5,320 matches
-
păruse una din cele mai frumoase fete pe care le întâlnise, cu ani în urmă, ascunzându-și sub o energie de fier timiditatea. Știa să se entuziasmeze pentru orice fleac, reușind să-l facă să se simtă un mic burghez dornic să nu fie deranjat din carapacea lui. Scria poezii superbe, credea el, dar îi lipsea curajul să le ducă la o revistă literară sau la o editură. Suferea când nu avea cunoștință de vreun om de litere de care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nici o vorbă, se uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așa cum e propriu comuniștilor, a acestei chestiuni. Subliniez, nu deplasarea menționată a generat lipsurile noastre - îmi este clar acest lucru -, dar, din cauza neexplicării la momentul oportun a unei misiuni în străinătate, s-au ațintit asupra noastră și acei ochi nechemați, dornici mai ales de senzații ieftine, întregul colectiv de la revistă devenind pentru ei, dintr-odată, un subiect asiduu de discuție, în care, așa cum se întâmplă, fabulosul a prisosit. Consider deci că lipsurilor noastre reale li s-au adăugat, din afară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu el îl liniștea, pentru că nici nu-i spunea de fiecare dată și nici măcar nu-i spunea totul. Ce-l liniștea era că putea să se lase pradă brațelor ei lungi și posesive, în timp ce-i privea chipul - mască și realitate, dornică să afle și indiferentă, agitată și calmă, nereușind să se concentreze și nevrând să se concentreze, străduindu-se să îndepărteze de ea gândurile negre sau faptele neplăcute sau murdăriile altora și curioasă totodată, ciugulind la suprafață doar veștile și abandonându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să facă. Era împins să se înduioșeze de propria soartă, dar se temea să nu arate ridicol. Nu-i mai vorbea, dintr-odată își dădea seama că nu-i mai vorbea de câte aflase de prin cărți ori de la alții, dornică să arate ce știe. Părea că nu ea ar fi fost aceea ce se arătase interesată de înțelepciunea angelică, rațiunea intelectuală, opinia și natura, patru trepte sau grade intermediare prin care sufletul ar coborî din Dumnezeu. Uitase nu numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-o întâlnească Vlad Dumitrescu. Nu cum era ea în lumea socială, o femeie de treizeci de ani sau aproape, divorțată și cu un copil, arogantă, independentă, atrăgătoare, urmând moda și cultivându-și relațiile, sigură pe ea, distantă chiar și dornică să se amuze, dar în toate mai mult prefăcându-se, făurindu-și inconștient o mască sub care să-și corcolească slăbiciunile și oscilațiile, încercând s-o vadă cum era ea dedesubt, intuind-o și nu prea: oscilantă în orice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nașterea ei era mai dificilă, ci întrucât trebuia să se fi hrănit, măcar în parte, din câștigurile celorlalte, laolaltă. Mai mult, la început, apăruse dintr-o interdicție, nu exprimată chiar direct, dar subînțeleasă și atotcuprinzătoare, încât trezise în sufletul său dornic de cunoaștere curiozitate înainte de orice. În spatele acestei vorbe, „iubire“, interzisă pentru vârsta lui și interzisă atâta vreme cât avea îndatoriri mult mai importante, trebuia să se-ascundă ceva din moment ce atât de frecvent o șopteau oamenii maturi și într-atâta li se mlădiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar putea spune că în mare măsură i se constituise personalitatea sau ceea ce mai târziu avea să fie socotit personalitatea sa: las deoparte dorința de a ști cât mai multe și câte știa, închis în el, tăcut, calm, inexpansiv, deși dornic să izbucnească, neîncrezător, sceptic, visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
convins că așa s-ar simți un pește în aer. Prin urmare, nu era înnebunită de dor, nu s-a repezit în brațele lui, n-a spus nici un cuvânt despre cât ar fi așteptat revederea, nici nu s-a arătat dornică să-l vadă. Iar el n-avusese curajul să-i spună, o ascultase încremenit, cum turuie și-i istorisește în cinci minute ce i-ar fi plăcut să audă într-o oră și văzând-o, n-avusese curajul sau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
repede și rămăsese meduzat. Asta era, niciodată nu se potrivise mai bine cuvântul ăsta pe care îi plăcea să-l folosească atât de des; încremenit de uimire sub privirile Îacum vorbele) Meduzei. Dar probabil nu înțelesese el. Probabil fusese prea dornic s-o audă și prea dornic s-o vadă și i-au scăpat unele vorbe. Poate ea chiar spusese că vor discuta mai târziu, după prânz, și se vor vedea după aceea, și el nu auzise nimic. Sau nu spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
niciodată nu se potrivise mai bine cuvântul ăsta pe care îi plăcea să-l folosească atât de des; încremenit de uimire sub privirile Îacum vorbele) Meduzei. Dar probabil nu înțelesese el. Probabil fusese prea dornic s-o audă și prea dornic s-o vadă și i-au scăpat unele vorbe. Poate ea chiar spusese că vor discuta mai târziu, după prânz, și se vor vedea după aceea, și el nu auzise nimic. Sau nu spusese asta, dar cuvintele ei: acele „mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sâmbătă, când refuzase să-l vadă. În ziua dinainte. În joia dinainte. Nu, în toată săptămâna dinainte. Nu-l văzuse o săptămână înainte de-a pleca, căreia i se adăugau două săptămâni petrecute departe de casă și nu se arăta dornică să-l vadă... Într-o zi îl întrebase: dacă aș avea o aventură, ce-ai zice?... O aventură! Asta e, sau nu știe încă dacă e, dar asta ar putea fi... Îl întrebase mai demult, de ziua Yvonnei, nu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în prezența ta. Sunt uluit pentru a doua oară. Te-ai transformat într-atât sau am fost înșelat de la început? Mă văd prin ochii celor din jurul tău, exact așa cum spun ei: nu numai nereușit fizic, dar și mărunt, interesat, meschin, dornic cu orice preț de parvenire, călcând în picioare sentimente - și nu este așa! Ai putea reteza vorbele astea, chiar dacă sunt acum pentru tine un străin. Dar n-o faci... În jurul tău e răutate, ipocrizie, prejudecată...“. Ioana Sandi n-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știi că un chip frumos nu e totul. M-am trezit în dimineața următoare cu senzația că se petrecuse ceva de o importanță deosebită. Evenimentul, oricare era el, nu suporta clar o analiză în acea etapă, dar între timp eram dornic să profit de simptomul său imediat, care era un val de energie fizică și mentală fără precedent în viața mea din ultimul timp. O puzderie de treburi neplăcute se adunaseră de câteva luni ca niște nori amenințători la orizontul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nou propoziția. Un zâmbet îi miji pe față. — A, vână... Apoi zâmbetul se transformă în chicoteală, chicoteala în râs și râsul se dezlănțui în hohote asurzitoare, demente, de nestăpânit, care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul și căznindu-se să vorbească printre hohotele de râs care-l sufocau. Citește un pic cronica lui Michael. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
orice, Mark găsea că este inacceptabil ca altcineva să spună minciuni despre el și era hotărât să se răzbune. După câteva luni de investigații sporadice, a reieșit că informatorul fusese un fizician egiptean proeminent cooptat recent în programul nuclear irakian. Dornic să intre în grațiile noilor patroni, repetase această bârfă după ce o auzise într-o conversație dintre doi colegi; dar nu se ostenise să afle dacă era corectă sau nu. Deși irakienii au fost furioși să descopere că au fost induși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În sfârșit să plece de la firma de avocatură a lui taică-său și că avea s-o ajute pe sora mea să deschidă galeria de artă la care visase dintotdeauna. Poate ajunsesem noi la o concluzie pripită, fiind cu toții prea dornici să auzim cum că e pe cale să vină pe lume un nepoțel sau nepoțică. În ultima vreme, era singura temă pe care o dezbăteau părinții noștri: analizau și disecau Întruna motivele pentru care sora mea și Kyle - care aveau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum să scot un articol de unde nu e. Înțelegi? Răspunsul ăsta venise Într‑un sfârșit din partea unui colaborator care, deși lucra la Page Six, fusese Însărcinat cu misiunea de a găsi articolul acela, ca să scape de mine. Fusese răbdător și dornic să mă ajute, dar se săturase de activitate de caritate pe ziua de azi. Emily vorbea pe cealaltă linie cu unul dintre redactorii colaboratori pe probleme culinare de la ziarul lor, iar eu Îl obligasem pe James să Îl sune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
colorate sîngeriu, decît privirea răutăcioasă a ochilor negri ai Ursulei. Revăzu cum Ursula și Julia stătuseră Împreună, apropiindu-și țigările. O mai văzu pe Ursula strîngînd mîna Juliei În joacă. Apoi se Întoarse În trecutul recent. Își aminti cît de dornică fusese Julia să ajungă În parc: Haide! Haide repede! - desprinzîndu-și degetele din mîna lui Helen În nerăbdarea de a pleca. Oare dorea s-o vadă pe Ursula? Oare? Puseseră la cale totul? Inima Îi bătea mai repede. Acum zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
carne. Tone, tot timpul. Nu le poate lua acasă, tata ar intra la bănuieli. Mi le dă mie și unchiului Horace... Se opri Încurcat și jenat de ce spusese. Fraser nu remarcă nimic; În schimb, se legă de cuvintele lui Duncan, dornic să mai afle ceva. — Unchiul tău, zise el. Așa e, doamna Alexander l-a pomenit la fabrică. Spunea ce nepot minunat ești sau ceva de genul ăsta. ZÎmbi. La urma urmelor, familia ta nu-i așa de rea cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
obișnuiam să merg cu tatal meu, care avea mulți prieteni evrei. La ușa somptuasă dar mâncată de vreme, mă opresc preț de câteva clipe. Parcă se aude murmurul vocilor din serile de Sabath. Ca într-o vrajă, mâna se întinde dornică să mângâie lemnul uzat dar încărcat de amintiri, apoi pașii o iau iarăși din loc și nu după multă vreme, iată-mă cățărată pe gardul cimitirului vechi evreiesc, căutând cu privirea avidă, pietrele acoperite de mușchiul verde, ca de o
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
sâ cumpăr borș, că matali îl faci cel mai gustos ! Parcă o văd cum își freacă bucuroasă palmele și îmi ia sticla cu o mână...iar cu cealaltă mă mângâie pe creștet cu blândețe. O iau din loc, grăbită și dornică, de a regăsi locuri dragi sufletului meu. Ochii mei nesătui caută iscoditori printre leațurile gardurilor ce poartă patina timpului. Dar iată și casa Ioanei, prietena mea. Ferestrele parcă îmi vorbesc și văd o mână fluturând dintre pletele blonde.... M-a
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
lung - pasiune, pupături, lacrimi amare, te iubesc, nu mă părăsi, adu-mi ceva de băut, Îți place de el mai mult decât de mine, du-mă la culcare, ai un păr așa de frumos, alintă-mă, te urăsc. Stoarsă & speriată & dornică să mă Întorc la serviciu cât mai curând să mă odihnesc. Ce fel de mamă e speriată de propriii copii? A ta din Wrothly, K8 xxxxxxx Mă pregătesc să apăs pe „trimite“, dar În loc de asta apăs pe „șterge“. Nici măcar celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Londra, nu merge căldura. Geamurile vagonului pustiu sunt Înghețate de sus până jos: e ca și cum ai călători Într-o bomboană mentolată uriașă. Mă așez la coada din vagonul restaurant. Tovarășii mei de călătorie, refugiați și ei din calea Crăciunului, sunt dornici de alcool. Fie nu au familie, fie fug de prea multă familie, ambele stări fiind la fel de Însingurate și Înviorătoare Achiziționez patru miniaturi - whisky, Bailey’s, Bailey’s, Tia Maria. Mă Întorc la locul meu și după câteva secunde Îmi aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
floarea tinereții: băieții par să-i fi supt literalmente sângele. O avea ea un premiu BAFTA, dar nevoile băieților o solicită mai mult pe timp de noapte decât gestionarea talentului pe timp de zi. Și, chiar dacă ar exista un bărbat dornic să preia vlăstarele autoritare ale altui bărbat, când ar avea ea timp să-l Întâlnească? Parcă citindu-mi gândurile, Îmi spune zâmbind reținut: —Băieții sunt singurul meu drog acum, Kate. Îmi pun mâna pe creștetul auriu al băiețelului meu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]