5,416 matches
-
în cult, în discuțiile dintre învățați sau în comunicarea cu evreii din comunități îndepărtate. În urma procesului de emancipare și aculturație, și în urma Holocaustului, folosirea limbii idiș de către evreii așkenazi s-a redus considerabil, locul ei fiind luat, în Israel, de ebraica modernă, iar în diaspora de către limbile vorbite de popoarele lângă care trăiesc. Marea majoritate a evreilor de origine europeană se împart în două rituri de cult: În urma presiunilor inchiziției spaniole, fondată în 1478 de monarhii catolici Ferdinand și Isabela (și
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
și la îngeri care stau lângă tronul Domnului, astfel fiind îngeri cu un rang mai mare. În timp ce este folosit pentru a defini un înger important, termenul este folosit aici că penultimul rang în ierarhia celestială. Confuzia vine din modul antic ebraic de a defini îngerii care erau simpli îngeri și arhanghelii. Mai tarziu, ierarhia a fost mai bine definită, și mulți îngeri, numiți anterior arhangheli au devenit îngeri mult mai importanți. îi sunt resposabili nu doar de administarea sarcinilor îngerilor, dar
Arhanghel () [Corola-website/Science/312476_a_313805]
-
pe Slimane) în ciuda deghizării sale este Salomon, fostul său șofer, care se întâmpla să fie chiar un nepot al lui Schmoll. Pivert și Slimane reușesc să-și păstreze secrete identitățile lor reale și chiar să țină o predică în limba ebraică la o sinagogă din rue des Rosiers, datorită faptului că Slimane era poliglot. După câteva neînțelegeri, comisarul Andréani și cei doi inspectori sunt confundați de evrei cu membrii grupării de teroriști. Realul rabin Jacob ajunge la Orly, unde nu-l
Aventurile rabinului Jacob () [Corola-website/Science/312919_a_314248]
-
Ahab israelitul” inscripționat pe stela asiriană (sau monolitul) de la Kurkh, pe lista cu numele adversarilor regelui asirian Salmanasar al III-lea, în contextul bătăliei de la Karkar, deși prezența lui Ahab însuși acolo este controversată. Numele apare și pe un sigiliu ebraic găsit la Lahiș, „לשבנא אחאב”. Numele Ahab este un cuvânt compus, "ah-av", cu sensul „frate de tată” (potrivit cercetătorului J. J. Stamm) și este dat unui copil în memoria unui unchi, frate decedat al tatălui. După alte ipoteze ar fi
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
proorocii iudaici. Numele de „Izevel” este o pronunție se pare posterioară adoptată de tradiția biblică pentru a -i conferi un înțeles infam ca cel de „Ii” (insulă)-„zevel”(gunoi) adică, „Insulă de Gunoi”. Particula „zvl” poate fi citită în limba ebraică ca „zevel”, ca mai sus, dar probabil se citea „zibal” sau „zebul” ceea ce însemna în canaaneană-feniciană „prinț”, „judecător”, personalitate de vază. „Ii-zibal” ar fi putut fi inversul acestor calități („Ne-Onorabila”, etc.). Potrivit Bibliei, Ahab a dispus construirea la Samaria
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
și masacre împotriva opoziției neobosite a profeților adepți ai monoteismului iudaic, din care o parte, circa o sută, au reușit să se ascundă de mânia regelui, cu complicitatea mai marelui palatului, Ovadia (Obadia). Conducătorul partidei iahviste era profetul Ilie (în ebraică "Eliyahu" sau "Eliahu"). În timpul domniei lui Ahab, Moabul (Moav), cucerit de tatăl său Omri, a rămas sub controlul Israelului, iar cu statul evreiesc din sud, Iudeea ("Iehuda" sau "Iuda"), s-a legat o alianță prin căsătorie - regele Iosafat (Iehoșafat) din
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
Ierusalim fiind cuscrul și probabil vasal al lui Ahab. Fiica lui Ahab și Izabela, Atalia, s-a măritat cu Iehoram, fiul lui Iosafat. Însă în anii domniei lui Ahab au avut loc conflicte militare cu regatul sirian "Aram Damasc"(în ebraică "Aram Damesek") și, potrivit izvoarelor istorice asiriene, cu Asiria. Din cauza sprijinului său pentru cultul politeist, a ospitalității acordate preoților divinităților cananeene-feniciene și a prigonirii adepților monoteismului, regele Ahab este denunțat de textul biblic ca cel mai mare răufăcător dintre regii
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
Iaravam ben Nevat"). Profetul Ilie a suferit și el de pe urma prigoanei. După legendă, el s-a ascuns în Ghiladul natal, hrănit de corbi, la pârâul Chirit, apoi s-a refugiat în Fenicia, lângă Sidon, într-un loc numit "Sarepta" (în ebraică "Țarfat"). Acolo el face un miracol: readuce la viață fiul îmbolnăvit al unei văduve idolatre milostive, care îl ajutase. În cele din urmă, Ilie se întoarce în Israel și se înfățișează cu îndrăzneală în fața regelui Ahab, care nu știa cum
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
vecinilor din Samaria facilități comerciale la Damasc. După acest război, în contrast cu clemența arătată pentru monarhul din Damasc, "Cartea regilor" povestește, ca exemplu pentru lăcomia lui Ahab și viclenia și cruzimea reginei Izabela, întâmplarea cu via lui Nabot din Izreel (în ebraică "Navot Haizr'eli"). Al treilea conflict cu sirienii a fost campania lui Ahab, aliat cu regele din Iudeea, Iosafat, pentru a recupera Ramot Galaad (în ) la est de Iordan (posibil Tel Ramith de astăzi din Iordania). După cronicarul biblic, în
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
(în arabă: مسجد قبة الصخرة, transcripție: "Masjid Qubbat As-Sakhrah", în ebraică: כיפת הסלע,"Kipat Hasela", în turcă: Kubbetüs Sahra), cunoscută și sub numele greșit de "Moscheea Omar", este un sanctuar islamic, unul din cele mai cunoscute locuri în Ierusalim. A fost construit între anii 687-691 de califul Abd al-Malik, fiind cea
Cupola Stâncii () [Corola-website/Science/310897_a_312226]
-
s-a ridicat domul se stabilise în trecut prima orientare de rugăciune pentru musulmani, înainte de trecerea la orientarea către Mecca. În apropierea Cupolei Stâncii se află Moscheea Al-Aqsa, amândouă situându-se în locul numit de evrei și de creștini Muntele Templului (ebraică: הר הבית), Har ha-Bayit), iar de către musulmani Haram ash Sharif (Nobilul Sanctuar). Conform tradițiilor islamice, piatra din centrul domului este locul unde Profetul Mohamed urcase într-o lungă călătorie de noapte către Rai, probabil în anul 621 d.Hr, alături de
Cupola Stâncii () [Corola-website/Science/310897_a_312226]
-
reviste on line pe internet. În anul 2001 a fost aleasă în Conducerea Asociației scriitorilor israelieni de limbă română, dar a fost nevoită să se retragă după 8 luni din motive personale. Poeme ale ei au fost traduse în limba ebraica în antologii comune cu alti autori, de către Andrei Fischof, de asemenea i-a apărut o placheta de versuri în limba engleză, "18 poeme", în traducerea Luizei Carol , în limba germană în traducerea lui Radu Bărbulescu, iar în limba franceză în
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
la Odessa, Ucraina. Era al cincilea fiu al unui preot ortodox.Copil fiind, a avut o înclinație deosebită pentru studiul limbilor.Astfel, a învățat repede atât limbi moderne că franceză, germană și engleză, precum și limbi clasice că latină, elina și ebraica. A studiat filosofie și istorie la Universitatea din Odessa, ulterior fiind gratificat cu licenția docendi de majoritatea Școlilor superioare din Rusia. În anul 1920, din cauza instaurării revoluției bolșevice, pleacă în exil împreună cu familia. El face parte din marea familie a
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
vertebrale, era poreclit "îl gobbo" ("cocoșatul"). Înclinat mai de grabă studiului operelor clasice, devine elevul lui Michele Ermini, bibliotecarul cardinalului Lepoldo de' Medici, dobândind în scurt timp faima unei ample erudiții, în special de cunoscător al limbilor latină, greacă și ebraica. În 1673, marele duce al Toscanei, Cosimo III de' Medici, îl numește bibliotecar al "Bibliotecii Palatine" ("Bibliotecă Palatina") a orașului Florența, care reunea bibliotecă din "Palazzo Pitti", "Bibliotecă Medicea Laurenziana" pentru manuscrise și "Bibliotecă Nazionale Centrale di Firenze" pentru opere
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
apus, "Tzitzimimii", care vor ucide și devora întreaga omenire. Din aceste mituri rezultă două concepții fundamentale: Ca "religii Abrahamice" - Iudaismul, Creștinismul și Islamismul - sunt considerate în literatura teologică acele religii monoteistice care își au rădăcinile în prima parte a Bibliei ebraice, sau Tora. Noțiunea se bazează în special pe tradiționalul legământ dintre Dumnezeu (în scrierea ebraică, care nu are litere pentru vocale, desenat cu literele JHVH - pronunțat Jahveh) și Abraham, părintele poporului Israel (Geneza 12, 1-3), în care atât creștinii cât
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
fundamentale: Ca "religii Abrahamice" - Iudaismul, Creștinismul și Islamismul - sunt considerate în literatura teologică acele religii monoteistice care își au rădăcinile în prima parte a Bibliei ebraice, sau Tora. Noțiunea se bazează în special pe tradiționalul legământ dintre Dumnezeu (în scrierea ebraică, care nu are litere pentru vocale, desenat cu literele JHVH - pronunțat Jahveh) și Abraham, părintele poporului Israel (Geneza 12, 1-3), în care atât creștinii cât și musulmanii recunosc drept părintele lor ales de Dumnezeu, respectiv Allah. În vechiul Israel "Ziua
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
cei care voiau să emigreze. A început să frecventeze mai des sinagoga, participând în fiecare vineri seara la rugăciuni împreună cu alți tineri evrei. "Mă simțeam și în familie, și foarte atașat de ceea ce se întâmpla. Atunci încă nu știam deloc ebraica și țin minte că un an am stat cu cartea de rugăciuni pe dos. Pe la 18 ani am decis să fac pasul pe care părinții mei l-au avut în vedere încă de când m-am născut, și anume să aleg
Shlomo Sorin Rosen () [Corola-website/Science/309711_a_311040]
-
București a avut loc un eveniment special în onoarea rabinului Shlomo Sorin Rosen, cu ocazia încheierii activității de Prim Rabin al comunităților evreiești din România. Cu această ocazie, a fost lansată "“Sidur Lemaan Achai”", o carte de rugăciuni în limba ebraică, cu transliterare și traducere în limba română, un amplu volum coordonat și editat de rabinul Shlomo Rosen. Interviuri
Shlomo Sorin Rosen () [Corola-website/Science/309711_a_311040]
-
Abraham Goldfaden (în ; născut cu numele de Avrum Goldnfoden; cunoscut și ca Avram (sau Avraham) Goldfaden) () a fost un poet, dramaturg, regizor și actor evreu de limba idiș si ebraică, originar din Ucraina, autor a 40 de piese de teatru. Este considerat părintele teatrului evreiesc modern. În anul 1876 a fondat în orașul Iași primul teatru profesionist în limba idiș din întreaga lume. De asemenea, el este autorul primei piese
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
Ucraina, autor a 40 de piese de teatru. Este considerat părintele teatrului evreiesc modern. În anul 1876 a fondat în orașul Iași primul teatru profesionist în limba idiș din întreaga lume. De asemenea, el este autorul primei piese în limba ebraică jucată în Statele Unite ale Americii. Festivalul din Iași este înființat și denumit în onoarea sa. Avraham Goldfaden s-a născut la 24 iulie (după calendarul gregorian) 1840 în orășelul Starokostiantyniv (în rusă Starokonstantinov) din Ucraina, ca fiu al unui ceasornicar
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
niciodată profesiunea de rabin. Întâiul său poem publicat a fost "Progresul", având să fie descris mai târziu în necrologul din "New York Times" ca o pledoarie pentru sionism "avant la lettre". În 1865 a publicat primul său volum de versuri în ebraică intitulat " Zizim u-ferahim", dar după cum aprecia Jewish Encyclopedia din 1906-11, poezia sa în ebraică cu toate „meritele ei considerabile, a fost eclipsată de cea în limba idiș, care, prin forța expresiei și profunzimea de simțire evreiască rămâne de neconcurat”. În
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
descris mai târziu în necrologul din "New York Times" ca o pledoarie pentru sionism "avant la lettre". În 1865 a publicat primul său volum de versuri în ebraică intitulat " Zizim u-ferahim", dar după cum aprecia Jewish Encyclopedia din 1906-11, poezia sa în ebraică cu toate „meritele ei considerabile, a fost eclipsată de cea în limba idiș, care, prin forța expresiei și profunzimea de simțire evreiască rămâne de neconcurat”. În 1866 a publicat Goldfaden primul său volum de versuri în idiș, iar în anul
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
fiul acestuia, bun pianist, îl ajută să pună unele din poeziile sale pe muzică. La Odesa, Goldfaden a reluat legătura cu confratele sau, scriitorul idiș Itzhak Yoel Linetski pe care îl cunoștea de la Jitomir. și l-a intâlnit pe poetul ebraic Eliahu Mordehai Werbel, cu a cărui fiică, Paulina, se va căsători. În această perioadă Goldfaden și-a văzut tipărite versurile în ziarul ebraic „”Kol Mevassér”. Atunci a scris și primele sale două piese de teatru în idiș, „Cele două vecine
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
scriitorul idiș Itzhak Yoel Linetski pe care îl cunoștea de la Jitomir. și l-a intâlnit pe poetul ebraic Eliahu Mordehai Werbel, cu a cărui fiică, Paulina, se va căsători. În această perioadă Goldfaden și-a văzut tipărite versurile în ziarul ebraic „”Kol Mevassér”. Atunci a scris și primele sale două piese de teatru în idiș, „Cele două vecine” - (Di Tzvei Shcheines) și "Mătușa Zose" (Di Mome Zose), pe care le-a inclus, însoțite de câteva versuri, în volumul de un anumit
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
și instalații de transportare a apei de la locul de captare până la cel de consum. Cele mai vechi apeducte sunt menționate în istorie, de istoricul grec „Semiramis” de pe timpul faraonului egiptean Ramses II supranumit „Ramses cel Mare” și regelui israelian Solomon (ebraică שלמה Schalom:o). În acel timp existau apeducte în Orientul Apropiat ca și în Orientul Îndepărtat în China, Iranul de vest () Astfel se mai pot aminti resturile apeductului din Palmyra (Siria) și de pe insula Samos din secolul VI î.Hr. (Grecia
Apeduct () [Corola-website/Science/310041_a_311370]