5,649 matches
-
Clavaria botrytis), Creastă măruntă (Clavaria crispula), Creasta cocoșului (Clavaria flava). Familia Hidnacee. Nemțișor gros (Hydnum repandum) Familia Polyporacee dintre care despre câteva specii domnul învățător le-a vorbit copiilor. Mânătarca (Boletus edulis, Boletus aerus), Ciuperca de brad (Boletus bovinus), Ciuperca domnească (Boletus luridus), Ciupercă moale (Boletus subtomentosus, Boletus luteus), Ciupercă de pe coastă (Boletus scaber), Burete de salcă (Boletus sauveolens), Copită, Burete de iască (Fomes fomentarius, Fomes igniarius), Lingura frumoaselor (Fomes lucidus), Ciuciuleni de toamnă (Polyporus confluens), Burete de nuc (Polyporus squamosus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
numele. Istoria lui continuă în același ritm ciudat și în aceeași desfășurare sinuoasă. Neputând fi palat princiar, clădirea aceasta va fi mai târziu destinată ca local de primărie. Dar va deveni temporar palat de justiție, în perioada reclădirei vechiului palat domnesc, pentru a fi cotropit apoi, în timpul războiului și al refugiului, de servicii și spitale militare și a deveni, în cele din urmă, sediul Comandamentului Corpului IV de Armată. Schimbările aceste se vor opri aici? E oare aceasta ultima destinație a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lui valorează nu numai prin liniile cuviincioase și atractive cu care se prezintă ochilor noștri dar și prin nobila lor vechime. Fără a lua în seamă ipoteze discutabile cu privire la așezările primilor coloniști, locul acesta a fost de secole designat palatelor domnești. Cine n-a avut ocazia de a ținea în mâni și de a privi măcar o stampă sau două, din câte ne-au rămas mărturie de frumusețea impunătoare a acestor palate? Cine n-a citit cât de puțin din discripțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lor? Distruse de numeroasele incendii care au prefăcut adesea fața orașului, palatele aceste se râdicau din nou, se râdicau mereu... Așa a fost la 1806, așa a fost la 1834... Înfățișarea de acum n-are nimic comun cu vechile palate domnești, cum viitoarea construcție gotică a palatului de justiție pe care o va conduce cândva, cu nobilă ambițiune, arhitectul Berindei, după stăruința unui Alex. Bădărău și a unui Georgel Mârzescu, nu va avea nimic comun cu cea de acum. Vechimea zidurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cândva, cu nobilă ambițiune, arhitectul Berindei, după stăruința unui Alex. Bădărău și a unui Georgel Mârzescu, nu va avea nimic comun cu cea de acum. Vechimea zidurilor acestora o atestă încă urmele ce se mai văd din împrejmuirea vechilor palate domnești, în ruinele acelor împrejmuiri ca și a diverselor construcții anexe care adăposteau trupe, în special detașamentele de gardă. În partea ce ar corespunde cu axa palatului și de unde începea ulița mare (strada Ștefan cel Mare) intrarea în interior se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ce anume elemente esențiale? Care e misterul formațiunei lui, a evoluției lui, a dezvoltărei lui? Puțină istorie Vechimea orașului Iași e destul de mare, căci înainte ca Alexandru Lăpușneanu să fi făcut din el scaun de domnie, Iașul avea curtea sa domnească, era deci un fel de reședință secundară a prințului. Dar viața lui, fizionomia lui, atmosfera lui, nu putea prezinta, pe acele timpuri grele și nesigure, nimic deosebit; cum n-a prezintat nici mai târziu, după înălțarea sa în rang, până pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
proprie vechimea e din cele mai importante. De altfel aspectul și caracterele de oraș nici nu le capătă decât mult mai târziu, la drept vorbind tocmai în secolul al XIX-lea, deși la epoca aceasta el fusese de demult reședință domnească (sub Ștefan cel Mare și Petru Rareș), apoi scaun de domnie și capitală, neîntrerupt de la Alexandru Lăpușneanu. Dar de îndată ce viața socială se fixează și se ordonează în jurul citadelei, a curților domnești, a mănăstirilor și a primelor instituțiuni de cultură, personalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
deși la epoca aceasta el fusese de demult reședință domnească (sub Ștefan cel Mare și Petru Rareș), apoi scaun de domnie și capitală, neîntrerupt de la Alexandru Lăpușneanu. Dar de îndată ce viața socială se fixează și se ordonează în jurul citadelei, a curților domnești, a mănăstirilor și a primelor instituțiuni de cultură, personalitatea lui începe a se desluși, a se afirma, a se fixa, nu numai în aspectul exterior, în decor, ci și în atmosfera sa morală, în sufletul colectiv. Puțin, prea puțin, imperceptibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sale, Iașul, pe care-l descrie în culori vii, cu Algerul văzut dinspre mare, îl comparase în bine, fără-ndoială, pentru a-i pune în valoare pitorescul. Un sfert de oră mai târziu, pe dealul Cetățuei, din balconul fostului palat domnesc, oaspeții noștri și toți cei cari-i însoțiseră acolo admirau, în aerul limpede al dimineții, incomparabila panoramă a Iașului. Nu se mai gândea nimeni la drumul făcut, la urâciunile pe care le-ntâlnise... Nimeni, în afară de mine, care făceam eforturi supraumane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fie lăsate neatinse, neatinse în elementele lor esențiale și aspectul lor, dar restaurate, desigur. Pentru a râdica acea construcție masivă și greoaie care adăpostește azi Facultatea de medicină, a trebuit oare numaidecât să se sacrifice clădirea Universităței vechi, fost palat domnesc, cu fațada așa de atrăgătoare în sobrietatea ei? Pentru a amenaja interiorul sălilor câtorva teatre secundare (Sidoli și Elizabeta) nu s-a putut oare găsi alt mod de decorațiune, de cât cel format din lucrurile oribile, care indispun pe orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Reamintindu-mi-le acum, în singurătatea nopței acesteia de Noembrie, în umbra care mă-mpresoară de pretutindeni și în adâncimea căreia ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuei, cu silueta fină a mănăstirei și palatelor sale domnești, și întreg, mărețul decor din care e făcută inalterabila frumusețe a vechei capitale, cuvintele aceste iau în cugetul meu valoarea unei solemne și pioase mărturii de credință... NOTE pentru explicațiunea imaginilor cuprinse în acest volum Pag. 3. Bolta de intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru a adăposti mai târziu: Școala de inginerie (1819) și gimnaziul vasilian (1827), ambele organizate de Gh. Asaki; apoi școala normală de învățători și școala primară Trei Erarhi. Din tot ce a fost n-au mai rămas decât ruinele palatului domnesc, cunoscut sub denumirea de "Sala gotică" din cauza stilului în care e construit; și nu propriu zis ruinele vechei construcții ci ale palatului în curs de reconstituire pe care un incendiu, produs din condamnabilă neglijență, l-a distrus în timpul războiului. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
spital, iar de la 1925 a fost cedat Ministerului armatei, pentru a așeza în el comandamentul militar, al cărui palat din str. Carol trebuia să devie muzeu istoric. Pag. 80. Vechiul palat administrativ și de justiție, așezat în zidurile vechiului palat domnesc. La 1912 el a fost dărâmat pentru a se construi, pe ruinele lui, Palatul Justiției, opera arhitectului I. Berindei. Pag. 81. Statuia lui Ștefan cel Mare, bronz datorit sculptorului francez Em. Frémiet. Ea datează din anul 1883. La inaugurarea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
începutul sec. XIX. (1820). Până după 1800, Socola a fost mânăstire. Apoi clădirile arhondaricului au fost afectate instalărei Seminarului Veniamin Costache care a funcționat acolo până la 1886. La această dată el a fost mutat în centrul orașului, în fostul palat domnesc a lui Mihalache Sturza, refăcut anume pentru acest scop. Iar în locul vechei mănăstiri Socola, s-au ridicat modernele pavilioane ale Ospiciului de alienați. (Din colecția Socec et Comp. Iași) Pag. 126. Sus: Mihail Kogălniceanu. Jos: Vasile Alecsandri. (Fotografii vechi) Pag. 127
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Consulat rusesc, prin care se întrezărește cupola turnului Sf. Spiridon. (Foto-Regal) Pag. 145. Vedere lângă Manufactura de tutun. (Foto-Regal) Pag. 146. Biserica Galata, zidită de Petru Șchiopul Vodă, la 1584. Posedând averi importante, Mânăstirea Galata a fost, mult timp, reședință domnească și loc de petreceri și serbări. Apoi câtva timp își pierdu importanța; palatele domnești și clădirile mănăstirești căzură în ruină; până ce, la 1799, Alexandru Ipsilante le ridică din nou, la strălucirea și faima de altădată. Numele de "Podul lui Ipsilante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lângă Manufactura de tutun. (Foto-Regal) Pag. 146. Biserica Galata, zidită de Petru Șchiopul Vodă, la 1584. Posedând averi importante, Mânăstirea Galata a fost, mult timp, reședință domnească și loc de petreceri și serbări. Apoi câtva timp își pierdu importanța; palatele domnești și clădirile mănăstirești căzură în ruină; până ce, la 1799, Alexandru Ipsilante le ridică din nou, la strălucirea și faima de altădată. Numele de "Podul lui Ipsilante", pe care-l poartă una din străzile din marginea aceasta a orașului, atestă existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cartierele mărginașe ale orașului (Nicolina), văzută din șesul Bahluiului. Biserica Frumoasa a fost râdicată de Grigore Ghica Vodă, pe la 1730, în locul unei bisericuțe căzute în ruină, căreia i se spunea Galata-de-Jos. Iar puțin mai târziu, alături de ea, se înălțară curțile domnești, înconjurate de grădini superbe și de lacul care se-ntindea de sub dealul Galatei până sub Manta Roșie. Biserica Frumoasa își merită și azi numele cu care a ajuns până la noi. Importanța sa artistică rezidă în circumstanța că stilul său, clasic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de a introduce elementele clasice. Clădirile din incinta mânăstirei sunt și ele de o eleganță simplă captivantă și acum, cu toată starea mediocră în care se află. (Polyfoto, București) Pag. 153. Biserica Sf. Neculai, căreia i se spune "Sf. Neculai domnesc" și ,,Sf. Neculai cel bogat". Fost paraclis domnesc. Datează de la sfârșitul secolului al XV-lea și poartă cu nobilă simplitate caracterele stilului moldovenesc din epoca lui Ștefan cel Mare. Mult timp, de la Alexandru Lăpușneanu încoace, biserica aceasta a servit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mânăstirei sunt și ele de o eleganță simplă captivantă și acum, cu toată starea mediocră în care se află. (Polyfoto, București) Pag. 153. Biserica Sf. Neculai, căreia i se spune "Sf. Neculai domnesc" și ,,Sf. Neculai cel bogat". Fost paraclis domnesc. Datează de la sfârșitul secolului al XV-lea și poartă cu nobilă simplitate caracterele stilului moldovenesc din epoca lui Ștefan cel Mare. Mult timp, de la Alexandru Lăpușneanu încoace, biserica aceasta a servit la ungerea Domnilor cu ocazia înscăunărei lor. Ajunsă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
decenii, și care adăpostește importante lucruri de artă. Iar în grădina dinspre strada Ștefan cel Mare, se putea admira o frumoasă fântână monumentală, așezată acolo din grija lui Grigore Ghica Vodă. (Din "Albumul României", 1893) Pag. 222. Fragment din clădirile domnești de la Cetățuia. (Polyfoto) Pag. 223. La poarta Sfântului Spiridon... (Polyfoto) Pag. 226. Vespasian Pella, la 24 de ani. Pag. 227. Strada Lăpușneanu. Pag. 228. Simbol de actualitate. Pag. 229. Turnul Golia, în timpul reconstrucției sale, prin 1892. (Din "Albumul României") Pag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pag. 262. Intrarea în parcul expoziției, pe platoul Copoului. Pag. 263. Fragment din fațada clădirei Jokey-Club. (Foto-Regal) Pag. 264. Monumentul lui Grigore Ghica, în grădina vechiului Beilic, unde nefericitul prinț a fost asasinat. Pag. 266. Palatul Creditului urban, fosta reședință domnească a lui Vodă Cuza, iar în timpul războiului cel Mare, locuința Regelui Ferdinand. Două plăci de marmoră neagră, aplicate pe zidul fațadei sale amintesc aceste două împrejurări istorice. Prima are conținutul următor: "Ultima reședință domnească din Iași. De la anul 1859 până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
I, cu cartierul său general în timpul marelui războiu pentru înfăptuirea României întregite. Tot în acest palat s-au pecetluit atunci, actele de întrupare cu patria mamă, a Basarabiei, Bucovinei și Ardealului, 1916-1918". La suirea pe tron a principelui Cuza, Curtea domnească (azi Palatul justiției) încetase de a mai fi reședință princiară, încă din timpul lui Mihail Sturdza, care-l transformase în Palat al ocârmuirei, adică palat administrativ. Vodă Cuza însuși a stat, în primul său an de domnie, în casele Pașcanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la veleat 7224. Început-au puternica împărăție turcească război cu Nemții; iară la veleatu 7225, trimis-au Nemții de la Ardeal pe un Căpitan anume cu o samă de cătane ș-au luat pe Domnul Muntenesc, anume Nicolai Mavrocordat din scaunul Domnesc din târg din București... cu toată casa lui și l-au dus în cetate în Sibiu. După care... Domnul Muntenesc, pus-au în gând și pentru noi ca să ne ia, și au trimes pe un Franț Căpitan Vetroșanu, c-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
anul 1370. (Foto-Regal) Pag. 276. Adrian Verea, medic și literat. Pag. 278. Zăpezi de altădată. Strada Carol, iarna. (Foto M. H.) Pag. 279. Vedere panoramică a Iașului. (Colecția Socec et Comp. Iași) Pag. 281. Palatul Seminarului, rezultat din transformarea fostului palat domnesc al lui Mihail Gr. Sturza, în str. Lozonski. ("Albumul României", 1893) Pag. 282. Universitatea veche. La începutul secolului trecut, a servit de palat domnesc, sub principii Alex. Moruzi și Scarlat Calimah. Universitatea veche a fost inaugurată la 26 Octombrie 1860
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
panoramică a Iașului. (Colecția Socec et Comp. Iași) Pag. 281. Palatul Seminarului, rezultat din transformarea fostului palat domnesc al lui Mihail Gr. Sturza, în str. Lozonski. ("Albumul României", 1893) Pag. 282. Universitatea veche. La începutul secolului trecut, a servit de palat domnesc, sub principii Alex. Moruzi și Scarlat Calimah. Universitatea veche a fost inaugurată la 26 Octombrie 1860, în prezența domnitorului Cuza. În clădirea aceasta, a funcționat câtva timp, începând de la 1 Septembrie 1874, Mihail Eminescu, în calitatea de custode al Bibliotecei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]