6,786 matches
-
moale din podul palmei până când Fran începu să tremure de nerăbdare. O mai sărutase până atunci, dar niciodată așa. — Cred că mă îndrăgostesc de tine, Francesca Tyler. Blând, dar ferm, îi scoase șorțul mare în dungi și o conduse în dormitor. Capitolul 6 Acum când venise în sfârșit momentul, Fran își închipui că va fi cuprinsă de timiditate sau stânjeneală, dar simțind respirația fierbinte a lui Laurence pe gâtul ei și atingerea solidă a trupului lui, nu fu conștientă decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în spatele acestei pauze Fran ghici o ușoară de ezitare. Laurence era obișnuit să-și păstreze libertatea. Urcă și-și strânse lucrurile de pe podea, unde, aruncate în euforia momentului, făceau notă discordantă. Până și Sally Bowles și-ar împături hainele în dormitorul lui Laurence. O cuprinse o panică irațională. Asta a fost tot? O partidă rapidă și apoi fiecare la casa lui? Ce straniu era că a face dragoste părea un lucru mai puțin intim decât a rămâne peste noapte la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
presă în care se anunțau finaliștii urma să aibă loc la Cathedral Court, unul din hotelurile de patru stele din Woodbury, datând de cinci sute de ani, preluat recent de Heritage Hotels, care se specializaseră în dotarea așezămintelor istorice cu dormitoare cu băi incluse. Reușiseră să-și atingă atât de bine scopul, încât un om de afaceri derutat, tânjind cu disperare după un gin tonic, rămăsese încuiat în odăița preotului și consumase tot conținutul minibarului până să-i simtă cineva lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fapt? Ai putea probabil să-l închiriezi pe Mickey să te treacă pragul. Oh da, mătușică Fran, te rog! strigă Lottie încântată. Fran se cutremură, în timp ce îi venea în minte imaginea unui șoarece uriaș de plastic, care o purta în dormitor, o privea cu pasiune în ochi și îi spunea: „Și acum, micuța mea Minnie, clipa pe care o aștept de-atâta timpă“ — Cred că faci o mare greșeală, Murray, reducând prețul de vânzare. Jack ridică un exemplar din numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
astfel de prognoză, creștea și probabilitatea ca ea să se adeverească. Celălalt așezământ, The Willows, nu era chiar așa rău. Era mai mic, cu mai puține aspirații spre lux. Camerele comune erau mai prietenoase și fiecare pensionar avea propriul său dormitor. Acestea, descoperi cu bucurie, nu erau ca niște dulapuri făcute după același tipar, ci aveau forme diferite, adaptate arhitecturii casei victoriene. Cel puțin, aici personalitățile pensionarilor păreau la fel de diverse și individualizate ca și dormitoarele lor. Tocmai începea să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și fiecare pensionar avea propriul său dormitor. Acestea, descoperi cu bucurie, nu erau ca niște dulapuri făcute după același tipar, ci aveau forme diferite, adaptate arhitecturii casei victoriene. Cel puțin, aici personalitățile pensionarilor păreau la fel de diverse și individualizate ca și dormitoarele lor. Tocmai începea să fie în stare să și-l imagineze pe tatăl ei ca pe unul dintre acești pensionari cu ciudățeniile lor înduioșătoare când intendenta îi conduse în camera de zi. În mijlocul unui perete era fixat un televizor mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vrea să fac parte din echipa lor la concursul despre filme. — Ăsta e semnul unei tinereți irosite, faptul că știi atât de multe despre filme. Eu aș da vina pe părinți. În timp ce Ben ducea caseta cu Pulp Fiction sus în dormitor, Wild Rover veni și își puse capul pe genunchiul lui Jack. — Așadar, zise Jack aplecându-se să se uite în ochii căprui și duioși ai câinelui, oare Ben are dreptate? Sunt eu ultimul ratat? Ar trebui să lupt mai aprig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de vioiciune copilărească, chiar și la bătrânețe, dar în acest context îți dădea impresia că aparținea unei alte generații. Cât timp avea să-și păstreze vioiciunea în acest loc? — Pot să intru? — Nu în timpul mesei, mă tem. Puteți aștepta în dormitorul lui, dacă doriți. O să fac o excepție, doar acum. În mod normal încurajăm activitățile de grup după prânz. Un joc de whist sau de bingo sau trag cu toții un pui de somn. Fran își dori s-o scuture pe femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era din mătase albă ca zăpada, în pofida faptului că avea doi copii în casă. Henrietta avea până și suporturi pentru suporturile de pahare. Nu. Stevie ar fi fost o posibilitate, cu excepția faptului că locuia într-un apartament cu un singur dormitor. Apoi îi pică fisa - Jack. Jack avea să știe ce era de făcut. Cu degete tremurânde formă numărul de la Express. Jack, i se spuse pe un ton ferm, era în mijlocul unei ședințe. Ați putea să-l întrerupeți, vă rog? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
desigur. M-am gândit că ți-ar surâde ideea ca ea să aibă grijă de Ralph după ce ne căsătorim. Ben hotărî că de data asta ar trebui să-și dea silința să nu-i mai întrerupă și se strecură în dormitorul lui. Fran se așeză, simțindu-se deodată copleșită. — Poate să ne ajute și cu copilul, continuă Jack pe un ton amical. Spune că deja se simte ca și cum ar fi bunica lui. Fran rămase fără cuvinte. De când știi despre copil? — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prin atelierul la care mergeam, prin școala la care mergeam. Pentru că făceam la corecție, de dimineața până la prânz școală și după-amiaza atelier, a doua zi invers, dimineața atelier și după-amiaza școală. Și atunci șeful de atelier sau de clasă sau dormitor zicea: „Domn’e, dă cu mătura, cară găleata aia, du-te și fă curat la WC-uri“, încerca să mă înjosească, să mă facă să las capul jos, cum ar veni. Totul a pus capac când eram pe baza sportivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să procedez. Și am zis: dacă omul atât îl duce mintea, nu poate cere mai mult de la propriul lui organism, de ce să cer eu. Dar, după un timp, am fost ales în unanimitate șef de atelier, de clasă și de dormitor, lucru care a schimbat ideea de pușcărie, între camera mea și altele. Pentru că o dată cu numirea mea de către diriginte, de către maestrul de atelier, șef de cameră - având deja un anumit tupeu, o anumită scară valorică față de ceilalți, am fost pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ușii am bătut la ușă ca să fim siguri că nu mai este nimeni acasă. După ce am văzut că nu ne răspunde nimeni am deschis ușa folosindu-mă de-o șurubelniță făcută special pentru deschiderea ușilor. Am intrat înăuntru dar din dormitor a ieșit o persoană. Am prins-o și am legat-o la mâini la picioare și la gură ca să nu țipe, nu am lovit acea persoană nu i-am făcut nimic altceva decât că am legat-o. După ce am legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de exclamație, un milion și jumătate de locuitori treziți din somnul lor de basm se vor întîlni în Bursele clocotitoare, pe piețele solemnizate de statui masive, departe de muzeele pustii, dormitoare melancolice ale trecutului. Și această viață nouă în Bosfor își va găsi poeții ei (...) artiști minunați vor privi, în titanica sforțare europeană de a clădi o cetate de beton și fier, oazele verzi ale cimitirelor cruțate și conurile minaretelor subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lăsate să vorbească...) arată interioare cubiste, cu design modern, simplificat și funcțional: Interior de redacție, Birou, Redacția, Vestibul (M. Iancu), Cabine d’avion (E. Prampolini), Sală de lectură (Milița Petrașcu), Sanatoriu din Nordnijk (J.P. Oud și Theo van Doesburg), Bibliotecă, Dormitor (Miclescu), Cabinet de medic (C. Rietveld). Singurul text autohton care le însoțește este editorialul (succint, „pe puncte”) al lui Marcel Iancu („Interiorul“), din care pot fi extrase, la rigoare, cîteva elemente programatice: „economia și utilitarismul au creat necesitatea micilor înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de yeni pentru un așternut într-o sală comună și maximum trei sute de yeni pentru o cameră individuală. Existau și hanuri de o sută de yeni, unde ți se putea oferi un pat de campanie pentru o sută de yeni. Dormitoarele comune erau înțesate de lume pestriță, dar camerele de trei sute de yeni erau, de obicei, ocupate de familiști. Cei care locuiau aici cu familiile erau în cea mai mare parte muncitori zilieri, muncitori ocazionali, proxeneți, foști pușcăriași. Deși muncitorii zilieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări. Dar nu era trează prea des. Părinții mei o țineau Într-o petrecere, invitînd mereu oameni și căutînd pretexte ca să bea. Auzeam muzica și rîsetele și ieșeam adesea din dormitorul meu și mă așezam pe prima treaptă a scării, străduindu-mă să văd rochiile de seară strălucitoare, fără a fi observată. La Început, era minunată cînd era beată. — Nu sînt beată, rîdea ea, doar puțin amețită. Dar personalitatea ei devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întotdeauna? 3 Părinții lui Dan locuiau Într-o casă mare, În stil victorian, pe o stradă liniștită și Înverzită, la granița dintre Hampstead și Belsize Park. Era casa În care a crescut Dan, iar lui Îi place la nebunie că dormitorul lui a rămas al lui și că locul e plin de amintiri din copilărie. Într-o zi, am trecut Împreună, cu mașina, prin fața ei, iar el a vrut să intre o clipă și să-i salute, dar eu nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încă, ah, nu știu (se uită la ceas), cel puțin o oră. La momentul respectiv, abia Începuserăm să locuim Împreună. Dan se mutase În apartamentul meu, neaducînd mai nimic cu el, dar, după cum subliniase chiar el, mai avea acasă, În dormitor, stocuri generoase, așa că, dacă simțea dintr-o dată nevoia acută de, să zicem, chitara electrică la care Învățase să cînte cînd avea optsprezece ani, nu trebuia decît să dea o fugă În Hampstead ca s-o aducă. Nu mai locuisem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o saltea pe un cadru de lemn jos, care În mod sigur apucase și zile mai bune, un televizor cu ecran plat uriaș și sute de casete video. — Mi-e teamă că nu e prea primitor, spuse Dan, intrînd În dormitorul lui ca să-și ia haine curate pentru următoarea săptămînă pe care avea să și-o petreacă la mine. Asta ar merita titlul de eufemismul anului, am răspuns eu, șocată că cineva putea locui În astfel de condiții. CÎnd te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
seară Înainte, iar Dan se strecurase În spatele meu În vreme ce curățam și-și plimbase degetele pe interiorul coapsei mele, așa că am lăsat baltă orice activitate de readucere a camerei la starea ei originară, de curățenie imaculată, și-am dat fuga În dormitor, abandonînd totul pe a doua zi dimineață. Auzisem mai demult că semnul după care poți recunoaște un adevărat bucătar este faptul că persoana curăță pe măsură ce gătește, dar, În ciuda faptului că sînt o Împătimită a tuturor emisiunilor culinare de la televizor, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întîmplă de obicei, iar toate astea te fac să devii femeie, soție și un adult cu adevărat emancipat. — Îmi pare rău, sînt primele cuvinte pe care le rostesc În clipa În care Dan intră și-și trîntește sacul marinăresc În dormitor. Îmi pare rău pentru lucrurile pe care le-am spus și-mi cer scuze că ți-am trîntit telefonul În nas. Și mă aștept ca el să facă lucrurile pe care le face de obicei după o ceartă Îngrozitoare: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de tare Îmi doresc În clipa asta să mă prăbușesc pur și simplu pe un pat și să dorm o sută de ani. Din fericire pentru Dan, Îmi revin cînd deschidem ușa a ceea ce eu mă așteptam să fie un dormitor obișnuit, dar se dovedește că hotelul ne-a răsfățat cu, poate, cel mai luxos apartament pe care l-am văzut vreodată. Și dați-mi voie să vă spun că, lucrînd la Calden, am văzut vreo cîteva la viața mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
gura căscată. Asta e camera noastră? Privesc În jur, la covoarele luxoase, la canapelele imense și lămpile de cristal strălucitor, la șampania și bomboanele de ciocolată care ne așteaptă. — Apartamentul nostru, mă corectează Dan, conducîndu-mă printr-o ușă largă, În dormitor, unde patul a fost presărat cu petale de trandafir, iar cămașa mea de noapte din mătase La Perla e Întinsă pe pernă. — Vino Încoace. Dan mă trage către el și cădem, Îmbrățișați și chicotind, pe pat. Linda și Michael ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai auzit asta de ceva timp. Îl privesc și zîmbesc. Dan ridică dintr-o sprînceană și se uită În acel fel. În seara asta, Îl las să mă sărute și, chiar mai mult, Îl sărut și eu. Ne ducem În dormitor și, patruzeci de minute mai tîrziu (e clar că seara asta nu-i cel mai nimerit moment pentru a stabili noi recorduri), Dan Își trage hainele pe el și iese pe ușă, ducîndu-se după curry. Eu rămîn Întinsă În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]