4,381 matches
-
Ștefan cel Mare se adresa principilor creștini, au fost dictate de domn în limba română, după care au fost traduse în latină și italiană. Atât în Letopiseț, cât și în pisania bisericii de la Războieni, ridicată întru pomenirea celor căzuți în după-amiaza zilei de 26 iulie 1476, răsare din inima și mintea domnului plânsetul, durerea stăpânită într-una dintre cele mai frumoase pagini de literatură. “Căci, scria Iorga, aceasta este literatură. Aici nu mai este subiect de împrumut și nici forma copiată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
găsesc o biserică deschisă, iar la Calzada del Coto mă înscriu spre Bercianos del Camino, un sat la 6 km depărtare. Drumul este plăcut pe lângă șosea și flancat mereu de copaci tineri ceți țin puțină umbră. - în primele ore ale după-amiezii ajung la Bercianos, un sat izolat în mijlocul lanurilor de grâu, ca atâtea altele de altfel. La intrarea în sat pe partea dreaptă este un han cu restaurant. Intru grăbit și întreb de cazare dar mi se răspunde că aici nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu care reînnoisem o relație excelentă, dar care era plecat într-o minivacanță, în afara Perului. I-am lăsat numai o scrisoare în care mi-am exprimat omagiile și speranța de a ne reîntâlni, undeva, în Europa. Mi-am rezervat câteva după-amieze pentru cumpărături, cadouri cât mai ușoare pentru fiecare membru al familiei, blugii fiind cererea lor de bază încă de la plecare, din noiembrie 1988. În ultima duminică, când aveam deja biletul cumpărat pe ruta Lima-Caracas-Madrid, cei doi tehnicieni, care regretau plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
indusese și în rândul populației, care adesea îl absolvea pe Nicolae, aruncând toate relele, lipsurile din traiul lor spre Elena. Îmi amintesc opiniile exprimate în șoaptă de persoane din conducerea "de partid și de stat", aflate pe Aeroportul Otopeni, în după-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, pentru a-l întâmpina pe Nicolae Ceaușescu, care se întorcea din vizita oficială de la Teheran. Aceștia aruncau vina pentru evenimentele sângeroase de la Timișoara pe lipsa de tact a Elenei, care fusese lăsată de soțul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
prim pas spre căderea regimului instalat de Armata Roșie, pe care îl trăisem înfruntând lipsuri, restricții, abuzuri, ordonate cel mai des de activiști, care parcă erau instruiți să uite că și cei oropsiți de ei erau ființe umane. În cursul după-amiezei, cred că după orele 15,00, colegul nostru Marin, de la sectorul privilegii și imunități, care tocmai se înapoiase din Piața Palatului, ne spuse că după plecarea din Comitetul Central a șefilor și după ce cineva strigase într-un megafon: "Să mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
parcelă de porumb, s-a repezit cu capul spre mine și nu neam mai oprit decât În cubicul din fața casei. A urmat o Îmblânzire a ei din partea Tatei contrară legislației sanitar veterinare de ocrotire a animalelor și am devenit prieteni. După-amiezele Duminecilor de vară erau rezervate scăldatului În Visa, a cărei șuviță subțire de apă scădea adesea la câțiva centimetri. Pentru scăldat ne săpam gropițe, care erau umplute rapid cu nisipul cel mai fin, bogat În mică și siliciu. La ieșirea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și veșnică recunoștință pentru dragostea pe care mi-au purtat-o În puținul, dar inestimabilul timp petrecut Împreună. Primei vacanțe de iarnă ca licean, vacanța 1937/1938, Îi datorez și Înscrierea mea pentru toată viața printre nefumători. În una din după-amiezele acestei vacanțe am fost trimis de Tata, Împreună cu un consătean, Mitrea Dumitru, elev cu doi ani mai mare la Liceul Industrial din Rupea, la rudele noastre din Agârbici, să le invităm la nunta lui loniță Bogdan cu Sofica, sora lui
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Întâmpinat vecinul Mărgineanu. A apărut și Milica În pragul casei și-am stropit-o după datină. Tot după datină am ciocnit un ou roșu, am Închinat un pahar cu vin, am gustat o prăjitură și ne-am dat Întâlnire pentru după-amiază, ca să mergem Împreună la serbarea muncitorească de pe malul Târnavei Mari. Ne-am Întâlnit, am discutat pe drum circa un kilometru și jumătate, am discutat la umbra sălciilor și În reflexele argintii ale Târnavei. Câte nu ne am destăinuit În acea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ridica mai sus și pasiunea lui Păunescu se manifesta mai acaparator, în felul lui spectaculos și la vedere, Ileana avea tot mai mari probleme morale: Păunescu era căsătorit și avea doi copii cu Constanța Buzea, împreună cu care am petrecut câteva după-amieze frumoase acasă la ei, pe str. Dionisie Lupu, când ne-a dăruit volumele sale de versuri cu dedicații generoase, a scris apoi o cronică entuziastă despre volumul Ilenei, în Amfiteatru, soră-mea nu era femeia care să cadă imediat după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
liceul, unul din ei a fost și șef de promoție. Și doi au făcut și facultate pe vremea lui Ceaușescu. Și nici o oră de meditații particulare n-au făcut. Când erau elevi, În fiecare duminică dimineața mergeau la biserică iar după-amiaza Își făceau temele. Nu lipseau nici o oră de la școală. Buni copii și harnici au fost, nu cum sunt unii, acum. Dumnezeu i-a ajutat și i-a răsplătit cum n-am visat. Acum toți sunt căsătoriți, au familiile lor cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fascinantă, în care am avut prilejul să cunosc "un om pentru eternitate"! Sosisem la 28 noiembrie 2008 în misiune diplomatică la Havana, exact la 516 ani și o lună după Columb, debarcând la Aeroportul internațional José Marti, într-o însorită după-amiază de primăvară sud-americană, fugind de frigul și urâtul din București. Zborul de 9 ore în sensul invers al acelor ceasornicului, la bordul unui Boeing 747 al Companiei Air France, a fost liniștit și plăcut și drumul de la aeroport la reședința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Castillo de la Real Fuerza în colaborare cu Muzeul istoric din Rotterdam au prezentat expoziția documentară "Piet Hein și Flota Noii Spanii"! Dând curs amabilei invitații a ambasadorului Olandei, cu care eram în excelente relații, am fost prezent într-o superbă după-amiază la vernisaj. Ca istoric și "căutător de pirați în ape cubaneze", eram totuși puțin intrigat de acțiunea respectivă. De ce? Castillo de la Real Fuerza, edificiul cel mai vechi al Havanei, cea mai veche fortăreață din America Latină, construită între 1558 și 1577
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Tombs, unde mi s-a ordonat să mă dezbrac și să mă bag sub duș. Un gardian apatic mi-a controlat hainele. M-am Îmbrăcat la loc, am urcat cu liftul și am fost repartizat Într-o celulă. La patru după-amiază am fost Încuiați În celule. Ușile s-au Închis automat de la un comutator, cu un zdrăngănit enorm, care a răsunat prin toată aripa. Efectul codeinei, cît mai era, se ducea. Nasul și ochii au Început să-mi curgă. Transpirația Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e de mare ajutor. O dată, În Texas, am reușit să scap de dependență cu iarbă, o halbă de paregoric și cîteva discuri cu Louis Armstrong. Aproape chiar mai rea decît starea de rău e depresia care o Însoțește. Într-o după-amiază am Închis ochii și am văzut New York-ul În ruine. Pe Strada 42 omizi și scorpioni uriași intrau și ieșeau din baruri, cafenele și farmacii goale. Buruienile creșteau În găurile și crăpăturile din pavaj. Nu era nimeni cît vedeai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
deja pe ușă. Agentul tînăr, tuns periuță, a rîs. - Fac pariu c-a luat-o pe scări. Morton Își aduna hîrtiile și le-ndesa Într-o servietă. - Îmi pare rău, dar nu mai pot să vă iau nici o declarație În după-amiaza asta. - Am trimis după dubă, a zis tipul cu pipa. O să-i ducem la secția 3 și o să-i punem la păstrare. La secția 3 Cole și cu mine am avut o celulă numai pentru noi. Eu m-am Întins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la proces. Doctorul Fredericks a trebuit să-mi semneze biletul de ieșire din spital. A stat În biroul lui și o asistentă i-a dus hîrtia Înăuntru s-o semneze. Bineînțeles, a scris pe bilet „În pofida avizului medical”. Era cinci după-amiază cînd am părăsit spitalul și am luat un taxi pînă pe Strada Canalului. Am intrat Într-un bar, am băut patru pahare de whisky cu sifon și m-am machit bine. Eram vindecat. CÎnd am traversat veranda casei mele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
stătătoare și nici sate propriu-zise. Zona e o suburbie Întinsă, plină de case șubrede. Valea e netedă ca-n palmă. Nu crește nimic În afară de cereale, citrice și palmieri aduși din California. Un vînt fierbinte și uscat se pornește În fiecare după-amiază și bate pînă apune soarele. Valea e ținutul citricelor. Acolo crește grepfrut roșu și roz, care nu mai crește nicăieri altundeva. Ținutul citricelor e unul promovat de agențiile imobiliare, ținut al reședințelor turistice „mai stați oleacă” și al bătrînilor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la bumbac să fie anulate, Înainte de inundație, uragan, Îngheț, seceta Îndelungată În timpul căreia nu mai există apă pentru irigații, Înainte ca paza de frontieră să te lase fără sezonieri. Amenințarea dezastrului e mereu acolo, persistentă și neliniștitoare precum vîntul de după-amiază. Valea a fost deșert și va fi iar deșert. În răstimpul acesta Încerci să scoți ce poți cît mai ai vreme. Bătrîni din birourile agențiilor imobiliare zic: „Păi, nu-i nimic nou. Am mai văzut asta. Mi-amintesc că-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
erau Împrăștiate de la Edingburg pînă pe palierul inferior, aproape la rîu. Nu prea avea rost să inspectăm bumbacul, fiindcă nici unul din noi nu știa o iotă despre asta. Conduceam pur și simplu pe-acolo ca să treacă timpul pînă la cinci după-amiază, cînd Începeam să bem. Erau cinci sau șase vizitatori care se adunau regulat În fiecare după-amiază la Evans acasă. Fix la cinci cineva bătea Într-o farfurie de tablă și striga „Ora de băut!”, iar ceilalți săreau cum ies luptătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
inspectăm bumbacul, fiindcă nici unul din noi nu știa o iotă despre asta. Conduceam pur și simplu pe-acolo ca să treacă timpul pînă la cinci după-amiază, cînd Începeam să bem. Erau cinci sau șase vizitatori care se adunau regulat În fiecare după-amiază la Evans acasă. Fix la cinci cineva bătea Într-o farfurie de tablă și striga „Ora de băut!”, iar ceilalți săreau cum ies luptătorii la sunetul gongului. Ne fabricam singuri ginul din alcool mexican, ca să facem economie. Martini amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
corpul În spasme. Ike Bătrînu’ m-a ținut În timp ce-am vomat cîteva linguri de bilă În closet. M-a luat pe după umeri, m-a prins În brațe și m-a ajutat să mă-ntorc În pat. Pe la cinci după-amiază m-am oprit din vomitat și am reușit să țin o sticlă de suc de struguri și un pahar de lapte În stomac. - Miroase-a pișat pe-aici, am zis. Vreuna dintre pisici s-a pișat sub pat. Ike a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o foame de lup și am mîncat tot ce mi-a ieșit În cale. Am stat În pat trei zile. Schema metabolică a alcoolismului Încetase să opereze. CÎnd am Început să beau din nou, beam normal și niciodată Înainte de sfîrșitul după-amiezii. N-am mai luat nici marfă. *** La vremea aceea elevii de la școala militară erau clienți obișnuiți la Lola’s În timpul zilei și la Ship Ahoy seara. Lola’s nu era tocmai un bar. Era un local mic unde se servea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
hibride de germanofili. Mergeam la gară pentru a primi pe demobilizații și infirmii din Moldova. Se organizase acolo de Crucea Roșie o cantină, unde le dădeam ceai și mâncare rece. Câte două doamne erau de serviciu patru ore dimineața, patru după-amiaza și patru noaptea, la sosirea trenurilor. Îndată ce am aflat, am reclamat rândul, d-na Săvescu n-a voit să mă înscrie decât la unu ziua și la unu noaptea, crezând că voi refuza, ca celelalte doamne, aceste ore incomode. Bineînțeles
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în cadru privat, câțiva ani mai târziu, într-o împrejurare pentru mine memorabilă. Despre ea vreau să depun aici mărturie. Eram, în 1960, tânăr redactor la Gazeta literară, când colega mea Andriana Fianu mi-a propus pe neașteptate, într-o după-amiază, s-o însoțesc acasă la Tudor Arghezi, de unde urma să luăm un text pe care poetul îl pregătise pentru revistă. De puțin timp, în urma unor neînțelegeri cu George Ivașcu, Arghezi se mutase din prima pagină a Contemporanului în prima pagină
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că postul nu exista, că existența lui se raportase greșit la Regiune, că școala din acel sat era numai de patru clase, că abia anul următor va deveni de șapte. M-am întors cătrănit la București cu următorul tren și după-amiază, ce să fac?, am trecut pe la Gazetă, unde-i aveam amici pe Velea (angajat din vară ca redactor) și pe S. Damian, să le spun și lor pățania. După ce am vorbit cu ei am plecat. Coborâsem la parterul clădirii din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]