4,003 matches
-
bătrîn și prost! Bătrînul a plecat foc de supărat și cică de atunci s-a lăsat de femei. Unii spun că n-a fost chiar așa, adică moșul s-a bucurat cît a putut de fată, pînă ce s-a enervat și l-a dat afară. O certitudine există. Margareta și-a scos pîrleala și chiar măritată fiind, n-a putut păzi prea bine darurile acelea date de Dumnezeu. Dar gura lumii este slobodă. O poetesă Roxana scria poezii de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Am vrut să mă distrez, crede-mă, nu mi-am Închipuit că se ajunge pînă aici. — Dar pentru ce? Nu-ți făcuse nimic. Nu aveai nici un motiv să-l urăști. Era prea mic ca să-ți fi stat În cale — Mă enerva. Nu suport indivizii ăștia care se tîrăsc ca rimele și nu cer nimic de la viață. Nu suport apatia lor, rezistența de a se mulțumi doar cu pomana pe care le-o aruncă Dumnezeu, cum arunci cîinelui bucata de mămăligă — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Clio mai târziu. — Nu-ți pune în valoarea capacitățile de comunicare, m-am arătat de acord. Băuserăm cocteiluri Zombi aproape toată noaptea. Mă uimea faptul că nu eram mai nervoși. Mâine, hotărâsem, trebuia să ne străduim mai tare să ne enervăm. O vreme, am hoinărit spre cort în tăcere. — Știi ce cred? Că nu ne-am îmbătat îndeajuns? — Mmm, am mormăit. Întotdeauna știi ce vreau să spun? — Da. — Întotdeauna? — Mda. — Oau, am exclamat. Ghici la ce mă gândesc acum. — Depravatule. — Oau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atunci când sufăr de una dintre ciudatele mele schimbări de dispoziție. Datoria mea e să rămân pe aproape și să nu spun nimic, doar să fiu acolo și să aștept să-i treacă. Uneori, după o perioadă de tăcere, Clio izbucnește, enervându-se din cauza vreunei chestii pe care am făcut-o sau n-am făcut-o sau din cauza unui lucru care n-a ieșit așa cum trebuia puțin mai devreme în ziua aceea. Apoi, datoria mea e să ascult fără să o contrazic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-un meniu preferat, un program TV preferat. Toate lucrurile astea, doar lucruri de om normal, înțelegi? Un tată care mă țâra după el la concertele unor formații de rock îmbătrânite și un rimel și o surioară zglobie care mă enerva până peste cap. Toate s-au dus. Căzu pe gânduri o clipă. — Numai că nu s-au dus toate, așa-i? Eu sunt cea care s-a dus. Restul, totul merge mai departe fără mine. M-am întors să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totuși ca individul să fi venit și pentru cozonacul acela, ajuns din greșeală În mîinile dumitale; nu e exclus să fi conținut ceva de preț... — Și otrava, susții că mi s-a părut numai? — Ar fi explicația cea mai simplă. Enervat de placida incredulitate a domnului Rennit, Rowe izbucni: — N-ai dat, În lunga dumitale carieră de detectiv, peste nici o crimă și peste nici un criminal? — Sincer vorbind, nu, răspunse domnul Rennit fornăind pe nas. Viața, vezi dumneata, nu seamănă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără rame, care vorbea cu un aer serios: — Principalul este să nu te enervezi, domnule Digby. Ai suferit destul de pe urma războiului ca să-ți poți permite să te odihnești, cu conștiința Împăcată. TÎnărul vorbea mereu despre conștiință. A lui era pe deplin Împăcată, cum Îi explicase cu cîteva săptămîni În urmă; chiar dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tovarășă de drum a milei. — Trebuie să fim recunoscători Cerului că l-a scutit de suferință, auzi el un glas necunoscut. Cuvintele astea stupide, nepotrivite și convenționale Îl călcară pe nervi. Cine dracu mai ești și dumneata? Întrebă domnul Prentice, enervat la rîndu-i. Scuză-mă, adăugă el, nu cumva ești pastorul? — Ba da. Numele meu e Sinclair. — N-ai ce căuta aici! — Ba, am avut ce căuta, Îl corectă pastorul. Doctorul Forester mai era Încă În viață cînd am fost chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Țâțe babane și puțin lăsate - era chiar ideal pentru o partidă reușită de amor spaniol; ultima dată o făcuse cu trei ani În urmă. Bruno se dădea În vânt după amorul spaniol; dar târfelor, În general, nu le place. Le enervează oare să primească sperma pe față? Le cere mai mult timp, mai mult sentiment decât o felație? Oricum, prestația părea atipică; În general, amorul spaniol nefiind tarifat, nu era pe listă, deci era mai greu de obținut. Pentru târfe, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
putrezea acum Într-o pușcărie austriacă, Închis pentru violul unei minore. Insul trecuse deja de șaizeci de ani, se putea spera Într-un deces rapid; o sursă de rău ar fi astfel eliminată din lume. Nu erau motive să te enervezi prea tare. Totul era calm, acum; un chelner singuratic circula printre mese. Singurii clienți erau pentru moment ei doi, dar braseria rămânea deschisă non-stop, era Înscris pe firmă, repetat pe meniuri, practic era o obligație contractuală. „Nu se plictisesc, poponarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lupii seamănă cu ciobăneștii germani, care sunt de extremă dreaptă. În cine să te mai Încrezi? Clătină cu tristețe din cap. — La ce hotel ai stat la Nisa? Întrebă el deodată. — La Windsor. — De ce la Windsor? Bruno Începea să se enerveze din nou. Te-ai nărăvit la lux acum? Ce te-a apucat? Eu unul (Bruno Își debita frazele cu o energie crescândă) rămân credincios hotelurilor Mercur! Măcar ai Încercat să te informezi? Știai că hotelul Mercur „Baie des Anges” are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vreodata, un copil cuminte și conștiincios, deși sunt o fată inteligentă. Din păcate, în clasele mai mici nu am prea avut prieteni, pentru că am o fire războinică. Când mă contrazic cu un prieten sau cu o persoană apropiată, mă cam enervez și fac urât, pentru că nu accept ca cineva să mă contrazică în momentul în care sunt sigură că am dreptate. Dupa ce se încheie cearta, îmi propun să fiu mai calmă data viitoare, pentru că nu rezolv nimic urlând. Pentru a
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să scrie atât de prost, Încât vreun cititor să se enerveze cumplit și să crape. — Nu cumva și-a dat seama că-l urmărești? — Imposibil. Sunt mai discret ca un bancher elvețian. — Nu te lăsa păcălit. E-un om foarte viclean. — Rămân În continuare pe poziții? — În după-amiaza asta, nu. Acasă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iasă la iveală mai târziu - cum vede el viitoarele sale studii muzicale care îi vor da posibilitatea să aducă bucurie și relaxare oamenilor și să aibă el însuși succes. Botu’, zice Rainer. Dar Hans trebuie să mai spună cum îl enervează bătrâna cu plicurile ei idioate și activitatea la grupul de tineret din partid, ăsta e motivul pentru care vreau, pe cât posibil, să mă distanțez muzical de chestiile astea. Rainer spune că‑i arde acuși una peste bot. Sophie vorbește încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
părea un menage à trois blanc ideal. Asta mă irita, mă Întrebam unde mai Încăpeam eu În schema asta, nu că mi-aș fi dorit să intru, dar nici așa, lăsat pe dinafară, nu-mi plăcea să mă știu. Mă enerva Cătă, care, mi se părea atunci, suportase cu prea multă Înțelepciune despărțirea de Cristina, mă scotea din sărite și Andreea, ea cocea În continuare planuri de răzbunare care mă includeau și pe mine. Râdeam răutăcios de ea, mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o „artă stranie, limpede și rece“, preliminară manierismului, susțin unii, care abia peste douăzeci de ani avea să caute ca pretext portretul Simonettei Vespucci. Fiu, ce fiu... ce tot bolborosești acolo ? Piero n-a avut nici un fiu, nu mă mai enerva ! Și citatele se amestecau și țigările se stingeau, una după alta, greu să-ți aduni gândurile. ...Simonetta de’ Bardi moare la 26 aprilie 1476, susține cronicarul. Tabloul lui Cosimo ar fi databil pe la 1520. Și portretul... sigur... o reprezintă pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vreo întâlnire, ci de o păcăleală, o glumă proastă, să-i încerce nervii ? Sau o s-o anunțe că o eliberează, n-au nevoie de ea ? Femeia aceea... frumoasă, delicată... colega sau verișoara aceea, ce-o fi fost. Glumele, ironia o enervau. Ciudată tocmai prin totala lipsă de frivolitate. „Părul n-am cum să ți-l redau în trei zile.“ Ironică ? Cu sine, cu deținuta, cu altcineva, din umbră, cu Excelența ? Doar pentru o clipă, apoi regretând, parcă, încruntându-se iritată. „Aveai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deținutei, împiedicarea ei de a ajunge la timp la întâlnire ! Varianta prezentată de dânsul se dovedea, surprinzător, inexactă ! Autobuzul întârziase puțin. Ea nu se aflase, e drept, mai devreme în stație, dar venise, totuși, la timp. Așteptase câteva minute. O enervase apoi încetineala, parcă excesivă, a autobuzului. Dar, când coborâse, ceasul nu arăta decât o întârziere de cinci minute ! A fost oprită după câțiva pași. Evident, fuseseră arestați și ceilalți ; deloc sigur, însă, că înaintea ei. Mai curând, în același timp
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de mult, de la ilustrațiile pentru manuale și cărți de povești pe care le executase după ce renunțase să fie profesoară de desen. Hariga îi făcuse rost de acea comandă, cam la o lună după ce nu mai avea leafă. Ilustrațiile acelea o enervaseră. Au fost apoi lunile când abandonase cu totul. Prinsă de Luc Hariga, de munca, viața și gândurile lui. Deși el o tot certa, îndemnând-o să se apuce de lucru, să nu dezobișnuiască mâna și ochiul de menirea lor, ea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din nimic. Mai bine nu aștepta atât de mult. Dacă am pierdut timpul potrivit pentru plecare? - Ugum mi-a spus că timpul potrivit nu e ceva limpede. - Nimic nu e limpede pentru Ugum. N-ai văzut ce bețiv e? - se enervă uscățivul. Dacă am pierdut, cumva, clipa potrivită În care trebuia să fi plecat la drum ucigașul de Krog? Cum adică: să pierzi clipa potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că ea are dreptate și nu domnișoara Turner, că pînă la urmă domnișoara Turner a zis: „Bine, bine, fie ca tine, au fost trei sute șaizeci și șapte, ce contează? Dar Încetează odată, pentru Dumnezeu, și dă-ne pace!“. Asta a enervat-o și mai tare pe domnișoara Powers, bine-nțeles. N-am văzut În viața mea o ființă mai antipatică. Veșnic venea la cîte-o fată și-i cerea să-i scrie ceva În carnetul de amintiri. Îl lua cu ea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aia“; și-i tot spunea „comedia aia“ cu atîta dispreț, Încît tare m-am Înfuriat pe el, pentru că mie mi se părea că arată minunat, era vopsită În culoarea vinului roșu, parcă-ți venea s-o mănînci, și m-am enervat cumplit auzindu-l cum vorbește. Nu știu de ce m-am enervat, dar probabil singura explicație era aceea că mașina nu-mi părea deloc a fi un simplu obiect. Nu prea știu cum să vă explic, dar mașina era ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tare m-am Înfuriat pe el, pentru că mie mi se părea că arată minunat, era vopsită În culoarea vinului roșu, parcă-ți venea s-o mănînci, și m-am enervat cumplit auzindu-l cum vorbește. Nu știu de ce m-am enervat, dar probabil singura explicație era aceea că mașina nu-mi părea deloc a fi un simplu obiect. Nu prea știu cum să vă explic, dar mașina era ca un fel de ființă ciudată și frumoasă, pe care n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întrebat: „Ce doriți?“. „Ei, pe dracu’, vreau să-mi dai cămașa“ - a zis taică-tu. „Bun“ - zice chinezul - „’tanța, ’tanța“ - și o tot ținea Întruna „’tanța, ’tanța.“ Sigur că domnul Grant, cum era băut, nu pricepea ce zice. S-a enervat, Îți dai seama, și-a zis: „Tanța, pe dracu! Nu vreau nici o tanță. Vreau să-mi dai cămașa!“. „Stai, stai, ai răbdare“ - i-am zis tatălui tău - „nu te enerva. Lasă că vorbesc eu cu el. Dacă sînt aici cămășile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]