturi. încă o mare dezamăgire pentru mine privind echitatea despre care la noi se vorbește în fiecare zi. Aș fi voit ca azi să fi ajuns la voi, să-l îmbrățișez pe bravul nostru fin care împlinește zece ani. Curînd voi trece, probabil, spre casă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
M. Dr[ăgan]). </citation> (125) (126) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”19 sept[embrie] 1979”> Dragă Costică, Am primit scrisoarea ta și-ți răspund cît pot mai repede. Vei înțelege de îndată că există în sufletul meu multă dezamăgire și de aceea învăț a prețui și mai mult sufletul prietenior adevărați. Regret mult că sora ta Lucica n-a putut să se bucure de un succes care îi era aproape și pe care îl merita. Dacă a luat prin
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din) verso. De obicei, el comunica datele pe care le considera de interes imediat pentru destinatar. Avea însă prea multe pe suflet ca să nu dea drumul și „ofurilor” legate de presă (revistele de cultură ieșene) și de învățămînt. Marea lui dezamăgire o reprezenta lipsa solidarității de corp, iar una din „învățăturile” pe care mi le-a administrat e cea din titlul acestor pagini. întrucît provenea de la un om crezut de mine ca profund cinstit, am reținut-o, chiar dacă se simte în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
porci, 2 boi și o vacă”. Unde Încăpuse atâta lămustie zootehnică Într-un camion amărât din deceniile 3-4 ale secolului trecut, nu putem ști dar, probabil, Terdiman avea informatorii săi de nădejde care chiar număraseră șeptelul hușean. Spre marea sa dezamăgire, a aflat că „...Zegrea a făcut numeroase intervențiuni timp de 3-4 zile Împreună cu jandarmul pandur Filipeanu iar urmarea a fost că i s-a restituit speculantului camionul și animalele pe care le-a dus la București”. După ce Îi turnase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cinstit și Îi pun În sarcină o serie de fapte, dar Încă nu am fapte palpabile (subl.ns.), ci numai simple informațiuni (pâre, n.n.)”. Terdiman promitea că, atunci când va intra În posesia dovezilor, va anunța „județiana”. Raportorul Își declara extrema dezamăgire că În această dispută fuseseră angrenați și „...membrii de partid depe ulița evreească”. Mai departe, evocase subțirimea funcționărească evreiască scriind că „...la Prefectură avem 3, la oficiul economic - 3, la Primărie - 3 și unul la Poliție”. o. „A nu se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
plăcuse din poemașul „Îngeri”: „Îl duceau prin oraș/ căzut din cer/ străin pe pămînt/șchiopăta galeș cu piciorul sfînt;/ nu știa să vorbească/ În limba omenească.// Dar așa toți Îl priveau/ cum Îl duce/ să-l urce pe cruce”. Crunta dezamăgire a sărmanului cenzor școlit la aspre cursuri de partid mai lungi sau mai scurte, mai subțiri sau mai groase, unde i-a fost schimbat creierul În totalitate, a venit din constatarea că „În sumarul revistelor școlare nu apăreau lucrări cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în aparență viața este perfectă. Paradoxal, când lucrurile merg „uns” urmezi calea aproape din inerție și sunt rari cei ce se opresc din drum, respiră adânc și decid să schimbe direcția spre una mai spinoasă. Unul din obstacolele majore este dezamăgirea familiei și a prietenilor, a celor care și-au cimentat deja o imagine despre tine și singura alternativă este că ești nebun. Până la urmă, poate pe bună dreptate... Îmi conturez o schiță de plan: voi pleca la Conferința Americană de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
De fiecare dată, în planificarea viitorului sacrificăm prezentul, care, de fapt, este singurul element cu adevărat valid. Și mai rău, îi facem pe cei dragi din jur copărtași neștiutori la realizarea planului nostru virtual de viitor. De aici până la nefericire, dezamăgire, furie, până și ură, pentru noi înșine sau pentru cei din jur care nu și-au jucat rolul după plan, nu este decât un pas. Foarte des, proiectăm speranțele noastre în cei ce ne înconjoară sperăm că am găsit partenerul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
s-o dea aventurii : inserturile aproape subliminale cu fețe neidentificabile ce rînjesc hidos (cel puțin așa mi s-a părut mie ; poate că ele, de fapt, trimiteau bezele) sînt ieftine, dar eficiente, însă întîlnirea cu amicul lui Dumnezeu e o dezamăgire, iar climaxul incandescent e confuz. De fapt, toate filmele lui Boyle de după Trainspotting (1996) tind să cadă în haos ; spre deosebire de cei care au așteptat de la el filme mari și, prin urmare, nu au nici un cuvînt bun de spus despre cariera
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ne cere s-o căinăm pentru neîmplinirea ei erotică (sau, mai pe șleau, pentru virginitatea ei), ca și cum aceasta ar fi făcut automat din ea o ființă ciuntită ? Sigur, e dreptul realizatorilor să-și imagineze că Austen a suferit O Mare Dezamăgire și că Ea Nu S-a Mai Consolat Niciodată, dar oare nu-și dovedesc mai degrabă lipsa de imaginație ? Nu că lipsa asta ar fi doar a lor. întîlnim aceeași prezumție și în două romane recente Maestrul de Colm Tóibín
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Mai tîrziu, englezul cel cumsecade îi prezintă înregistrările camerei lui de supraveghere, explicîndu-i că apelează la ele ca la un fel de jurnal. Numai că toate aceste jocuri romantice sînt jocuri pe care Wong Kar-Wai le-a brevetat de mult. Dezamăgirea de a vedea acest film, după ce-ai văzut In the Mood for Love și Happy Together, e comparabilă cu dezamăgirea de a-l cunoaște în sfîrșit pe marele Oz : unul dintre cei mai mari glamorizatori ai cinemaului de la Josef
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de jurnal. Numai că toate aceste jocuri romantice sînt jocuri pe care Wong Kar-Wai le-a brevetat de mult. Dezamăgirea de a vedea acest film, după ce-ai văzut In the Mood for Love și Happy Together, e comparabilă cu dezamăgirea de a-l cunoaște în sfîrșit pe marele Oz : unul dintre cei mai mari glamorizatori ai cinemaului de la Josef von Sternberg încoace ți se înfățișează aici ca un butaforist care știe doar cîteva trucuri (reciclează pînă și muzica din In
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
autorului, și anume lupta de a se ridica deasupra problemelor și a resentimentelor sale, mai ales prin rugăciune și prin implicare în proiecte misionare, are darul de a încuraja și pe alți credincioși de a nu se lăsa doborâți de dezamăgiri. Puterea este în Dumnezeu, atunci când nu slăbim legătura cu El. Unii lucrători pe ogorul Evangheliei se dedică lucrării lui Dumnezeu atât de mult că ajung să neglijeze familia, iar alții, pentru că se dedică mai mult familiei, spun că nu au
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
biserica din satul meu natal. Într-o predică, pastorul s-a descărcat, deoarece avea o mare povară pe inimă: ,, Când am venit în biserică, mă așteptam să găsesc în ea numai sfinți! Și n-a fost așa. Am suferit mari dezamăgiri, în mod deosebit, de la cei mai apropiați frați ai mei.” Personal am fost indignat, spunându-mi: „Cum poate un pastor să spună așa ceva în plină biserică și cu musafiri în ea? Chiar dacă a trăit acele momente, de ce le mai spune
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
fost dus la spital, iar sâmbăta următoare, în timp ce era încă internat în spital, a fost mutat într-un alt district... Atunci, dezamăgit fiind, m-am decis să merg în noua comunitate desprinsă din aceasta, însă aici am trăit a treia dezamăgire, cu mult mai mare! Am lucrat în zona aceasta, timp de un an înainte de inaugurare și încă patru după aceea, în fiecare Sabat plecând singur, fără soție și fără copii; apoi, după aproape cinci ani, dezamăgit de felul cum am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
acea perioadă, fără menajamente a spus: „Ce i-a mai trebuit direcția școlii dacă avea «bube în cap»?” De parcă eu aș fi cerut să fiu director! Mai mult încă: noul inspector, un tinerel blond, a venit în școală manifestându-și dezamăgirea că am fost legionar și că eu sunt o pată pentru școală și pentru el ca inspector... Mai era acum coleg cu mine? Reabilitat, nimeni n-a venit să-și ceară măcar formal scuze colegiale! La începutul anului 1959, pe când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]